Hammurabi/Hammurapi

Hammurabi/Hammurapi

    Hammurabi, rege al Babilonului (1792-1749 i.e.n.). Al saselea suveran al dinastiei amorite intemeiate in 1894 i.e.n. de Sumuabum ('prima dinastie babiloniana'), ii succede la varsta de 25 tatalui sau Sin-muballit (1812-1792 i.e.n.), devenind stapanul unui mic regat din Mesopotamia centrala cu o suprafata de circa 20000 km patrati; radial, frontierele orasului-stat nu se aflau mai departe de 70-80 km de Babilon.

    Descoperirile arheologice ale ultimelor decenii, descifrarea arhivei din Mari a lui Zimrilim, prin bogatele informatii puse in circulatie, au modificat imaginea lui Hammurabi, reducand din soclul pe care acest vestit suveran fusese ridicat de istoriografia si literatura moderna. Astfel, trei sferturi din domnia sa, Hammurabi nu a fost decat unul dintre cei 4-5 despoti pretendenti la hegemonia mozaicului de orase-state care alcatuiau Mesopotamia, abia in ultimii 10 ani de guvernare reusind sa-si elimine adversarii si sa constituie un imperiu (si acesta nu atat de vast precum se credea pana nu demult); unii cercetatori inclina chiar sa vada in Hammurabi din primul deceniu de domnie un simplu vasal al suveranului asirian Samsi-Adad I (1813-1780 i.e.n.). Descoperirea pe doua tablite de lut a 'legilor din Esnunna' (cu doua secole mai vechi decat Codul lui Hammurabi), ca si a fragmentelor din legislatia lui Lipit-Istar din Isin (1934-1923 i.e.n.), a dovedit ca opera legislativa a regelui babilonian nu este atat de izolata si originala precum se credea. Corespondenta diplomatica si administrativa a lui Samsi-Adad I si Zimrilim, doi dintre contemporanii lui Hammurabi, se dovedeste superioara celei a lui Hammurabi. Imperiul creat de Hammurabi este departe de a fi durabil, urmasii sai raman in scurt timp stapani doar peste nucleul acestuia, reprezentat de Babilonia.

   Nu este insa mai putin adevarat ca Hammurabi a fost o personalitate energica, un om politic inteligent si lucid, un artizan neintrecut al combinatiilor diplomatice rafinate, un administrator care dirija personal aparatul de guvernamant centralizat, un comandant militar indraznet si talentat, astfel ca, la sfarsitul domniei sale Babilonia reprezenta cea mai importanta putere a Orientului Mijlociu. printr-un abil joc al aliantelor, Hammurabi isi consolideaza in primii ani de la urcarea pe tron pozitia in Mesopotamia; in anul 7 de domnie sunt schitati primii pasi ai unei politici expansioniste prin ocuparea vechilor cetati Uruk si Isin, iar in anii 10-11, prin cucerirea oraselor Malgium, Rapiqum si Salibi. Urmatoarele doua decenii sunt consacrate consolidarii economiei, realizarii de mari canale, construirii sau repararii unor edificii civile si religioase; relatii pasnice sunt intretinute cu Regatul Mari, cu statele Larsa, Esnunna si Asiria (slabita dupa disparitia lui Samsi-Adad I). Anii 29 si 30 de domnie consmneaza campanii victorioase la hotarele de nord si nord-est, in cursul carora sunt infrante coalitii ale Elamului, Asiriei, Gutium si Esnuna. In anul 31, Hammurabi il invinge pe Rim-sin, dinastul Larsei, vecinul sau din sud, anexand astfek intregul Sumer, Zimrillim, regele din Mari, aliat statornic de peste doua decenii, este infrant in cel de-al 33 lea an al domniei lui Hammurabi, iar doi ani mai tarziu, Mari, metropola de pe malul Eufratului dispare definitiv din istorie dupa un mileniu de neintrerupta existenta. In anul 38 este supus orasul-stat Esnunna, iar Asiria este constransa sa recunoasca suzeranitatea babiloneana. Puterea lui Hammurabi se afla acum la zenit, titlul de 'Rege al Sumerului, al Akkadului si al celor patru parti ale lumii' tradand aspiratiile sale spre o monarhie universala.

    O realizare majora a lui Hammurabi o constituie tentativa de unificare a jurisdictiei mesopotamiene prin redactarea celui mai vechi cod de legi din istorie ajuns pana la noi; stela de diorit pe care acesta este gravat in cel de-al 34-lea an de domnie a fost descoperita in 1901 la Susa si se afla astazi la muzeul Luvru din Paris. Cele 282 articole sau paragrafe vizeaza uniformizarea dreptului civil, penal si comercial pe intinsul noului imperiu si impresioneaza prin concizia si claritatea enunturilor, prin nivelul de sistematizare, precum si prin modernitatea spiritului in care au fost gandite. Prin opera sa politica si legislativa Hammurabi ramane cel mai prestigios suveran al Mesopotamiei mileniului II i.e.n. Cei 43 de ani de domnie reprezinta o epoca de aur a civilizatiei babiloneene; akadiana inlocuieste treptat, ca limba culta a Mesopotamiei, sumeriana; acum se cristalizeaza cele doua mari eposuri - Poemul creatiunii si Epopeea lui Ghilgames. Cultul zeului Marduk, divinitatea locala a Babilonului, este ridicat la statutul de mare zeu al Mesopotamiei. Centrul de greutate al istoriei mesopotamiene se muta acum definitiv din Sumer in Babilonia, iar Babilonul se impune ca unul dintre cele mai stralucite metropole ale Orientului. Urmasii lui Hammurabi se mentin inca un secol si jumatate (pana in 1595 i.e.n.) pe tronul Babiloniei. Faima Babilonului face ca acest oras sa devina simbolul intregii tari, astfel incat jumatatea meridionala a Mesopotamiei (intre Bagdad si Golful Persic) este desemnata incepand cu izvoarele grecesti antice cu termenul de Babilonia.