FORMAREA POPORULUI ROMAN

FORMAREA POPORULUI ROMAN

Etnogeneza a fost conditionata peste tot de factori endogeni si exogeni. Orice popor se diferentiaza prin identitate rasiala, fizica, psihica, lingvistica si de comportament. Istorici, lingvisti si antropologi sustin ca popoarele europene s-au format in perioada de trecere de la neolotic la pronz.

La noi etapele au fost:

A.     Etapa pre-indo europeana

Incepe cu sedentarizarea in neolitic a grupurilor umane traitoare in spatiul nostru si are ca limita patrunderea in acest spatiu a unor popoare pre-indoeuropene. Sedentarizarea este dovedita prin descoperirea de adaposturi tip bordeie, de cresterea numerica si diversificarea uneltelor, de apararea asezarilor cu valuri de pamant sau piatra, de descoperirea unor morminte si cimitire, precum si de gasirea unor urme de sanctuare primare.

B.     Etapa simbiozei autohtonilor cu indo-europenii

Indo-europenii (grecii, ilirii, scitii si celtii) vin din spatiul cuprins intre Nipru, Urali, Marea Caspica, Caucaz si nordul Marii Negre si ajung pe teritoriul nostru din mileniul 5 i.Hr.

Ramura cea mai numeroasa a indoeuropenilor o constituie tracii care au identitate proprie si care au ocupat sud-estul Europei - Peninsula Balcanica. Ei constituie stramosii directi ai poporului roman. Venirea lor a produs indo-europenizarea Europei centrale si de sud-est. Tracizarea a fost un proces dublu de ......... In afara de traci semai aflau in teritoriul nostru: iliri - Oltenia, sciti - Transilvania, traci sudici, bastarni - Moldova.

C.     Etapa individualizarii geto-dacilor

Intre mileniul II i.Hr. si secolul 8 i.Hr., individualitatea este atestata scris de Herodot, Hecateu din Milet, Tucidide, Sofocle, emisarii lui Filip al II-lea si Alexandru Macedon. Grecii ne numeau geti, romanii - daci. Raspandirea acestei populatii se intindea din Bulgaria pana in Slovacia, din Carpatii nordici pana in Balcani.

Argumente in favoarea individualizarii:

scitii si agatarsii veniti sunt asimilati;

existau emisiuni monetare;

sanctuare;

numeroase asezari fortificate cu scop rezidential pentru conducatori, mestesugari si sefi religiosi, cetati de natura pre-urbana.

D.    Etapa romanizarii

Este un proces important, intens si rapid, dar care nu alterat esenta daco-getilor, desi a constituit un aport decisiv la etnogeneza romanilor; nu a modificat esential infatisarea fizica, inclinatiile si predispozitiile, cutumele, pentru ca populatia cucerita nu a fost nimicita, ci doar supusa. Cea mai puternica dovada sunt toponimia, hidronomia, inscriptiile care atesta prezenta dacilor chiar in randul legiunilor romane.

Romanizarea a constituit un proces de sinteza in urma caruia s-a format o etnie noua, care a pastrat elemente de la ambele popoare. S-au schimbat insa limba, organizarea politico-administrativa, stilul de viata mai ales din orase. Au mai fost preluate de la romani normele juridice, tehnici productive miniere, ceramice, unelte (v.brazdarul de pulg de tip romanic), elemente de tehnica si arta militara, credinte, obiceiuri, fastul curtii imperiale. Romanii, aflati intr-o situatie critica, au luat aur (165 000 kg.), argint, pietre pretioase, lemn, grane, vite etc.

In urma romanizarii apar daco-romanii, iar procesul continua pana la prabusirea Imperiului Roman de Rasarit, in 602. Sunt date certe ca in sec.IV, cand vin gotii si hunii, gasesc o populatie urbana romanizata si in curs de romanizare pe cei de la sate si din zonele neocupate de romani. Slavii nu reusesc nici ei sa dizloce romanitatea de aici, cum au facut in sudul Dunarii.

Romanizarea s-a produs mai lent in mediul rural. S-au romanizat mai tarziu triburile de costoboci si carpi (Moldova), ca si dacii mari din zona Baia-Mare; aceste populatii din zonele neocupate au atacat mereu zonele ocupate; in zonele ocupate au facut incursiuni multi pastori, care au imprumutat vorbirea. Intre sec.II-III, relatiile romanilor cu dacii liberi au devenit tot mai pasnice, fapt care a facut posibile noi influente.

E.     Daco-romanii si continuitatea lor dupa retragerea aureliana

Romanizarea a fost un proces ireversibil, favorizat de urmatoarele:

populatia urbana romanizata se va deplasa din cauza migratorilor in zone care nu ajunsesera a fi romanizate;

cu retragerea aureliana se desfasoara granita pe linia Carpatilor;

la sud de Dunare, si dupa retragerea aureliana, continua relatiile cu romanitatea sudica;

multe dintre populatiile migratoare care au venit aici au impus tributuri dure, cerand sa li se asigure intretinerea - din acest motiv o serie de grupuri daco-romane au migrat la sud de Dunare. Astfel se gasesc stramosi ai romanilor in peninsula Balcanica (v.aromanii, megleno-romanii etc.).

Timp de aproximativ un mileniu (sec.III-XIII) consemnarile istoricilor straini despre daco-romani sunt sporadice. In ciuda greautatilor cauzate de migratori, daco-romanii continua sa vietuiasca pe acest teritoriu, in acest sens ramanand numeroase dovezi - 3 000 de antroponime si dovezi arheologice:

inca din sec.IV, la Sarmisegetusa Dacica, sunt datate ziduri de fortificatie;

la Apullum sunt datate produse de ceramica in numar foarte mare; de asemeni, mormintele pentru incineratie; la Napoca cuptoare pentru olarit;

din sec.V-VI sunt datate monumente si obiecte crestine numeroase (intre care opaite cu cruce) descoperite in Moldova, Apullum, Napoca, Tibiscum etc.

dovezi numismatice;

numeroase asezari;

dovezi lingvistice, de exemplu hidronime (Alutus, Maris etc.);

Constantin cel Mare si Iustinian au reusit sa ocupe portiuni din Dacia, iar Dobrogea a devenit parte a Imperiului Roman de Rasarit.

F. Migratorii

Migratorii se caracterizeaza prin economie de consum.

Principalii care "ne-au vizitat" au fost:

- sec.III-IV      GOTII (ostrogotii si vizigotii - popoare germanice, razboinice, originare in Scandinavia, care cu sec.II migreaza spre sud) - la noi patrund in Moldova, Campia munteana si Transilvania; de la ei a ramas Tezaurul de la Pietroasele, in care intra Closca cu puii de aur, considerat ca apartinand vizigotilor si ingropat la noi in urma unei infrangeri;

-sec.IV       HUNII (neam mongolic care in sec.IV-V a patruns pana in apusul Europei) - condusi de Atilla, ii alunga pe goti mai departe si isi stabilesc centrul in Panonia. Sunt mai salbatici, instabili, foarte razboinici, distrugatori, traind doar din captura si jaf; hartuiesc pana in sec. VI populatia daco-romana si sunt principalii responsabili de regresul vietii urbane, populatia retragandu-se in munti. Dupa moartea lui Atilla decad.

-sec-IV sf.      GEPIZII (populatie germanica originara din Scandinavia care prin sec.III incepe sa migreze spre sud) - fac incursiuni sporadice si in principiu au o dominatie restransa, cu exceptia unei zone din Oltenia;

-mijl.sec.VII AVARII (populatie turcica asezata in Campia Panoniei) - infrang resturile gepizilor, dar sunt asimilati; la un moment dat ajung sa atace Constantinopulul! Au ramas de la ei urme de influenta in Banat si Crisana;

- sec.VII      SLAVII - incheie sirul migrarilor, majoritatea trecand si stabilindu-se in Balcani si formand prin Dunare linia de demarcatie dintre ei si romanitate. Daco-romanii asimileaza slavii, deoarece acestia aveau un nivel de civilizatie mai scazut. Ei au influentat mai ales civilizatia rurala. Au convietuit pasnic cu daco-romanii, dar stand atat de mult, influenta lor a fost mai mare decat a celorlalti migratori.

CONCLUZII:

Desi nu avem izvoare scrise pana in sec. VII despre poporul roman, celelalte dovezi atesta ca daco-romanii si dacii liberi nu si-au parasit vatra stramoseasca; desi valurile de migratori i-au determinat sa se refugieze in muntii, ei au rezistat, si-au pastrat fiinta etnica, limba latina si organizarea in obstii satesti sau teritoriale (forma de organizare ante-romana, dar convenabila si migratorilor).

Romanitatea din nordul romanesc a asimilat slavii de acolo si a ramas o insula inconjurata de popoare slave care a rezistat pe vatra strabuna, influentata si influentand.

Unii migratori au adoptat crestinismul de la autohtoni.

In sec.VIII poporul roman este deja format, etnogeneza sa inscriindu-se in procesul general european de formare a popoarelor si limbilor neo-latine.

(C2 , C3) Teoria imigrationista (care contesta existenta poporului roman in spatiul cunoscut) a fost combatuta de istoricii XENOPOL si HASDEU care au adus:

argumente lingvistice

-adapostirea poporului roman in munti dovedita de terminologia muntelui, care este de origine romaneasca;

-diferentierea dintre limba romana si dialectele acesteia vorbite la sudul Dunarii;

-originea transilvana a limbii romane - elementele maghiare patrunse in limba romana si valabile pentru toti romanii;

-toponimia romanesca de origine latina coexista cu cea de origine maghiara si slava;

-in izvoare demne de incredere se vorbeste de romani (Cronica anonoma, Cronica lui Nestor);

alte argumente

-s-au descoperit din perioada migratorilor importante tezaure monetare de bronz (migratorii apreciau, utilizau mai mult monedele de aur si argint);

-inventarele gospodariilor descoperite si datate din aceasta perioada dovedesc practicarea unor ocupatii specifice vietii sedentare, tip de viata care nu caracteriza migratorii;

-descoperirea multor inscriptii in latina datate din aceasta perioada;

continuitatea portului.