Formarea statului national unitar roman si semnificatia sa pentru istoria contemporana a Romaniei

Formarea statului national unitar roman si semnificatia sa pentru istoria contemporana a Romaniei

Cu dreptate si in numele dreptatii dovedind deplina hotarare,poporul roman si-a desavarsit unitatea sa politica,nationala si statala la sfarsitul primului razboi mondial.A fot un act istoric obiectiv,realizat prin hotararea cu caracter plebiscitar de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918.Desavarsirea unitatii nationale a fost un deziderat al tuturor romanilor.A insemnat si inseamna de fapt o etapa superioara,obiectiv necesara, a ceea ce se realizasera la 18,un act legitim implinit in deplin consens cu legile obiective ale dezvoltarii societatii moderne.

Constiinta unitatii de neam ,cultivata in evul mediu prin condeiul cronicarilor de peste munti sau a reprezentantilor Scolii Ardelene dincoace de Carpati,prin scolile romanesti de toate gradele si institutii de cultura ale romanilor,prin intermediul presei si al cartii in general,cunoaste treptat saltul calitativ ce o transforma la scara de masa,in dorinta colectiva a realizarii deplinei unitati nationle.Desavarsirea statului national unitar romanesc semnifica astfel implinirea unui mare ideal, un mare ideal al generatiei de la 1918 si deopotriva al generatiilor inaintase,de la 1848,1859,al generatiilor de mai inainte.

Poporul roman n-a batut niciodata in istoria sa la portile niciunui alt neam cu gand de razboi.Si-a aparat doar dintotdeauna portile cetatilor fie ele ale Sarmizegetuzei ori ale Bihariei,ale Sucevei sau Targovistei.A facut din trupul sau zid spre a le pazi,spre a apara fiinta nationala si pamantul Romaniei.Ita de ce in istoria Romaniei nu au existat nici pete albe nici pete negre.

Desavarsirea unitatii de stat devenise la inceputul veacului al xx-lea, pentru tot poporul roman,o conditie esentiala a dezvoltarii sale sub raport economic,social si politic.Se apropia vremea in care natiunea romana,unita in cuget si simtiri dintotdeauna,trebuia sa paseasca pe un drum comun de faurire a vietii sale,pe un drum lipsit de granitele politice,arbitrar asezate de prea multa vreme si fara voia romanilor,intre fiii poporului roman.

Desavarsirea unitatii nationale ,politice si statale de la 1 Decembrie 1918,ce s-a constituit intr-un moment istoric de mari dimensiuni,una dintre pietrele fundamentale asezate la temelia Romaniei moderne a fost,prin gandire si actiune,opera intregului popor roman.

Un loc de frunte in pregatirea lui 1 Decembrie au ocupat carturarii in randul carora s-a numarat in vremea apropiata Marii Uniri ,Nicolae Iorga,istoricul ce a sintetizat prin scrisul sau intreaga sete de libertate si de unire ce a animat intregul popor.

Calator in "Tara Ardealului"-cum deseori ii placea sa spuna pamantului romanesc de dincoace de munti - cu popasuri staruitoare in casele oamenilor de aici si in asezamintele lor de culturaIorga este istoriograful lor,asa cum este si al tuturor romanilor.El a infatisat de fiecare data frumusetile tuturor locurilor romanesti,bogatiile sufletesti ale muntenilorsi moldovenilor,ale ardelenilor si bucovinenilor si mai ales dorinta lor de unire cu "Tara".A cestui ideal si- a consacrat toata viata.O spune in memorii si o simtim si in operele sale. El nu i-a despartit niciodata pe romani,nici in scrierile sale,dar nici in inima lui pentru ca spunea:" suntem un singur trup,tot acest neam[.]Suntem un trup si ne infatisam toti laolalta ca un mandru si roditor pom care se inalta in mijlocul livezii".

Obiectivele revolutiei din octombrie-noiembrie 1918

Proces istoric de mari dimensiuni,piatra fundamentala,de temelie dar si de legatura in acelasi timp,formarea statului national unitar roman s-a realizat intr-un climat de puternic avant revolutionar,manifestat plenar,in octombrie-noiembrie 1918.Evenimnte;e petrecute pe pamantul Transilvaniei la sfarsitul primului razboi mondial,in lunile octombrie-noiembrie 1918,se constituie,prin fortele participante,imtr-o adevarata revolutie populara,care prin obiectivele sale a avut un profund caracter burghezo-democratic,urmarind deopotriva revendicari sociale si nationale.

"Traiasca Revolutia!" Traiasca Romania!" sunt cuvintele ce au fost rostite de catre toti romanii transilvaneni sau bihoreni,banateni ori maramureseni la ceasurile de apus ale monarhiei dualiste.

Traiasca revolutia!Traiasca Romania!au fost cuvinte ce s-au rostit atunci cand la ceasurile miezului de noapte,in noptile de sfarsit ale lui octombrie, s-a aflat ca soldatii au depus armele,n-au mai vrut sa lupte,au degradat pe superiorii lor,regele a abdicat si soldatii au declarat revolutie.

Era intr-adevar acesta inceputul revolutiei ce s-a desfasurat pe intreg pamantul Transilvaniei la sfarsitul lunii octombrie si in zilele lui noiembrie 1918.Era semnalul revolutiei dat,prin tulnice sau clopote trase in dunga,anuntand un sfarsit asteptat si un inceput dorit,chemand si indemnand lumea oprimata a satelor si pe aceea mai putin bogata a oraselor,la vechea putere dualista.

Sfarsitul razboiului a insemnat pentru romanii transilvaneni vremea rafuielilor cu cei bogati si deopotriva cu cei ce i-au sprijinit, a fost vremea rasturnarii puterilor locale represive,iar intaia zi de decembrie 1918 a fost si va ramane in istoria poporului roman,ziua implinirii marelui sau ideal national.In aceasta dublalupta ,pentru eliberarea nationala si sociala,taranimea transilvaneana,muncitorimea,intelectualitatea au jucat un rol deosebit.In fruntea acestei lupte s-au asezat intai de toate fostii soldati intorsi la vetrele lor.Soldatii intorsi de pe fronturi duceau cu ei ,alaturi de ceea ce au purtat in inimile lorin vremea razboiului,dorinta de a fi stapani pe pamantul lucrat precum si unirea cu fratii din toate provinciile romanesti-aduceau suflul revolutionar.

Revolutia nu a cuprins numa satele,ci si orasele,mai ales centrele muncitoresti.

Obiectivele revolutiei din octombrie-noiembrie 1918 desfasurata in orase sau sate,erau aceleasi,de ordin social si national:lichidarea ramasitelor feudale,a marii proprietati mosieresti si infaptuirea reformei agrare;infaptuirea libertatilor democratice,in primul rand a votului universal;cucerirea dreptului la autodeterminare prin despartirea Transilvaniei de Austro-Ungaria si unirea cu Romania;inlaturarea aparatului de stat burghezo-mosieresc maghiar;consolidarea pacii.

Au fost pe pamantul Transilvaniei,la sfarsit de octombrie si inceput de noiembrie 1918,inclestari si confruntari puternice intre cei ce fusesera vreme indelungata asupriti si intre puternicii stapanirii apuse.Slujbasii primariilor,a jandarmeriilor,stapanii ori arendasii mosiilor fusesera alungati sau au fugit singuri din calea rasculatilor temandu-se de judecata aspra a multimii, a poporului.Au venit sa ceara socoteala si celor care au ramas acasa sa "chiverniseasca"treburile satului si au "uitat" sa imparta sotiilor celor plecati la razboi si batranilor din sat,drepturile banesti ce li se cuveneau.

Jndarmeria-un binecunoscut organ de represiune al puterii dualiste-a constituit de asemenea un obiectiv insemnat in revolutie.Ei erau urati de popor si in 1918 intreg poporul s-a ridicat impotriva lor.Prin ruperea acestei verigi puternice s-a descompus treptat in luna noiembrie veghea putere locala.In felul acesta a avut loc in multe parti ale Transilvaniei o inlocuire a puterii locale- a primariilor si jandarmeriilor apartinand stapanirii austro-ungare.Fenomenul trebuie consemnat ca o etapa importanta in procesul de realizare a unirii Transilvaniei cu Romania.Actiunea a avut un profund caracter popular,pornind de jos in sus,dinspre mase si a fost realizata pe cale revolutionara.

In timpul revolutiei din octombrie-noiembrie 1918, in toate satele transilvanene curtile grofilor,pamanturile acestora,fie ele terenuri arabile,pasuni sau paduri au constituit un principal obiectiv pentru tarani.

Formele de lupta erau diferite.Au predominat totusi cateva:atacul asupra curtilor mosieresti,impartirea bunurilor gasite,alungarea marilor proprietari sau a arendasilor.Au aratat,astfel spus ,cu un ceas mai devreme de a porni spre Alba Iulia,ceea ce isi doreau ei de la noile vremuri ce es pregateau:unirea cu Tara,dreptate,pamant.

Desfasurate la cumpana dintre doua epoci-moderna si contemporana-acctiunile taranesti si cele muncitoresti au contribuit in mod direct la destramarea vechii puteri administrativ politice si de represiune locale impuse de stapanirea austro-ungara.De aici si importanta lor deosebita.

Toate acestea fac din revolutie o forma de manifestare a ideii de unitate nationala,o etapa in drumul implinirii acesteia.

Declaratia romanilor din octombrie 1918

Desavarsirea unitatii nationale a fost ceruta in toamna anului 1918 de catre intreaga natiune romana,dupa cum si drepturile socio-economice si politice pe seama maselor populare se impunea in aceeasi vreme, ca necesitati obiective ce nu mai puteau fi ignorate de clasele conducatoare.

Un rol foarte important in pregatirea Marii Uniri l-au jucat cele doua partide ale romanilor din Transilvania,Partidul National Roman si cel Social-Democrat.Si unul si altul au inteles rosturile lor la vremea de rascruce si au pregatit in lunile octombrie-noiembrie intregul drum spre Alba Iulia,realizand la scara natiunii romane,o deplina solidaritate.

O actiune politica de o valoare exceptionala pentru intreg demersul romanilor transilvaneni din toamna si iarna anului 1918 spre realizarea unirii cu fratii de peste muntiu a fost Declaratia Comitetului Executiv al Partidului National Roman de autodeterminare a populatiei romanesti din Transilvania,citita in parlamentul din Budapesta la 18 octombrie 1918.prin declaratie s-a proclamat independenta natiunii romane din Transilvania,Banat,Crisana si Maramures si in acelasi timp declaratia a marcat intrarea miscarii de eliberare a romanilor in faza sa decisiva,finala.

Declaratia de la Oradea cerea pe seama natiunii romane"dreptul ca,libera de orice inraurire straina,sa hotarasca singura asezarea ei printre natiunile libere"Declaratia se incheia cu concluzia fireasca "natiunea romana asteapta si pretinde" dreptul la"libera viata nationala.

Revolutia romana de la 1848-1849-moment culminant al afirmarii natiunii romane.

In primavara anului 1848 iun cele trei tari romanesti s-au aprins flacarile revolutiei burghezo-democratice.Iasi,Bucuresti si Blaj au fost cele trei focare ale revolutiei romane,fenomen unitar si parte componenta a revolutiei europene.

Manifestarea plenara a natiunii romane,revendicarea unirii a constituit o preocupare majora a revolutionarilor din toate cele trei state romanesti,strans impletita cu lupta impotrivirii vechii orinduiri, pentru dreptate sociala,pentru faurirea cadrului nou al societatii moderne.Exprimarea vointei nationale a romanilor a avut diferite forme,de la cererea garantarii autonomiei interne, "pe plan administrativ cat si legislativ", a "dreptului suveran la cele dinlauntru",la proclamarea unirii"Moldovei si Valahiei intr-un singur stat neatarnat","cheia boltei fara de care s-ar prabusi tot edificiul national",cum se exprima M.Kogalniceanu,pana la strigatul hotart al reprezentantilor natiunii romane din Transilvania:"Noi vrem sa ne unim cu Teara!".

Revolutia a izbucnit in martie in Moldova avand in frunte pe V.Alecsandri sip e Al.I.Cuza,dar a fost inabusita de indata.Ea va continua cu rascoale taranesti si prin activitatea revolutionarilor moldoveni desfasurata in Transilvania,Bucovina si Tara Romaneasca.La 12 mai 1848 revolutionarii moldoveni V.Alecsandri,Costache Negri,Gh.Sion,Yaharia Moldoveanu,Alecu Russo, care participasera la adunarea de la Blaj din 4 mai ,elaborau programul intitulat Printipiile noastre pentru reformarea patriei avand ca principale revendicari improprietarirea locuitorilor sateni fara nici o rascumparare si unirea Moldovei si Tarii Romanesti intr-un singur stat neatarnat romanesc.In lunile martie si si aprilie taranimea din Transilvania se ridica impotriva iobagiei si asupririi nationale.Calauyita de intelectualitatea revolutionara 40 000 de tarani s-au intrunit la 3-5 mai intr-o mare adunare nationala pe Campia Libertatii de la Blaj- a marcat o impresionanta ridicare a poporului roman la viata politica .Si tot aici Blaj au rasunat pentru prima data glasurile multimii ,ale poporului insusi, in sprijinul ideii statului national unitar,exprimata prin versurile nemuritorului mars al lui Andrei Muresan:Desteapta-te romane, prin lozincile unirii nationale -De acum Ardealul nu mai e Ardeal,e ROMANIE.Este deosebit de semnificativ faptul ca in 1848 la adunarile romanilor de pe Campia Blajului au participat si cercuri largi din randul nationalitatilor conlocuitoare,apasate de aceeasi asuprire sociala.La 9 iunie 1848 revolutia a izbucnit la Izlaz unde a fost expus programul cunoscut sub denumirea de Proclamatia de la Izlaz.La 11 iunie a izbucnit si la Bucuresti,dar a fost infranta.

In fata primejdiei de coalizarea imperiilor habsurgic si tarist,Nicolae Balcescu a incercat o salvare a cauzei revolutiei prin unificarea fortelor revolutionare romano-maghiare.Indemnurile si actiunile lui Balcescu s-au incununat prin incheierea ,la 14iulie 1849,la Seghedin, a Proiectului de pacificatie intre N.Balcescu,C.Bolliac si L.Kossuth.Este graitoare utilizarea ce parte semnatara a acestui proiect a termenului de "Romania" in numele careia N.Balcescu adera la un pact de actiune comuna romano-maghiara impotriva absolutismului habsburgic.

Desi infranta,revolutia romana de la 1848 a avut urmari adanci in viata poporului nostrum.Ea a consolidat ideologia nationala, care inlocuia idea de mosie cu cea de patrie,conceptual de stare si rang cu cel de natiune,idea de privilegiu ereditar cu idea de egalitate in fata legilor,crezuri care aveau sa dovedeasca adevarate forte ale istoriei.