U.C.M. Resita - evolutia si dezvoltarea istorica

U.C.M. Resita - evolutia si dezvoltarea istorica

Fondarea uzinelor din Resita

Complexul industrial Resita este situat in partea de sud-vest a Romaniei intr-o pitoreasca zona depresionara a Banatului Montan, la vest de muntii Semenicului. A fost fondat in 3 iulie 1771 prin darea in exploatare a primelor furnale si forje si reprezinta cea mai veche unitate industriala din Romania si una din cele mai vechi din Europa.

Se cuvine sa subliniem ca, prin momentul inaugurarii lor (3 iulie 1771), uzinele din Resita devanseaza fondarea unor fabrici de renume precum Krupp Germania (1811), Vitkovice (1829), Donavitz (1836), MAN (1834), Sulzer (1834) Burmeister Wain (1843), Skoda (1851). Daca inceputul a fost consacrat sectorului metalurgic, treptat s-a constituit si s-a dezvoltat sectorul constructiei de masini ajungand ca in ultimul sfert al secolului XIX, acest sector sa devina preponderent. Cele doua sectoare au coexistat vreme indelungata completandu-se reciproc in cadrul aceleiasi unitati complet integrate. U.C.M. Resita, continuatoarea activitatii sectorului de constructii de masini din complexul industrial Resita, asa cum este cunoscuta astazi, este rezultatul a multi ani ani de experienta in constructia de masini, in transporturi, energie, industrie metalurgica si chimica. Uzina a acumulat in timp, o cultura aparte si a ajuns la o reputatie deosebita bazata pe traditie, competenta, calitate.

Perioade si etape ale evolutiei

In decursul evolutiei in timp, se pot distinge mai multe perioade in functie de apartenenta proprietatii:

I. Perioada Erariului (1771-1854), perioada in care uzinele au apartinut fiscului austriac care isi exercita conducerea si controlul prin intermediul Directiei miniere banatene cu sediul la Oravita. Profilul de activitate la nivelul anului 1815 se compune din: piese din fonta turnate direct de la furnale, bare forjate din fier, cercuri pentru roti carute, scule, cuie, unelte de uz agricol si gospodaresc.

II. Perioada St.E.G. (1855-1920). Uzinele din Resita au apartinut consortiului international St.E.G. 'K.u.K Oberprivillegierte Staatseisenbahn Gesellschaft', societate privilegiata imperiala si regala a cailor ferate de stat, care aveau in proprietate in afara uzinelor din Resita si alte domenii si proprietati miniere, metalurgice si feroviare in Banat si Boemia, o fabrica de locomotive la Viena si concesiunea unei retele de cai ferate de cca 5.000 km (in constructie si exploatare). St.E.G. era un consortiu international cu capital francez si austriac finantat de trei banci: Socit gnral du crdit mobilier de Paris, Georg Sina (Viena) si Arnstein & Eskeles (Viena). Domeniile cuprindeau 130.083 Ha. (din care 42.578 Ha. teren agricol si 87.505 Ha. paduri).

III. Perioada UDR (1920-1948). Ca urmare a terminarii primului razboi mondial si a formarii Statului National Unitar Roman, in baza Decretului Regal Roman nr.2455/8 iunie 1920, patrimoniul St.E.G. de pe teritoriul Romaniei este constituit in societatea 'Uzinele de Fier si Domeniile Resita'. In cadrul acesteia s-a constituit 'Directia atelierelor' amplasata pe malul stang al raului Barzava, directie care cuprindea sectorul de constructii de masini (actualul U.C.M. Resita, platforma industriala veche), unde de fapt au fost edificate si primele ateliere din perioada St.E.G., intre anii 1886-1891. Domeniile cuprindeau o suprafata de 95.863 Ha., din care 88.248 Ha. paduri si mai cuprindeau: mine (de fier, carbune, cupru), podgorii, drumuri, cariere de calcar. In aceasta perioada uzinele aveau urmatoarea structura:

• furnale
• cocserie
• otelarii
• laminoare
• turnatorii
• forja
• fabrica de poduri si constructii metalice
• fabrica de roti montate
• fabrica veche de masini
• fabrica de utilaj petrolier
• fabrica de armament
• fabrica de masini electrice
• fabrica de locomotive cu capacitate de 100 locomotive/an

Profilul de fabricatie cuprindea in principal: locomotive cu abur (inclusiv reparatii), roti montate (Inclusiv osii si stele), bandaje, poduri metalice si schimbatoare de cale ferata si echipament feroviar, constructii metalice pentru cladiri si hale industriale, poduri rulante, masini electrice (motoare, generatoare), transformatoare, aparataj electric, utilaj petrolier (tije de pompare, mufe de legatura, prajini grele de foraj, unitati de pompare, carlige si mese Rotary, geamblacuri si reductoare de viteza), armament (tunuri, afete, tunuri antitanc si antiaeriene de 75 mm licenta Vickers, tunuri pentru baterii de coasta, mine submarine, aruncatoare de tip Brandt 60 si 120 mm) si altele. Societatea era cea mai mare din economia Romaniei in ceea ce priveste cifra de afaceri, capitalul social si numarul de angajati. Numarul total al angajatilor in aceasta perioada a ajuns la 22.892 in anul 1948.

IV. Nationalizarea Uzinelor de Fier si Domeniilor Resita. Perioada postnationalizare. Nationalizarea U.D.R. s-a realizat prin Legea nr. 119/11 iunie 1948 publicata in Monitorul Oficial nr. 133 bis/1948. Perioada postnationalizare (dupa 1948) se poate subdivide la randul ei in mai multe etape:

Etapa U.D.R.I.N. (1948-1949), in care uzinele s-au numit Uzinele de Fier si Domeniile Resita - intreprindere nationalizata.
Ca urmare a schimbarii regimului politic din Romania, la 11 iulie 1948 s-a adoptat Decretul Lege nr. 119/1948, prin care un numar de 351 societati din diverse domenii erau preluate de catre stat, iar Uzinele de Fier si Domeniile Resita se gaseau in capul listei. A urmat o perioada de aproape un an, pana in august 1949, cand ele au fost integrate unor structuri de stat nou create.

Etapa SOVROM (1949-1954). Ca urmare a clauzelor acordului de armistitiu cu U.R.S.S., in Romania s-au constituit societatile mixte de tip SOVROM care au durat pana la 30 septembrie 1954. Documentele ce stau la baza existentei acestei etape sunt acordul de colaborare sovieto-roman din 8 mai 1945, si Decretul 334/10 august 1949. In cadrul acestei etape pana la sfarsitul anului 1949 a avut loc dezagregarea efectiva a societatii UDR, uzinele din Resita devenind de acum componente ale nou infiintatelor societati mixte SOVROMMETAL (ramura metalurgica) si SOVROMUTILAJPETROLIFER (ramura de constructii de masini). S-a pus astfel capat, pentru prima data dupa aproape 180 de ani, unicitatii si indivizibilitatii unui patrimoniu integrat iar consecintele acestei rupturi brutale continua sa se faca resimtite si in prezent.

Etapa 'Combinatul Metalurgic Resita', (1954-1962), in care SOVROMMETAL si SOVROMUTILAJPETROLIFER au fost reunite intr-o singura entitate administrativa cu denumirea Combinatul Metalurgic Resita din cadrul Ministerului Industriei Grele (ulterior Ministerul Metalurgiei si Constructiilor de Masini), conform Hotararii Consiliului de Ministri 864/10 iulie 1954.

Etapa Uzinei Constructoare de Masini Resita (dupa 1 aprilie 1962), in care societatea a fost in subordinea mai multor ministere sau centrale industriale, purtand dupa Decretul 162/1973 o alta denumire: Intreprinderea de Constructii de Masini Resita. De mentionat ca intre octombrie 1969 si martie 1973, intreprinderea a constituit nucleul de polarizare al Grupului de Uzine Resita infiintat in 1969. In cadrul acestuia mai intrau: Uzinele de Constructii Metalice Bocsa, Uzinele de Constructii de Masini Caransebes, Uzinele Mecanice Timisoara si Institutul de Cercetare si Proiectare Echipamente Hidroenergetice Resita.

Etapa Uzina Constructoare de Masini Resita S.A. (dupa februarie 1991). Ca urmare a elaborarii si aplicarii prevederilor legilor 15/1990 si 31/1990, prin Hotararea de Guvern nr. 1296/1990, completata ulterior cu Hotararea de Guvern nr. 334/1991, ICM Resita s-a reorganizat si transformat in Societate Comerciala pe Actiuni - persoana juridica romana, inscrisa la Oficiul Registrului Comertului Caras-Severin, la nr. J.11/4 din 12 februarie 1991. In conditiile aplicarii Legii privatizarii (nr. 58/1991) la 10 iunie 1993, proprietatea a fost transferata in proportie de 70% catre Fondul Proprietatii de Stat si in proportie de 30% catre Fondul Proprietatii Private I Banat-Crisana.

Cu privire la perioada postnationalizare se constata ca dupa nationalizarea din 1948 in istoria uzinelor din Resita a urmat un moment de cotitura. Pe de o parte uzinele continuau sa ramana cea mai importanta unitate a industriei grele romanesti, dar a inceput sa se manifeste si o marginalizare a lor, fenomen care s-a manifestat aproape continuu in urmatoarele patru decenii. Astfel, uzinelor din Resita le-au fost luate la diferite momente si sub diferite motive o serie de produse pe care le asimilasera si realizasera in conditii foarte bune, cum sunt:

• constructii metalice si poduri intre 1953 si 1958
• roti montate in 1959
• utilaj petrolifer in 1954-1955
• transformatoare, aparataj electric si motoare electrice de marime mijlocie in 1957
• poduri rulante si macarale (dupa 1973)
• schimbatoare de cale ferata (1955)
• utilaj termoenergetic (turbine cu abur, turbo generatoare si echipamente asociate) (1977)
• boghiuri pentru locomotive (1981)

Perioada include transformari profunde corelate cu evolutia proceselor tehnologice. Astfel, au fost asimilate si introduse in fabricatie: turbine cu abur si turbogeneratoare electrice, noi compresoare de aer, motoare Diesel si boghiuri pentru locomotive, cuzineti, hidroagregate energetice (turbine hidraulice, hidrogeneratoare electrice, regulatoare de turatie), motoare Diesel pentru propulsie nave maritime, echipamente pentru industria chimica, metalurgica, echipamente hidromecanice(vane hidraulice, servomotoare hidraulice mari), respectiv au fost scoase din fabricatie locomotivele cu abur. Istoria celor patru decenii (1948-1989) ale economiei planificate, este extrem de densa din punct de vedere al faptelor. Putem afirma ca nu a existat program important al dezvoltarii economiei nationale din Romania, printre care amintim programul de dezvoltare a bazei energetice (cu masini si utilaje termoenergetice sau hidro energetice), programul nuclear, programul de dezvoltare a transporturilor feroviare, a flotei maritime, a industriei metalurgice, miniere sau chimice, la realizarea caruia U.C.M. Resita sa nu fi fost implicata intr-un anumit grad prin asimilarea sau producerea de masini, echipamente, utilaje. De asemenea marca U.C.M. Resita a fost exportata in aproape 40 de tari, inclusiv in unele tari cu o veche traditie industriala.

V. Perioada postprivatizare.Prin vanzarea de catre APAPS (Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiunilor Statului) la 23 decembrie 2003, a intregului pachet de actiuni detinute de stat (60,7908%) consortiului format din societatea elvetiana INET A.G. si Asociatia Salariatilor U.C.M. Resita, uzinele au trecut in perioada postprivatizare.

Cifre din istoria productiei uzinei

Uzinele din Resita au reusit sa mentina o activitate industriala neintrerupta timp de peste 233 ani prin adaptarea continua, automata a tipului si sortimentului de produse fabricate la cerintele pietei. De-a lungul istoriei sale a fabricat o varietate foarte mare de produse, unele dintre ele, premiere de prestigiu la nivel national sau situate in avangarda progresului tehnic european. Este semnificativa prezentarea volumului productiei pentru citeva din produsele reprezentative:

• 1.461 de locomotive cu abur, din care:
• 311 cu ecartament ingust de 948 mm si 760 mm
• 924 cu ecartament normal de 1.435 mm
• 224 cu ecartament special de 1524 mm pentru URSS
• 2 cu ecartament special de 1.000 mm pentru Vietnam
• peste 180 poduri metalice feroviare si rutiere mari
• peste 6.000 bucati compresoare de aer industrial
• peste 1,5 milioane kW motoare electrice
• peste 1 milion kW utilaj termo energetic (turbine cu abur/generatoare)
• 4.008 perechi boghiuri pentru locomotive magistrale
• peste 9,5 milioane CP motoare Diesel pentru locomotive, grupuri Diesel
• generatoare, propulsie fluviala
• peste 1,3 milion CP motoare Diesel pentru propulsie nave maritime
• peste 200 bucati servomotoare hidraulice mari
• peste 9,5 milioane CP motoare Diesel pentru locomotive, grupuri Diesel generatoare, propulsie fluviala
• peste 6,2 milioane kW hidroagregate (turbine hidraulice/generatoare electrice).