DOCTRINELE SOCIALISMULUI ASOCIATIONIST

DOCTRINELE SOCIALISMULUI ASOCIATIONIST

Primii socialisti ai secolului al XIX-lea credeau in puterea absoluta a vointei umane in schimbarea societatii. Patrunsi de justitie si de drept, ei imaginau transformarea progresiva a institutiilor economice. Calificati naivi si utopisti de adversarii lor, primii socialisti erau intr-adevar patrunsi de voluntarism, spiritualism si reformism. Totusi, autorii in cauza se deosebesc intre ei prin atitudinea fata de forma ideala de organizare, in special asupra rolului statului in viata economica. Cei mai importanti autori ai ideilor asociationiste au fost: Saint-Simon, Charles Fourier, Robert Owen si Louis Blanc.

I) GUVERNUL ECONOMIC

SAINT- SIMON (1760-1825) este unul dintre primii autori care au incercat sa aplice metodele stiintifice la analiza faptelor sociale. In acelasi timp, el a schitat o doctrina pe care discipolii sai i-au accentuat caracterul socialist (analistii il citeaza intre saint-simonisti cei mai cunoscuti pe August Comte).

Ideile economice, socialiste si colectiviste, ale lui Saint-Simon isi au originea in teoriile medievale, revolutiile de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea si in liberalismul economic. Teoria sa despre viitorul societatii omenesti este eclectica si contraditorie, un amestec, greu de ordonat, al realismului cu utopia.

Societatea viitoare:

Saint-Simon se adresa muncitorilor, dar mai ales claselor culte - filosofi, ingineri, bancheri, artisti, savanti carora le propovaduia colectivismul si suprimarea mostenirii drept mijloc sigur de a fonda o societate bazata pe stiinta si industrie. Saint-Simon a fost foarte impresionat de aparitia industrialismului si a crezut ca viitorul este industria, singura sursa de bogatie. Dupa opinia sa, liberalismul nu avea autoritatea necesara pentru a implini acest tel,dar nici statul nu putea sa aiba aceasta autoritate, pentru ca interventia sa era mai mult daunatoare decat utila. Autoritatea in societatea viitoare trebuia sa o aiba "capacitatile", adica producatorii - industriasii si comerciantii - si intelectualii - savantii, inginerii, tehnicienii. Acestia ar guverna si ar detine adevarata putere.

Guvernul economic:

In opinia lui Saint-Simon, in noua societate guvernul politic era inutil si, in consecinta, trebuia inlocuit cu o asociatie nationala, cu un guvern economic, care sa administreze treburile publice, nu oamenii (Parabola lui Saint-Simon).

Disparitia claselor sociale:

Noua societate era imaginata fara clase. Dupa parerea sa, la acea vreme nu erau decat doua clase: muncitorii si lenesii, partidul national si partidul antinational, deci cea ce-a doua trebuia sa dispara. Intre persoanele din prima clasa nu trebuiau sa fie dacat diferente rezultate din "capacitati", adica din "miza" lor.

Repartitia:

Potrivit conceptiei lui Saint-Simon, repartitia era asigurata de egalitatea industriala, fiecare dobandind de la societate beneficii proportionale cu miza sociala.

Proprietatea privata:

Saint-Simon contesta propritatea privata, dar nu si capitalul, caruia ii recunoaste dreptul la remunerare.

II) UTOPIA

ROBERT OWEN (1771-1858) a fost deopotriva teoretician al socialismului si om de actiune. Fost muncitor el a ajuns om de afaceri, magnat al textilelor britanice, a creat in Scotia si in Statele Unite ale Americii colonii comuniste care s-au soldat printr-un esec total. La fabrica sa din Scotia a creat Noua Armonie, punandu-si in practica ideile sale socialiste si comuniste.

Schimbarea mediului social:

Noua Armonie reflecta preocuparile lui Robert Owen de creare a unei cooperative de munca, a unui comunism de productie si a unui nou mediu social (prin educatie, prin legislatie si prin intelepciunea omului). Astfel, a construit locuinte pemtru muncitori, cantine, economate, case de economii, a redus ziua de lucru pentru adulti la 10 ore, a interzis munca copiilor sub 10 ani, a infiintat scoli, a suprimat amenzile, etc. Deviza sa era: "Sa schimbam omul si vom schimba mediul". Cooperativa de munca a esuat pentru ca a fost asezata pe baze antieconomice, iar cheltuielile sociale mari au subminat ciclul de afaceri grabind falimentul.

Desfiintarea profitului:

Mjlocul de realizare a noului mediu era suprimarea nedreptatii, a profitului, a ceea ce este mult peste cost, iar produsele trebuie sa se vanda la cat costa. Defiintarea profitului era posibila suprimand moneda si inlocuind-o cu bonuri de munca (cate ore de munca va costa un produs, atatea bonuri de munca va incasa muncitorul), iar profitul dispare.

Repartitia:

Se pronunta pentru remunerarea dupa nevoi, deci dupa un criteriu comunist.

Magazinul de schimb a muncii:

A pus in practica eliminarea monedei in magazinul de schimb a muncii din Birmingham, o societate cooperativa unde fiecare societar aducea produsele muncii sale pe care le putea schimba pe alte produse prin intermediul bonurilor de munca. Asemenea cooperativei de munca, magazinul de schimb a muncii a esuat din diferite cauze, intre care: acumularea in depozite a marfurilor nevandabile, lipsa marfurilor cerute, falsificarea preturilor, stocarea bonurilor de munca, etc.

Ideile sale, indeosebi cele referitoare la suprimarea profiturilor capitalistilor, au influentat scolile cooperatiste.

III) FALANSTERUL

CHARLES FOURIER (1772-1837), mic functionar comercial autodidact, visa o noua formula de organizare economica si sociala - asociatia sau falansterul. Fourier considera concurenta distructiva pentru ca in loc sa armonizeze interesele producatorilor, consumatorilor si muncitorilor ii instiga sa se lupte intre ei. Mai mult, spune Fourier, concurenta determina eliminarea celor slabi de catre cei mai puternici si instaurarea monopolului. In consecinta, numai asocierea voluntara putea sa suprime concurenta, fara a suprima insa libertatea.

Falansterul:

Fourier propune crearea unei mari societati de productie si de consum, falansterul, in cadrul caruia oamenii sa traiasca in comun. Falansterul, de altfel, evoca o cetate misterioasa unde totul era in comun, bunuri si femei. Din exterior, falansterul se infatisa ca un mare hotel, cu cinci clase si una gratuita, pentru 1500 de oameni, iar din interior, falansterul era mai mult decat hotel, era o asociatie a falangei de consum cu o falanga de productie.

Falanga de consum

Falanga de consum era o societate care cumpara marfurile in comun, dar le consuma individual. Din punct de vedere economic in falanga trebuia sa se asigure maximum de confort, cu minimum de efort din partea consumatorilor(activitatile menajere fiind inlocuite cu servicii colective). Fourier credea ca o astfel de societate avea si o serie de avantaje morale si sociale, de pilda anturajul - in compania oamenilor bogati saracii deveneau mai amabili si mai politicosi, iar bogatii erau mai fericiti.

Falanga de productie

Aceasta se compunea, dupa parerea lui Fourier, din ferme si intreprinderi industriale, organizate ca societati pe actiuni cu scopul transformarii salariatilor in coproprietari cointeresati, deci nu desfiintarea proprietatii, ci a salariului. Efectul ar fi fost o intoarcere la natura, la pamant si o imprastiere a oraselor in falanstere, iar munca in agricultura devenea un sport pasionant. Munca, pentru a fi eficienta, trebuia organizata in serii, dupa afinitati, de o asemenea maniera incat sa fie atragatoare si sa reduca neplacerile si alternand ocupatiile.

Repartitia

Repartitia dupa nevoi era criteriul ales de Fourier in impartirea produsului muncii, dar acesta nu se putea aplica imediat, ci treptat. Mai intai, Fourier propunea desfiintarea salariului si inlocuirea lui cu achizitia proprietatii asociate, cu dividende. Ca o masura prudentiala la faptul ca munca nu mai era coercitiva, ci facultativa Fourier propune un minim garantat de subzistenta. Produsul muncii se impartea intre munca (5/12), capital (4/12) si talent (3/12).

Perioada de tranzitie:

Fourier n-a avut ambitia de a introduce deodata toti oamenii in lumea armoniei, de aceea el preconiza si o perioada de tranzitie, numita garantisim.     

Experimentul lui Charles Fourier a esuat, aproape din aceleasi cauze ca Utopia lui Owen, dar multe dintre ideile lui Fourier s-au regasit in politicile economice de la mijlocul secolului al XIX-lea.

IV) ASOCIATIA

LOUIS BLANC (1811-1882) s-a inspirat din ideile fundamentale ale asociationistilor si din experienta atelierelor nationale, idei carora le-a adaugat propria viziune. Conceptia sa despre socialism se regaseste in studiul "Organizarea clasei muncitoare", aparuta in 1839. Problemele principale cu care Louis Blanc a retinut atentia analistilor gandirii economice se refereau la: libertate, proprietate, asociatie, stat.

Despre libertate

Dupa parerea lui Blanc trei drepturi asigurau libertatea deplina a individului: dreptul la viata, dreptul la munca si de a se bucura de progresul general. Aceste drepturi, considera el, erau sistematic violate, deoarece Revolutia franceza se oprise la jumatatea drumului. Libertatea data de revolutie nu era decat o iluzie intr-o lume a fortelor economice inegale. Blanc acuza regimul de transfomare a libertatii adevarate, din simbol al puterii eficiente, intr-o vorba goala. Dupa opinia lui, puterea eficienta in acea vreme n-o aveau decat bogatii, de la care saracii trebuiau sa-si cumpere dreptul de a trai. Cauza relelor amintite se afla in proprietate.

Proprietatea

Logica lui era urmatoarea: proprietatea era un drept natural, prin urmare acest drept trebuia sa apartina tuturor. Desi recunoaste insemnatatea proprietatii in economie, statutul acesteia de conditie fundamentala a libertatii, Blanc contesta totusi distribuirea ei, care nu respecta cerintele dreptului natural. Mai mult, el credea ca dintr-un drept pentru toti, proprietatea devenise doar un drept pentru unii. 'Viciul' proprietatii era ca favoriza concurenta, principiu considerat de Blanc un rau general, un rau chiar si pentru capitalisti. In consecinta, el propune transformarea regimului economic prin schimbarea principiului: in locul concurentei trebuia sa stea asociatia.

Asociatia

Ca principiu al noului regim, asociatia trebuia sa asigure fiecarui om instrumentele de productie necesare realizarii propriei libertati. Spre deosebire de alte forme de comunism, asociatia lui Blanc se fonda pe un criteriu profesional, imbracand astfel doua forme: una de atelier social si a doua de colonie agricola.     

Forta de munca este asadar, asimilabila oricarei marfi care se vinde si care se cumpara, numai ca forta de munca ii este vanduta capitalistului.

Ø      Atelierele sociale ar fi fost create in toate domeniile de activitate, prin interventia statului ca initiator si coordonator, care aproviziona atelierele cu instrumente de productie, insa lasandu-le libere in recrutarea asociatilor. Organizate si echipate atelierele intrau in concurenta cu intreprinderile private, pntru a-si arata superioritatea, deci pentru a ucide concurenta. Muncitorii ar fi fost cointeresati sa produca printr-o dubla repartitie: salariul si ¼ din beneficiu (din beneficiu ¼ mergea la opere de caritate, ¼ pentru procurarea de instrumente noilor asociati si ultima parte servea la prevenirea crizelor). Forta atelierelor nationale consta in economiile realizate la consum ca urmare a vietii in comun.

Ø      Coloniile agricole erau concepute dupa modelul cooperativelor de productie.

Ø      Statul: Spre deosebire de ceilalti asociationisti, Blanc acorda statului o serie de functii cu scopul cresterii credibilitatii reformei propuse. Daca in faza initiala statul era creditorul si garantul asociatiei, in urmatoarea statul trebuia sa vegheze asupra celor aflati in dificultate; statul trebuia doar sa impulsioneze actiunea, iar o data declansata ea ar fi mers de la sine. Desigur ca au ramas neclare multe aspecte ale problemei, semnalate de analistii gandirii economice, intre altele cea a raportului dintre interventia statului si libertate sau cea referitoare la incriminarea concurentei si acceptarea laissez- faire-ului, insa Louis Blanc a deschis un nou camp de dezbatere a refomelor sociale.