ISTORIA SATULUI SI ORASULUI ROMANESC

EVOLUTIA HABITATULUI

HABITATUL. FACTORII SAI

Termenul habitat denumeste modul de locuire specific unei comunitati umane e determinat natural si social-cultural

Factori - geografici      -evolutia uneltelor si a tehnicilor de producere a lor;

- biologici (treptele atinse -aparitia surplusului de produse neconsumabile si

in antropogeneza si apoi nevoia de depozitare;

presiunea instinctelor de -diviziunea naturala si apoi sociala a muncii;

supravietuire, perpetuare, -ocupatiile;

aparare, afiliere) -modul de reglementare a raporturilor sexuale;

-tipul familiei, al relatiilor intra inter familiale;

-diferentierile de status si rol social;

-evolutia arhitecturii, obiceiuri, imitatii, imprumuturi etc.

Evolutia habitatului in istoria oricarui neam e un indice esential al progresului.

EVOLUTIA HABITATULUI IN EPOCA STRAVECHE SI IN ANTICHITATE

paleoliticul inferior - comportamentul gregar (de afiliere) al hominizilor era de hoarda sau ceata, hrana provenea din vanatoare, pescuit, locuiau in scorburi, pesteri sau asezari in aer liber

paleoliticul mijlociu- desi se continua viata nomada, incepe stationarea mai indelungata intr-un anumit loc, apar adaposturi rudimentare dar cu vetre de foc (ex. Ripiceni in Moldova, Cheia in Dobrogea, Nandru in Transilvania)

paleoliticul superior- omul pe deplin format devine membru al nei ginti matriliniare, locuia mai ales in asezari deschise (colibe). E prezenta vatra si apar si ateliere, unelte. Se continua locuirea in pesteri. Asezari in aer liber tip terasa: Herculane, Saligny, Vadastra (Oltenia), Malu Rosu (Muntenia), Cremenea (Transilvania)

mezolitic - sporeste sedentarizarea, locuintele sunt de suprafata, de multe ori o parte a lor e adancita in sol (bordei- va ramane pana la inceputul sec.XX)

neolitic si eneolitic (ep.aramei)- se generalizeaza organizarea tribala care este o mutatie importanta deoarece orice trib are un teritoriu delimitat, organe de conducere, ocupatii, elemente specifice de viata spirituala. Se trece la cresterea animalelor si cultivarea plantelor. Incepe dezvoltarea mestesugurilor, pe primul lor fiind metalutgia cuprului.

Din aceasta etapa se consemneaza satele, deosebite de taberele perioadei anterioare. Locuitorii unui sat sunt rude. Satele erau asezate pe terase inalte ale apelor de ses, apa fiind hotar natural al satului si mijloc de aparare, ostroave. Oamenii incep sa se aseze pe teren inalt si sa se apere inconjurand satul cu valuri de pamant.

Primele sate erau de tip agrar. Fiecare gospodarie are o bucata de pamant pe care este amplasata si locuinta. Cele pastorale la inceput sunt temporale. Locuintele sunt de suprafata (bordeie), cu una, doua incaperi si sunt precedate de o platforma de lut batatorit (v. batatura"), iar treptat aceasta este chiar din lemn. In unele zone apare prispa sau pridvorul. Constructia locuintelor este precedata de un act magic (vase intregi sau sparte ingropate sub case).

Satele variau ca marime, de la 40 pana la 1000 de persoane, cele mari avand deja infatisare protourbana. Locuintele sunt asezate in jurul unei piete centrale.

Intre diferite sate exista relatii de cooperare (TROC) sau si conflictuale (in urma carora un sat incorpora un altul). Fiecare sat dispunea de un teritoriu distinct ("trupul de mosie") care era proprietate comuna. Exemple: Carcea (Dolj), Gura Baciului, Ocna Sibiului, Dudesti (Bucuresti).

etapa tranzitiei spre epoca bronzului - timp de 7 secole, peste populatia autohtona (agricultori si pastori) vin triburi indo-europene, semisedentare, din stepele si silvo-stepele Asiei centrale. Ii asimileaza pe autohtoni; se instituie substratul pretracic, cel mai vechi al poporului roman.

Comunitatile sunt pastorale sau pastoral-agrare. Unitatea de munca este familia. Intre familii apar diferente sociale, dupa cuantumul avutiei. Se trece la ginta patriarhala Se impune rolul barbatului. De asemenea in habitat apar mutatii: asezarile devin mai mici, cu aspect de salase, cu constructii rudimentare folosite ca adapost temporar, sezonier; in fiecare salas traiesc oameni si animale (locuinta plus anexe). Salasele sunt asezate pe munti, ape, iar cele din campie sunt fortificate cu santuri de aparare: Cheile Turzii, Baile Herculane, Zabala (Covasna), Erbiceni (Iasi), Glina (Bucuresti).

epoca bronzului- populatia acestei epoci sunt tracii, stramosii directi ai poporului roman.

- aristocratii, sefii militari isi construiau fortarete pe inaltimi sau terase inalte. Aceste resedinte capata aspect protourban, indeplinind functii administrative, militare, politice si religioase. Locuintele lor erau din piatra si lemn, dispuse din platforme din lemn, cu turnuri de supraveghere; creste suprafata locuintelor, in acele asezari existand sacnctuare. Fortaretele au teriotriu delimitat si sunt aparate cu valuri din pamant, santuri, valuri din piatra de rau. Aici locuiau si preoti.

-restul lumii locuia in satele si salasele din zona inconjuratoare, in colibe din barne, cu pereti din nuiele impletite si apoi lutuite, avand acoperisul din paie sau fan. Apar locuintele lacustre.

epoca fierului - se individualizeaza uniunile tribale geto-dacice.

Apar mutatii:

-creste productivitatea muncii si se accentueaza diferentele sociale.se dezvolta mestesugul prelucrarii fierului, apare moneda, familiile devin proprietarele pamantului pe care locuiesc. Pe malul Marii Negre se construiesc coloniile (cetatile) grecesti (Histria, Tomis, Calatis), dupa modelul celor din Grecia;

-comunitatile tribale dacice sunt conduse de regi;

-printre indoeuropeni se amesteca celti, sciti, unii ramanand;

-centrul puterii dacilor se muta in Transilvania;

-razboaiele incep sa aiba rol economic important.

Habitatul:

-se realizeaza o vasta retea administartiv-teritoriala sub conducerea unor sefi locali;

-se generalizeaza asezarile de tip cetati, purtatoare ale unui stil de viata cvasi-urban. Ptolemeu mentioneaza in sec.II i.Hr. 44 de asemenea localitati cetate, multe avand sufixul dava, care are semnificatia de centru tribal, targ.

- locuintele cetati sunt centre militare, administrative, rezidentiale pentru anumite categorii (regele si suita, preoti, militari, mestesugari, negustori) si au si functii religioase. Au fost gandite si ca loc de refugiu pentru locuitorii din jur (cu animale cu tot), aveau dimensiuni foarte mari. Ex: Sarmisegetuza (3 ha, la 1200m, pe dealul Gradistea), Apullum, Drobeta, Napoca etc.

Locuintele erau construite din fier, lemn si piatra. In cetati sunt ridicate edificii impunatoare, s-au gasit urme de amfiteatre chiar inainte de ocuparea romana.

epoca antica incepe cu formarea statului dac sub Burebista in preajma anului 82 i.Hr.

Progrese in habitat: cetatile au acum ziduri de calcar fasonate; are loc crearea unui sistem defensiv atotcuprinzator pe tot teritoriul Daciei, cetatile fiind dispuse una de alta la 100 km. Se foloseste piatra, atat in arhitectura religiasa, cat si in cea civila.

Locuintele sunt toate de suprafata, dar difera dupa bogatie.

Cetatile incep sa fie aparate de o serie de fortificatii si bastioane; la parterul acestora sunt construite depozite de provizii si a rme, la etaj locuinte, pozitie (platforma) de lupta si supraveghere; la etaj se ajunge pe scara exterioara. Partea inferioara a bastionului este din piatra, cea de locuit din lemn. Se folosea si caramida slab arsa. In turnurile bastionului locuia familia regala sau aristocrati.

Cetatile incep sa detina palisade simple sau duble, construite din trunchiuri de copaci, cu porti gen obstacol si asezate judicios in teren, fiind adaptate particularitatilor acestuia. Nu sunt identice.

In apropierea cetatilor sunt sate compacte, unele total neaparate. Locuintele oamenilor simpli erau din lemn, pe temelie sau pe un strat de piatra de rau. Peretii din lemne cu barne spoite in diferite culori. La cei simpli casele raman cu una-doua camere; s-au gasit si case cu etaj (patru camere).

Se modifica acoperisul: la cei instariti tigla de tip grecesc, apare celebra sindrila - la ceilalti tot paie, stuf. Anexele erau multiple. In unele zone se locuia inca in bordeie.

Asezarea geto-dacica se apropie de oras. Apa unui izvor era captata prin tuburi de lut ars si adusa in butoi de lemn unde se dacanta si apoi ajungea prin conductele de lut ars la locuinte[1].

administratia romana CASTRE (militare) si CANABE (sunt dispuse pe langa castre si sunt locuite de veterani, negustori si meseriasi; asigurau nevoile de consum ale trupelor, erau conduse de magistrati, edili si un consiliu).

Asezarile rurale sunt sunt PAGUS (comuna rurala de tip roman, asezata pe teritoriul unei colonii, adica al unui oras suoperior), VICI (comune rurale mai mici dar cu pamant propriu, spre deosebire da pagus, si delimitate de asezarile vecine; au organizare comunala, sunt partial autonome si sunt conduse de magistrati proprii , nu numiti de romani- v.Sucidava, Alburnus Maior Rosia Montana ) si VILLA RUSTICA (stramosul conacelor). In paralel se mentin asezarile dacice traditionale, organizate in obstii taranesti sau satesti. Ele sunt libere si fac romanilor donatii benevole (pentru protectie).

dupa retragerea aureliana - in contextul atacurilor migratorilor, civilizatia de tip urban decade. Se generalizeaza ruralizarea pe tot spatiul carpato-danubiano-pontic. Locuitorii unor sate iau drumul pribegiei, stabilindu-se pe vetre mai ferite, dar in cadrul aceluiasi spatiu. Locuitorii altor sate raman pe loc si accepta dominatia migratorilor cu servitutile implicate. Ii sustineau pe acestia prin donatii (cai, vite, arme, daruri); multi migratori au avut nevoie de mana de lucru. In cadrul acestor sate apare TRIBUTUL.

Densitatea locuintelor rurale ramane inca insemnata, existand zone cu 50 (Milcov, Putna) pana la 200 (Jijia) de sate, deoarece nu a plecat in munti toata populatia.

epoca feudala (sec.VII- inceputul sec.XIV) este o perioada in care poporul roman se individualizeaza si se afirma treptat.

In feudalismul timpuriu, majoritatea populatiei locuia la sate; romanii erau organizati in obsti. Feudalismul mijlociu si tarziu va aduce aservirea.

O situatie aparte in Transilvania: satele secuiesti erau locuite de agricultori si crescatori de animale si erau impartite in unitati numite decanate, fiecare formata din 10 gospodarii. Pamantul primit initial de la regalitate era stapanit in comun si se repartiza prin tragere la sorti fiecarei familii dupa membrii de familie; treptat intra in economia de tip feudal.

Sasii sunt colonizati la sate, dar isi construiesc asezarile dupa modelul originar caracterizat prin ordine, lucru bine facut, curti pavate, case stabile, bine compartimentate, vadind un grad de civilizatie mult mai inalt. Multi migreaza si infiinteaza orase.

epoca moderna

epoca actuala - dupa Marea Unire 1918, liberalii vor reusi in guvernele lor programele de emanciparea satului si dezvoltare industriala in urma carora Romania va deveni o tara industrial-agrara cu urmatoarele consecinte

descreste populatia rurala (la inceputul sec.XX, 90% din populatia Romaniei locuia in rural, iar la sfarsitul lui 1930 populatia rurala scade la 79,9%; din acest ultim procent 90% efectuau activitati agricole, pe cand in Anglia doar 6% lucrau in rural, in Belgia 17%, Olanda 21%, acestea fiind tarile (de Jos) in care a aparut capitalismul).

Perioada interbelica mentioneaza 76,6% populatie rurala.

Perioada comunista a amplificat exodul rural deoarece:

-colectivizarea dureaza intre 1952-1962;

-se desfasoara o politica de industrializare masiva a Romaniei

-sunt reorganizate administrativ      localitatile rurale.

Astfel, in anii 1948-1950 avem 47% populatie rurala; 1982-49,5%; 1989-27,5%.

fenomenul navetismului (locuinta din rural ramane dormitor ); are loc mai ales in localitatile rurale apropiate de centre urbane industriale;

modificarea componentei etnice a satului romanesc: etnicii germani, multi asezati in sate, dupa 1945 sunt deportati de sovietici in Rusia, ulterior sunt colonizati in Baragan, iar in perioada lui Ceausescu emigreaza masiv in Germania; sarbii din Banat sunt colonizati si ei fortat in Baragan, aproximativ 40 000, mai ales dupa conflictele romanilor cu TITO.

reorganizarea administrativ-teritoriala a ruralului si dezafectarea unor sate: a fost schimbata apartenenta la comune; dupa 1952 au fost desfiintate unele judete, populatia avand de suferit; unele sate au devenit comune, iar unele comune au devenit orase (de ex. Scornicesti, Onesti, Otopeni); dezafectarea a implicat servicii sub calitatea necesara.

Dupa 1947 Ceausescu si-a propus o sistematizare a satelor si sa le reduca simtitor, de la 15 000 la 5 sau 6 000. au fost desfiintate total Ciofliceni, Amara, Buda, Bragadiru etc., noroc cu interventia statelor occidentale (v. Belgia) care au initiat operatiunea satelor romanesti, adoptand" sate romanesti (adica alocand, tentant, unele sume pentru ele) si astfel unele au fost salvate.

DEZVOLTAREA SATULUI SI ORASULUI DE LA INCEPUTURI PANA AZI

SATUL ROMANESC

Conceptul de sat

In general satul, ca tip de comunitate umana, reclama o serie de preconditii

-un cuantum minim de indivizi;

-mediu cosmic prielnic vietii si muncii; spatiu potrivit pentru vatra satului, distinc de trupul de misie;

-hotare;

-distanta rezonabila fata de alte comunitati din zona;

-posibilitate de aparare si refugiu.

Forma satelor romanesti difera in functie de factorii geografici, de modul de dispunere in spatiu, de marime si de statutul social-politic-administrativ. Vom gasi sate domnesti, manastiresti, libere

Clasificarea satelor

-geografic

-dupa dispunerea in spatiu

-dupa marime

MODERNIZAREA SATELOR ROMANESTI

De retinut ca modernizarea satelor nu trebuie sa distruga valorile acestora

In sec.XIX, satul romanesc pastreaza structurile traditionale in planul economic, al constructiei de locuinte, servicii publice, igiena, vestimentatie, alimentatie, obiceiuri etc. In numeroase regiuni taranii mai locuiau inca in bordeie. Explicatie: spolierea economica datorata stapanirii otomane, domniilor fanariote, ocupatiei rusesti.

Satul romanesc se va mentine in stadiu de inapoiere si cu fizionomie orientala

Dupa revolutiile din 1821, 1848, Unirea Mica (1859) si reforma agrara a lui Cuza din 1864, incepe procesul de emancipare si modernizare a satului romanesc, care ramane insa lent. Au loc:

-improprietarirea din 1864, care determina aparitia relatiilor capitaliste in agricultura;

-legea instructiunii publice (Cuza 1864)- in satele noastre apar scolile primare, se hotaraste invatamantul primar obligatoriu si gratuit pentru ambele sexe. Legea invatamantului a impus invatamantul de 7 ani obligatoriu; dintre acestia, 4 erau pentru instructie generala, iar 3 de calificarea taranului , chiar pentru "meseria de taran".

-legea pentru unificarea sistemului sanitar: apar puncte sanitare, farmaceutice, mici spitale;

-legea pentru posta si telegraf conecteaza sate cu orase.

In primele decenii ale sec.XIX, se produce migrarea spre urban in rural exploatatiile agricole raman mici, iar taranii lipsiti de inventar agricol (astfel, ulterior isi vindeau pamantul); cresc nemultumirile care duc la rascoala din 1907, care va fi urmata de masuri de imbunatatire a vietii rurale:

-exproprierea mosiilor de peste 100 ha (intai in vechiul regat), iar vreo 100 000 ha sunt date in arenda obstiilor taranesti:

-in 1921 are loc cel mai mare transfer de proprietate (6 000 000 ha) din Europa de est.

Prin aceste doua masuri mica proprietate agricola (10 ha) ajungea sa detina 76% din suprafata agricola a tarii. Au fost improprietariti si taranii de alte etnii.

Legea unificarii administartiei:

-se face impartirea rural urban, fiecare din zone fiind condusa de primar, consilii comunale, organe care erau alese.

-mai multe comune formau plasi; mai multe plasi formau un judet.

Reformele produse au fost suportate mult dpdv financiar de tarani. Astfel lumea satului incepe sa se diversifice. Exista proprietati de 50-500 ha, sau de 5-10 ha 3-8 ha/ 1-3ha / sau tarani lipsiti complet de pamant. Sunt practicate unele mestesuguri satesi (preexistente) ca serviciu public, se amplifica negotul satesc, se produce inchirierea pamantului ca dijma si lucrul celor fara pamant ca zileri. Multi tarani isi asigurau mijloacele de subzistenta practicand munci si in agricultura, si in alte domenii. In ciuda reformelor raman multe lipsuri

-nutritie lipsita de varietate (consum exagerat de porumb, fasole, cartofi; cartoful, la noi, se cultiva foarte tarziu, la sfarsitul sec.XIX, iar graul era foarte putin ca productivitate, painea era un lux); situatia a condus la inmultirea cazurilor de pelagra, mai ales consumul de porumb mucegait;

-numarul de vite la ha era foarte mic (23 de vite pe suprafata cultivata, in timp ce Olanda, Belgia aveau cca. 109);

-invatamantul s-a extins dar la inceputul sec.XX, cuprindea doar 1/7 din copiii de varsta scolara, 48,5% nu au facut nici o clasa primara, dintre care 60% erau fete;

-posibilitati precare de a cheltui pentru imbracaminte, incaltaminte, sanatate, locuinta.

Toate acestea au generat o evolutie extrem de lenta, la care s-au adaugat si dictaturile (Carol, Antonescu), si razboiul.

-aparitia proprietatii de stat in agricultura (cand au expropiat mosiile de peste 100ha,o parte au revenit si statului ).

Dupa razboi se amplifica modernizarea si urbanizarea satului, in ciuda comunismului. Se infiinteaza gospodarii agricole de stat , IAS, mai avansate decat gospodaria taraneasca, dar in comunism statul intervine cu efecte

pozitive

dotarea cu masini , desi tehnica agricola ramane deficitara , revenind un tractor la 1ha (in1950 erau cca 14000 masini agricole, 1985-200 000,1989-150 000);

aplicarea unui plan de imbunatatiri funciare (introducerea irigatiei pe 3 000 000ha, a crescut utizarea ingrasamintelor chimice, mica totusi comparabil cu Vestul, combinate de cresterea porcilor, toate insa cu productivitate mica, fapt ce a generat o agricultura subdezvoltata);

electrificarea a numeroase sate;

creste numarul si calitatea unor servicii publice (scoli, policlinici, spitale, ateliere mestesugaresti, magazine etc.)

alfabetizarea populatiei rurale si amplificarea accesului la gimnaziu, liceu, universitate a celor din rural.

negative

cooperativizarea agriculturii este echivalenta cu desproprietarirea taranului, fapt ce a condus la modificarea profilului moral al taranimii: dezinteres fata de pamant, dispretul pentru munca agricola, apare furtul;

exodul rural amplificat duce la dezechilibre demografice mari;

artificializarea, denaturarea culturii populare (ii pe nylon, hora pentru Cantarea Romaniei)

Dupa 1989, in prezent, numarul localitatilor rurale este de 13 000, pe cand la inceputul secolului era de 16 000, adica 2686 de sate in care locuiau 45,1% din totalul populatiei Romaniei; 800 de locuitori intr-un sat era media statistica. Densitatea a scazut de la 5,5 sate la 100km la munte si la deal. Comunele au spre 4000 de locuitori, iar 50% din ei stau in resedinta comunei.

Cu toata urbanizarea, sunt foarte reduse serviciile si echipamentele tehnico-edilitare. Activitatile economice in rural sunt inca slab diversificate. Majoritatea populatiei are inca gospodarie de subsistenta. Multe sate sunt inca neelectrificate (cca 2257), fara retea de apa in sistem centralizat si a aparut si fenomenul de poluare a apei potabile. Exista un numar mic de locuri de munca neagricola (meseriile nonagricole sunt axate pe cele inrudite sau pe desfacerea in piata apropiata, nu export). Reintoarcerea la sat e nesemnificativa si cei care o fac sunt "mari aventurieri" (v. si agricultura de week-end). Fluxul rural-urban dupa 1989 este inca de 2,4 ori mai mare decat cel urban-rural. Persista fenomenul de imbatranire a fortei de munca. In 670 comune echilibrul demografic este afectat serios. Cu 5 decenii in urma, populatia tanara era majoritara (taranii nasteau multi copii in regatul vechi; in Banat 1-2 copii, sa nu se imparta averea), iar cei peste 60 de ani erau 9%; acum cei peste 60ani sunt 22%, multi inactivi sau intretinuti. Femeile sunt in numar dublu fata de barbati.

Creste numarul celor cu nivel inferior de pregatire scolara (baza materiala a unitatilor este darapanata, cadrele didactice au parasit posturile, multe sunt navetiste si suplinitoare).

Persista aspecte contradictorii cum ar fi modernizarea locuintei taranului (baie, mobila urbana, sobe de teracota), dar modelul locuintelor paraseste specificul traditional local, care este valoare, sau uniformizarea, adica pastrarea stilului patriarhal nu numai in arhitectura, bucatarie.

ROLUL SATULUI

Vesnicia s-a nascut la sat

Satul perpetueaza o forma de habitat si un model de comunitate umana relativ rezistente la schimbare , dar satul romanesc a asigurat continuitate poporului roman, a ramas VATRA de formare a culturii si civilizatiei originale romanesti foarte apreciata de europeni. Exista in plan mondial pericolul pierderii valorilor populare

Satul sintetizeaza si exprima in creatiile sale o experienta particulara de viata, conserva trairi si predispozitii creative de valoare, pastreaza o benefica legatura cu natura, cultiva dragostea si respectul pentru natura, animale.

Totodata este o sursa importanta de bunuri (20,4% din PIB), furnizand produse alimentare ecologice, materii prime pentru multe industrii, servicii turistice trebuie pe strategie manageriala bine gandita.

Satul intretine ierarhii valorice de status si roluri specifice (gospodarul-cel de la care ceilalti invata) respectul batranetii, al meseriasului, intelectualului (preot, profesor, medic); prezinta un tip puternic de control social moral, sever INCA.

Relatiile      comunicative sunt complexe si de multe ori totale, rapide si directe (se cunosc foarte bine, activitatile colectiv la nunta , inmormantare, salutul) conserva respectul relational cu vecinii, relatiile de de rudenie si poate produce inca, daca e bine orientat, cultura populara. Pastreza constiinta identitatii locale si cea a unui destin comun, cel mai adesea liber acceptat, viata de grup intensa (nu mai exista claca). A creat personalitati proeminente ale culturii romanesti, a cultivat virtuti (respectul vietii, dragostei, casniciei, patriotismul).

TIPUL IDEAL DE COMUNITATE RURALA CONTEMPORANA

Politica europeana avanseaza in acest scop urmatoarele exigente

cresterea vitalitatii sociale a satelor prin masuri de stabilizare a populatiei, de echilibrare a varstelor, de consolidare a structurii familiale, dezvoltarea spiritului intreprinzator la sat;

asigurarea autonomiei relative a ruralului fata de societatea larga (satul decazuse foarte mult in perioada Ceusescu din punct de vedere economic; trebuie stabilite servicii);

respecterea si intretinerea patrimoniului propriu (constructii traditionale);

pastrarea caselor vechi cu valoare, a morilor, bisericilor, castelelor, monumentelor, folclorului (nu festivismul artificial) ci sarbatori, obiceiuri, mentinerea mestesugului artizanal,asigurarea locurilor de munca .

Din Progamul Phare mentionam:

respectul tuturor formelor de viata

conservarea solului (terenuri agricole,pasuni, livezi) vezi reciclarea gunoiului;

modernizarea infrastructurii, a mijloacelor agricole

cresterea gradului de instruire si informare agrotehnica

ORASUL IN ISTORIA ROMANILOR

CONCEPTUL DE ORAS

Tip de locuire sedentara si forma de comunitate umana caracterizata in principal prin:

-numar de locuitori relativ mare;

-relatii de rudenie la nivel foarte scazut;

-organizare socio-umana bazata pe diviziune ocupationala (pana la depersonalizare);

-reglementare institutionalizata a raporturilor sociale;

-servicii publice pronuntat specializate;

-legaturi de cunoastere reciproca si de comunicare reduse;

-comportamente si stiluri culturale eterogene.

EVOLUTIA ORASULUI

Evolutia orasului in istoria romanilor si in cea universala a inceput cu asezari protourbane (initial doar intarite, apoi cetati); urmeaza targuri (burguri in Transilvania), apoi o forma mai concreta de oras si, apogeul, metropola (la ora actuala e un deziderat pentru romani).

Orasele se nasc, cresc, unele mor sau au cel putin unele cartiere fantoma. Exemple in ultima faza sunt si la noi-v. Valea Jiului.

Legat de originea lor au fost emise doua ipoteze

-concentrari de asezari rurale (contopite ulterior);

-instituiri pe loc gol.

Cauzele care au determinat formarea oraselor sunt numeroase:

-economice (productivitatea muncii crescuta, nevoia de piata de desfacere pentru produce, diversificarea nevoilor economice);

-sociale (aglomerarea populatiei, diferentierea ocupationala si destatus, necesitatea unui anumit tip de coeziune);

-politice (schimbari in exercitarea puterii centrale);

-militare

-religioase (institutionalizarea religiei care a impus existenta unei localitati pentru scaunul episcopal sau conflicetele religioase);

-culturale (diferentierea optiunilor culturale, cresterea gradului de civilizatie).

Caile formarii oraselor

prin concentare de asezari rurale preexistente, care au o topografie aparte (o piata centrala, edificii de inters public, ziduri de aparare etc.);

contopirea de la sine a unor sate foarte apropiate (la inceput, orasele de acest tip nu au structura de sat; locuitorii au preponderent ocupatii agricole; orasul e mai mult "dormitor" si a capatat tarziu functii cu adevarat urbane

constituirea prin forta centrifuga ("roirea" parti din sat catre alte meleaguri; conflicte interne intre grupuri sociale; cotropirea orasului de catre un altul si fuga populatiei care isi va crea un alt oras

atractia unor asezari asupra altora (de exemplu satul spre un castel sau o manastire - v. Neamt, un sat mai putin dezvoltat spre unul mai mult dezvoltat, un sat de un oras- satl de venind "mahalaua", un sat de un port). Aceasta cale a generat probleme in randul populatiei, adica intre vechii si noii veniti.

Orasele devin organisme sociale complexe, economice, politice, administrative, militare, religioase si culturale.

Cu orasele se instituie o noua ordine sociala; ele nu mai sunt intemeiate pe nucleu familial sau relatii de rudenie, ci relatii de drept contractual. Orasul aduce un sistem de norme si valori proprii (progresive mai mult sau mai putin), o rationalizare a fortei de munca, si un tip de relatii la exterior, o noua organizare a spatiului si un lat ritm al timpului ("ochii noptii"). Locuitorul orasului devine cetatean, adica membru cu drepturi si datorii noi fata de comunitate. Scade autonomia familiei si a individului, creste interdependenta.

Fiecare oras dobandeste un profil propriu

EVOLUTIA ORASULUI IN SPATIUL CARPATO-DANUBIANO-PONTIC

La noi orasul apare de timpuriu, dar in forme rudimentare, avand elemente comune cu spatiul sud-est european si deosebindu-se de restul continentului. Se intra in circuitul european al urbanizarii o data cu instituirea coloniilor grecesti de la Marea Neagra. Datorita acestui fapt unii sustin ca orasul e importat de catre romani.

Etape si cai specifice

1. in relatiile cu coloniile grecesti, orasul devine locul unde populatia bastinasa facea schimb de produse;

2. tot prin influenta colonizarii pe malul Dunarii, unde la sud erau asezari urbane romane, apar orase autohtone (ex. Drobetis);

inainte de ocuparea Daciei de catre Traian, asezarile dacice evoluau spre forme protourbane, chiar urbane: cetatile fortificate dacice. O asemenea cetate avea trei componente: asezarea civila propriu-zisa / cetatea ca rezidenta a sefilor / o zona usor distantata de nucleu pentru edificiile de cult. Aceste cetati sunt forme incipiente de oras, unele sunt capitale zonale, iar la formarea primului stat dac centralizat, Sarmisegetusa devine capitala tarii.

4. in perioada cuceririi romane se face trecerea la oras in sensul adevarat al termenului.

Dacia cucerita si inglobata de Imperiul Roman reprezenta doua treimi din suprafata regatului lui Decebal cuprinzand Transilvania (fara coltul de sud-est), Oltenia si Banatul. Acestea formau provincia imperiala, la care se adauga Moesia inferior (sudul Modovei, Muntenia, estul Olteniei si sud-estul Transilvaniei). Nu au fost ocupate de romani restul Moldovei, Maramuresul si Crisana, unde au ramas dacii liberi.

Orasele, indiferent de rang, sunt construite, chiar si cele grefate pe davele dacice pe model roman si sistematizate eliminandu-se caracterul haotic specific asezarilor dacice. Se aplica in orase tehnici de construire romane Orasele se impart dupa functii (administrative, religioase etc.), romanii introducand noi metode de administrare si un aparat corespunzator Viata publica este reglementata de norme similare celor romane, menite sa asigure ordine, diviziunea muncii, iar in 4 dintre orasele romane (Ulpia Traiana Sarmisegetusa, Apullum, Napoca, Potaisa) se aplica dreptul italic, bazat pe cod civil si fiscal, care le scutea de impozite.

In orasele construite romanii aduc colonisti din toate colturile imperiului, iar multi vin singuri. Membrii orasului capata calitatea de cetateni si obligatia de a indeplini sarcini publice.

Se construiesc drumurile de acces, care au rost economic si militar.

Noile orase imita Roma si asigura confort sporit; strazile largi, pavate, se intretaie in unghi drept, au for (o piata publica centrala in care se desfasoara viata politica, economica, religioasa si unde se judeca procese importante). Pentru confort se construiesc bai publice, iar pentru spectacole, teatru si luptele gladiatorilor amfiteatre. Orasul se completeaza cu constructii comerciale, temple, centre medicale (deservite multe, ca si la daci, de preoti), apeducte (apa este distribuita prin tevi de plumb la fantani publice si in locuinte); multe orase vor avea canalizare subterana, latrine publice. Locuintele sunt construite in sistemul hipocaust (aer cald!). Orasul e decorat cu monumente, statui etc.

In timp s-au infiintat scolile orasenesti, care nu erau obligatorii, dar se frecventau pentru a se putea accede la functii. Mestesugarii s-au asociat in colegii dupa mai multe criterii: meseria, tara de origine, confesiunea religioasa. Acestea sunt explicatii pentru faptul ca autohtonii vedeau in oras un model de viata superioara.

In perioada romana s-au construit 12 orase, impartite in municipii (orase de rang inferior: Napoca, la inceput Drobeta si Romula, Apullum, Porolisum - intre Oradea si Cluj, Ampelum - Zlatna, Dierna - Orsova, Tibiscum - in prezent satul Juva) si colonii (orase de rang superior: Ulpia Traiana, Romula, Drobeta, Potaisa - Turda).

Indiferent de rang, acestea se conduc singure avand organe si dregatori alesi dupa modelul Romei astfel:

un mic senat, format din 30-50 de persoane, numit si Consiliul Decurionilor; in acesta intrau personalitatile orasului, cu avere, absolut nascuti liberi, care prezentau incredere. Functia se putea plati si ramanea pe viata. Cei mai deosebiti ramaneau patronii orasului. Senatul emitea hotarari, acorda titluri si imunitati, reprezenta orasul in fata guvernatorului provinciei, raspundea de incasarea taxelor si trimitea reprezentanti la Roma;

magistratii (in colonii 2, in municipii 4) sau dregatorii raspundeau de conducerea orasului, indeplineau hotararile senatului, judecau litigii mici, purtau insemnele functiei (toga purpurie), aveau dreptul la doi lictori, erau alesi anual, cei care cadeau in al cincilea an faceau recensamant, staileau impozite, arendau bunuri orasenesti;

edilii ingrijeau cladirile publice, organizau lucrari de constructie, supravegheau drumurile;

cvestorii (azi chestori) administrau bunurile, finantele, arhivele;

functionarii, selectati din oamenii liberi sau sclavii publici, asigurau paza si ordinea; din randul lor erau lictorii si politia urbana (vigiles nocturnes).

Primele patru categorii erau functii onorifice, iar posesorii plateau din propriul buzunar jocuri, spectacole, dari pentru oras.

Capitala Daciei Imperiale era Dacica Augustica Ulpia Traiana Sarmisegetusa, cu numele initial Dacica, si a fost intemeiata intre 107-110 de primul guvernator, fiind primul oras direct colonie. Locuitorii erau inclusi in tribul Papilia. In acest centru era scaunul guvernatorului. Capitala a indeplinit si functii economice, producand pentru ea si pentru satele din jur.

(C 4) - DE COMPLETAT

Orasul in epoca migratiilor

Categorii de orase (dunarene, pasuri etc.)

Dezvoltarea oraselor in feudalism:

Orasele transilvane sunt caracterizate prin strazi inguste si case cu porti inalte. Intalnim in cadrul lor palate nobiliare, adevarate edificii de valoare. Sunt inconjurate de ziduri simple sau duble, iar in afara lor existau si santuri umplute cu apa; din loc in loc zidurile aveau turnuri.

Epoca lor de aur este intre sec.XIV-XVI, iar un loc aparte detine orasul Brasov, a carui populatie creste rapid (in sec.XVII avea 11000 locuitori); acesta va capata de la regalitatea maghiara si romana drept de piata, depozit, devenind astfel "piata comuna a Tarilor Romane".

Tot aici intalnim orologii in turnurile primariilor, asemanator oraselor apuse (primul ceas de acest apare la Sibiu, in 1494).

In Tarile Romane au vatra neimprejmuita si includ casele boieresti, ale negustorilor, pravalii, hanuri, biserici multe; casele instarite au curte, gradina, vie. In orasele capitala exista si palate domnesti.

In afara de vatra exista o suprafata agricola cu ogoare, fanete, helesteie, paduri, ceea ce denota ca locuitorii, provenind dintr-o populatie sateasca, isi continua ocupatiile. Locuitorii modesti, targovetii, plateau dari si aveau case din lemn acoperite cu sindrila, care ardeau lesne si de aceea nu s-au prea pastrat monumente din acea perioada; rar casele boieresti erau acoperite cu olane.

Fiecare oras avea un ocol, adica un numar de sate ce-i apartineau. Multe dintre orase sunt ridicate pe pamantul domnitorului, de aceea in conducerea lor se afla un reprezentant al acestuia. Orasele erau conduse de un sfat orasenesc constituit din 12 pangari, in frunte cu un judet (Tara Romaneasca) sau un soltuz (in Moldova).

Viata in orasele medievale devine treptat specifica civilizatiei urbane, mai devreme in Transilvania, mai lent in Tarile Romane.

Orasele produc, comercializeaza. Apar manufacturile, nucleul fabricilor de mai tarziu, in sec.XVI la Brasov, Cluj, Sibiu, in sec.XVII la Targoviste (de hartie si postav). Termenul fabrica are suport in anul 1768.

In cadrul lor sunt prezente si institutii culturale:

scoli (chiar de nivel superior, cum ar fi Universitatea de la Cluj 1581, Colegiul Latin-Cotnari, la Brasov, Schei-prima scoala de limba romana din Transilvania);

tipografii (la Sibiu, Brasov- in limba romana si in limba germana, Alba, Targoviste, Snagov);

biblioteci publice.

MODERNIZAREA ORASELOR

In epoca moderna continua dezvoltarea oraselor, dar modernizarea lor se produce tarziu in raport cu Occidentul. Abia cu sec.XIX incep sa se simta semnele modernizarii romanesti, europenizarea. Se produce o modificare a raportului urban-rural, dar in Tarile Romane va evolua lent: in 1831, in Principate, doar 6,5% din populatie locuia in urban. Bucuresti ajunge la 650000 de locuitori. Procentul creste ulterior la 13%, iar pe la 1910 era de 16,3%.

Majoritatea populatiei urbane locuia in orase mici, targuri, iar in Bucuresti locuia 17% din totalul populatiei urbane. Dupa unire, Bucuresti a devenit capitala tarii Romania (1862); cresterea se accelereaza dupa unirea din 1918. In numai 12 ani populatia urbana ajunge la 21,4%, 1948 - 23,4%, 1966 - 38%, fiind impartita in 52 de orase, iar ulterior 170. Dupa razboi, Bucuresti ajunge la o crestere de 50%, egala cu cresterea tuturor celorlalte.

In Transilvania modernizarea se produce mai repede datorita influentei austro-ungare, pe cand in Tarile Romane influentele otomana si rusa intarzie procesul. In Transilvania si Banat nobilimea (la inceput) si burghezia au rol pozitiv, in timp ce in Tarile Romane boierimea va juca rol partial regresiv.

Modernizarea oraselor va fi impulsionata de revolutia industriala si de dezvoltarea tehnicii si stiintei in sec.XIX si XX.

In perioada interbelica si in regimul comunist modernizarea oraselor va merge in pas cu dezvoltarea industriala, pe parcurs realizandu-se o rationalizare in constructia orasului.

Bucuresti are o industrie ce produce 20% din produsul net si devine centru administrativ-cultural al tarii. Incep sa fie taiate bulevarde, blocuri in stil cubist, vile in cartierele rezidentiale. In 1933 se termina Palatul telefoanelor, se mareste Palatul Regal (stil neoclasic), Primaria, Palatul Postei, Palatul vechi al Consiliului de Ministri, Ateneul Roman, Facultatea de Drept, Scoala de Razboi, garile, teatre, muzee, biblioteci, magazine luxoase, se amenajeaza parcurile. In locul hanurilor celebre se construiesc hoteluri, restaurante, cafenele (.pariziene); Bucuresti devine micul Paris, desi modernizarea este inegala in ceea ce priveste periferiile, mahalalele care nu au apa si canalizare.

Legat de viata economica:

1806 -iluminarea cu felinare a strazilor din Iasi;

1828-radioul;

1850- prima linie telefonica Brasov-Sibiu;

1882-iluminarea electrica a Bucurestilor pe arterele mari;

1884-generalizarea telefonului;

1886-in Bucuresti telefonia publica;

1889-pe strazile Bucurestilor circula primul automobil adus de la Londra, un Mercedes apartinand unui boier Cantacuzino;

1896-prima proiectie cinematografica.

In timpul celui de la doilea razboi mondial se produc, inevitabil, distrugeri insemnate.

Regimul comunist aduce aspecte contradictorii prin faptul ca realizeaza un numar mare de locuinte (blocuri- intre 1951-1989 se construiesc 4 000 000 de apartamente, 70% din populatie traind in locuinta noua) si urbanizeaza cartierele marginase, dar, in acelasi timp se dispun demolari irationale, sistematizarea cu sacrificarea unor biserici monumente sau a unor cartiere frumoase. Rezultatul: apartamente impersonale in blocuri impersonale.

Dupa 1989 ne lovim de greutatile tranzitiei si privim scheletele blocurilor neterminate, strazile neasfaltate, fara canalizare, asistam la o scapare din mana a sistematizarii orasului.

ROLUL ORASULUI

Viata urbana reprezinta un indice sintetic al nivelului dezvoltarii civilizatiei materiale si spirituale a unui stat. Ea influenteaza mediul rural, antrenandu-l intr-un proces de urbanizare, modernizarea ruralului. Orasele raman centre ale vietii comunitare, asigurand confort sporit dar si pierderi de alta factura decat cea materiala.

*

Concluziile capitolului

Geneza comunitatilor rurale este mai timpurie decat a celor orasenesti.

Primele asezari urbane insemnate (sec.VII-VI i.Hr.) sunt datorate colonistilor greci, iar formele incipiente ale urbanizarii dateaza din perioada statului geto-dac. Cucerirea Daciei de catre romani impulsioneaza dezvoltarea habitatului, mai ales a celui urban;

In perioada migratorilor provincia intra, ca si restul Europei, in regres; autohtonii rezista, iar viata continua in sate si in multe orase.

Urbanizarea continua, dupa ce in perioada feudala este determinata de factori interni si externi.

Orasele romanesti, ca si in restul Europei, au fost creuzetul formarii burgheziei.

In esenta, cultura si civilizatia romaneasca este, in profunzimea ei, de un filon puternic rural; chiar in sec.XXI orasul nu reprezinta la modul absolut o forma superioara satului, ambele prezentand avantaje si dezavantaje.