John Badby

John Badby      

John Badby, un laic, a fost examinat inaintea lui Thomas Arundel, arhiepiscop de Canterbury, in data de 1 martie 1409, in prezenta a mai multor lorzi. Acuzatia principala care i se aducea era ca nu credea ca painea se transforma in chiar trupul lui Hristos la consacrarea impartasaniei.      

Cand examinarea a luat sfarsit si toate concluziile au fost citite in limba engleza, arhiepiscopul l-a intrebat pe Badby daca vrea sa renunte la credinta sa si sa adere la doctrina credintei catolice. El a raspuns ca ramane la propriile sale crezuri si a fost inchis in chilia unui calugar, cheia fiind la arhiepiscop, pana cand a trebuit sa se infatiseze din nou in 15 martie. Atunci a fost declarat eretic si predat autoritatilor laice pentru a-si primi pedeapsa.      

In acea dupa amiaza, Badby a fost dus la Smithfild, pus intr-un butoi gol, legat cu lanturi de stalpul rugului si i s-au cladit lemne in jur. S-a intamplat ca fiul cel mai mare al regelui a trecut pe acolo si l-a indemnat sa se salveze pana mai era timp, dar Badby a refuzat sa-si schimbe parerile. A fost acoperit cu butoiul si i s-a dat foc. Cand a simtit flacarile, Badby a strigat "Ai mila Doamne!" si printul a dat imediat ordin ca focul sa fie stins. Apoi i-a promis lui Badby un salariu anual din partea regelui daca se va intoarce la credinta Bisericii, dar Badby a ramas neclintit in hotararea sa, chiar cu pretul vietii sale.      

Dupa moartea lui Badby, episcopii au cautat sa suprime aceasta doctrina pentru totdeauna si stiind ca au un rege dispus sa actioneze potrivit cu voia lor, au promulgat o lege care a condamnat cartile ereticilor si au poruncit tuturor diocezelor sa intreprinda actiuni energice impotriva tuturor ereticilor. Rugul a fost declarat ca soarta a oricarui eretic care nu voia sa se lepede de credinta lui.      

Am putea crede ca avand toate aceste legi emise impotriva lor, protestantii au fost literalmente distrusi, si totusi, ciudate sunt caile Domnului, acesti oameni cresteau la numar in loc sa fie invinsi. Numarul lor a crescut mai ales in Londra, Lincolnshire, Norfolk, Herefordshire, Shrewsbury si Calais. Au fost si unii care s-au lepadat de crezul lor, printre care si John Purvey, care s-a decis la Paul's Cross, John Edward care era preotul diocezei din Lincoln, Richard Herbert si Emmot Willy din Lonra, John Becket din Londra si John Seynons din Lincolnshire.