INVATAMANTUL IN ISTORIA ROMANIEI

INVATAMANTUL IN ISTORIA ROMANIEI

Pe teritoriul patriei noastre, primele scoli sunt cele din cetatile grecesti. In rest, in timpul geto-dacilor, elitele fac studii in Grecia, Egipt, Roma. Sunt putine scolile dinaintaea ocupatiei romane, dar, datorita celor cu studii in strainatate, dacii sunt posesorii unui nivel deosebit de cunostinte stiintifice.

Ulterior romanii infiinteaza pentru      colonisti si autohtoni scolile publice, ceea ce va conduce la insusirea corecta a latinii culte, la raspandirea cunostintelor stiintifice; in scoli se predau si notiuni juridice, precum si cunostinte "ingineresti".

In perioada migratiilor scolile se inchid, iar invatamantul decade.

In Evul Mediu, aparitia statelor feudale determina necesitatea cresterii numarului de oameni instruiti, care sa indeplineasca atributiile noilor state. Primele scoli reapar in sec.XIV-XV. Ele se infiinteaza pe langa biserici si manastiri, pregatind in special oameni capabili sa scrie corect, copisti, bibliotecari, personal deservent pentru biserici etc

In programa de invatamant sunt, chiar de la inceput, cele "sapte arte liberale", dar metodele de predare nu sunt activante: predici, lecturi de text, memorarea si redarea ad-literam. Scolile sunt putine, restul populatiei se educa in familie. Fiii marilor boieri studiaza in Occident (Viena, Praga, Cracovia).

In Transilvania apare invatamantul secundar mai devreme decat in Tarile Romane:

sasul Honteru infiinteaza Gimnaziul Sasesc;

se infiinteaza o scoala in limba romana la Scheii Brasovului.

De asemeni, si invatamantul superior apare prima oara in Transilvania, unde se infiinteaza Universitatea de la Cluj, dar abia Diploma Leopoldina tolereaza infiintarea scolilor pentru romani.

In sec. XVII se dezvolta invatamantul si in Tarile Romane, unde se infiinteaza scoli religioase si domnesti; copiii se instruiau in familie cu profesori straini.

La 1646, la Targoviste, Matei Basarab infiinteaza scoala de greaca si latina, pe care ulterior o va dezvolta Brancoveanu.

Tot in sec. XVII se infiinteaza la Iasi un colegiu cu predare in latina.

Progresele se fac in sec.XVIII, cand apar scolile elementare in orase, iar in Transilvania se introduce prima reglementare a invatamantului - ratio educationes

-scoala incepatoare cu 4 clase;

-gimnaziu cu 4 clase;

-invatamant complementar cu 3 clase;

-cursuri speciale (echivalente invatamantului superior).

In Tarile Romane aceasta reglementare se face abia in timpul domniilor fanariote.

In epoca moderna multi tineri studiaza in centre occidentale, iar la revenire infiinteaza societati care ar constitui primele inceputuri ale invatamantului superior romanesc. Invatamantul are ca obiect consolidarea constiintei nationale. Iau nastere o multime de scoli. Pionierii invatamantului superior sunt Gh.LAZAR (infiinteaza colegiul Sf. Sava, la Bucuresti), Gh.ASACHI (Scoala de la Trei Ierarhi, de la Iasi, care se va transforma ulterior in Academia Mihaileana)

Pe cuprinsul tarii existau 990 scoli maghiare, 550 germane si 300 romanesti. Un pas inainte se realizeaza dupa Unirea lui Cuza, care da Legea instructiei publice, prin care se statua obligativitatea si gratuitatea invatamantului primar. Acum apar Universitatile la Iasi si la Bucuresti

Invatamantul se diversifica:

-scoli de medicina si farmacie;

scoli de drumuri si sosele;

-invatamant superior artistic in Transilvania;

-invatamant superior si la Cernauti.

Se detaseaza pensioanele pentru fete, internatele. Incepe acordarea de burse in invatamant.

Totusi, in epoca moderna se mentin metodele de predare anterioare. Atentie speciala se acorda citit-scrisului, manualele initiale erau bucoavne (carti bisericesti), iar un dascal avea in responsabilitate 100 de elevi; adeseori el era ajutat de un monitor (cel mai bun absolvent al scolii primare). Se scria pe nisip, cu degetul sau cu betisor. Nu se reintrodusesera tablitele.dacilor. Accent deosebit pe memorare. Abia in a doua jumatate a sec. XIX se realizeaza progrese, se inmultesc scolile in rural, se desprinde scoala de biserica, incepe pregatirea profesionala (calificarea), invatamantul pe manuale. Initiatorul invatamantului modern este Spiru HARET, care a luat ca model Scoala Franceza, cu invatamant in spirala, cu accent pus pe teorie. El insista pe dezvoltarea invatamantului satesc, organizeaza modern invatamantul secundar (gimnazii, licee pentru baieti si scoli secundare pentru fete, ultimul la rand venind invatamantul superior). Ministru al invatamantului intre 1901-1904, statueaza prin lege ca invatatorul din invatamantul rural sa raspunda de alfabetizarea populatiei rurale si de activitatile de cultura din camine ("miscarea haretista").

Dupa Unirea din 1918 au loc mutatii esentiale:

se unifica dpdv al programei invatamantul de stat cu cel particular;

-se prelungeste invatamantul obligatoriu de la 4 la 7 ani;

-se extinde invatamantul superior, adaugandu-se universitati la Chisinau, Timisoara, Oradea;

se pun bazele temeinice ale Invatamantului Normal.

In timpul ministrului invatamantului P.P.NEGULESCU are loc o noua reforma a invatamantului si se obtine pentru prima data autonomia acestuia

In perioada interbelica scolile reprezinta principalul mediu cultural. Creste numarul fiilor de tarani care urmeaza invatamantul superior, sporeste numarul stiutorilor de carte la 80%, procent foarte mare, care devanseaza Portugalia, Spania, Grecia. Se diversifica mult invatamantul universitar, sub orientarea unor cadre didactice de mare valoare.

In regimul comunist scolile intra initial sub influenta Moscovei, in fiecare unitate de invatamant fiind consilieri sovietici. Are loc intre 1947-1948 o noua reforma a invatamantului cu consecinte negative

incepe excluderea din invatamant, mai ales universitar, a unor cadre didactice de mare valoare (Motru, Petrovici, Blaga s.a.);

programele sunt copiate dupa cele sovietice;

intrarea in facultati se facea cu dosar de cadre;

se infiinteaza scolile muncitoresti de 2 ani, care teoretic erau similare liceului, dar absolventii acestora intrau la facultate cu foarte multe lacune si nu rezistau multi;

alfabetizarea era aproape obligatorie, deoarece in perioada razboiului si in cea imediat urmatoare numarul stiutorilor de carte a scazut la 40%; au acces persoane din toate categoriile;

tot invatamantul este gratuit, inclusiv manualele.

Intre 1964-1965 are loc o oarecare deschidere in invatamant prin plecarea consilierilor sovietici si reorganizarea invatamantului pe baza nationala, limba rusa se restrange, se desfiinteaza institutele de limba rusa, manualele sunt romanesti, se fac specializari in occident, se dezvolta reteaua academiilor (Academia de Stiinte Agricole si Silvice, Academia de Medicina, mai tarziu si Academia de Stiinte Politice).

Pe masura ce se accentueaza regimul totalitar, se reduc progresele, desi politic scoala este considerata o valoare.

Dupa 1989 se reinfiinteaza invatamantul particular. Se depolitizeaza si dezideologizeaza invatamantul. Mai mult, se interzice prin lege desfasurarea de activitati politice in scoala, iar dpdv ideologic se elimina perspectiva marxista, profesorii fiind obligati sa prezinte diferite variante, pentru care elevii si studentii sa opteze singuri.

Scoala romaneasca intra in relatie cu scoala europeana constituindu-se programe comune, schimburi de cadre didactice, studenti, se dezvolta sistemul burselor (insuficient). Se realizeaza prin tratate internationale echivalarea diplomelor, se introduce sistemul creditelor. Se adauga notelor o apreciere a intregii activitati (prezenta, participare, referate, portofolii).

Se insista pe ambele laturi - formativa si informativa, pe pregatirea pentru viata, piata si profesie, sunt necesari profesori de elita in Romania.

Este de dorit o mai buna corespondenta intre invatamantul romanesc si cel european. De asemeni, atentie la infrastructura scolara grav deficitara.