LOCUL ROMANIEI IN EUROPA DUPA ANUL 1900 - La inceput de secol

LOCUL ROMANIEI IN EUROPA DUPA ANUL 1900

a) La inceput de secol

in jurul anului 1900, covarsitoarea majoritate a populatiei Romaniei -aproape 90% - se ocupa cu agricultura. Pamantul era detinut, in principal, de mosieri, care aveau latifundii de 10.000-15.000 ha, in timp ce marea masa a taranimii nu poseda nici macar un hectar de familie. O data cu dezvoltarea masinismului s-a extins extractia petrolului, Romania avand cea mai mare productie de petrol din Europa. Comertul romanesc se baza pe exportul de cereale si de petrol; se importau, mai ales, coloniale si articole de lux. Leul romanesc, avand acoperire in aur, era una dintre valutele forte ale Europei.

invatamantul superior asigura formarea unor specialisti de elita. Universitatile din Iasi si Bucuresti bucurandu-se de un real prestigiu. Personalitati precum Titu Maiorescu, Victor Babes, Gheorghe Marinescu, Nicolae Paulescu, Spiru C. Haret, Nicolae lorga erau binecunoscute si apreciate pe plan european. Pe de alta parte, marea masa a populatiei (aproape 90%) era analfabeta.

Elita politica si culturala traia la nivelul celor mai instarite familii europene, remarcandu-se nu numai prin avere, ci si prin bun gust. Palatele si conacele din Romania se impuneau prin eleganta si confortul lor. Unii lideri politici si oameni de cultura au atras, in repetate randuri, atentia guvernantilor asupra situatiei mizere in care traia marea majoritate a populatiei - taranimea. Spiru C. Haret, Nicolae lorga, A.C. Cuza. G.D. Creanga au scris si au pledat pentru ameliorarea vietii de zi cu zi a plugarilor. Glasul lor n-a fost ascultat, astfel ca, in 1907, Romania s-a confruntat cu cea mai mare rascoala taraneasca din Europa secolului al XX-lea. Ea a fost inabusita in sange. Numarul victimelor nu se cunoaste; regele Carol I aprecia ca "cifra era de ordinul multor mii', iar Alexandru Averescu scria, in 1938, ca au fost "numai 2.500 in toata tara'. Oricum, a fost o mare

tragedie nationala. Chestiunea taraneasca a dominat viata politica din Romania pana la infaptuirea reformei agrare, la sfarsitul primului razboi mondial.

Romania era cel mai mare si cel mai puternic stat din sud-estul Europei. Ea era angajata, din 1883, intr-o alianta cu Germania si Austro-Ungaria. Dar "spiritul public' nu agrea un asemenea aranjament politic, datorita faptului ca romanii din Bucovina si. mai ales. cei din Transilvania erau supusi unei politici de deznationalizare, extrem de agresiva, din partea oficialitatilor de la Viena si Budapesta. In 1912, a avut loc primul razboi balcanic intre Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Grecia, pe de o parte, si Turcia, de cealalta parte, in 1913, a izbucnit cel de-al doilea razboi balcanic, prin actiunea militara a Bulgariei impotriva fostilor aliati. Romania a decis sa intervina, obligand Bulgaria sa ceara pace. Conferinta de pace s-a desfasurat la Bucuresti, fara participarea Marilor Puteri; cu acel prilej, Romania a obtinut doua judete din sudul Dobrogei (Cadrilaterul). Astfel, suprafata Romaniei ajungea la 137.900 km^:. iar populatia la 7.771.000 de locuitori (in 1914).

b) Marea Unire din 1918

La 15/28 iulie 1914, a izbucnit primul razboi mondial, prin atacarea Serbiei de catre Austro-Ungaria. Consiliul de Coroana, intrunit, la Sinaia, in ziua de 21 iulie / 3 august, a decis ca Romania sa-si proclame neutralitatea. Aceasta hotarare 1-a afectat grav pe regele Carol l, care a sustinut intrarea tarii in razboi alaturi de Germania si Austro-Ungaria. Peste cateva luni, la 27 septembrie/10 octombrie, Carol I a incetat din viata. Succesorul sau. Ferdinand l, a declarat ca va fi "un bun roman', adica nu avea sa se opuna spiritului public, animat de dorinta eliberarii fratilor din Transilvania, aflati sub dominatia ungara.

Dupa doi ani de neutralitate, la 4/17 august 1916. Romania a semnat o Conventie politica si una militara cu Franta, Marea Britanie, Rusia si Italia, in baza carora Antanta recunostea dreptul Romaniei de a-si anexa teritoriile romanesti din Austro-Ungaria, iar tara noastra se angaja sa intre in razboi impotriva Puterilor Centrale. Participarea Romaniei la razboi a fost ceruta insistent de Franta, aflata in mare dificultate pe frontul de la Verdun. In primele saptamani, ofensiva romaneasca in Transilvania s-a desfasurat cu succes, dar infrangerea suferita in Dobrogea, la Turtucaia, lipsa unei conceptii clare privind desfasurarea operatiunilor militare.

I

nerespectarea angajamentelor luate de Aliati, forta mult superioara a inamicului au avut ca rezultat ocuparea a doua treimi din teritoriul Romaniei (noiembrie 1916). Totusi, obiectivul strategic al Antantei a fost atins: frontul de Vest a fost degajat, iar Franta a rezistat presiunilor germane.

La sfarsitul lui 1916 si inceputul anului urmator, trupele romane au fost reorganizate si dotate cu armament sosit din Anglia si Franta, astfel ca. in vara lui 1917, au tacut fata cu succes ofensivei declansate de Puterile Centrale la Marasti, Marasesti si Oituz. A fost zadarnicit planul Puterilor Centrale de a ocupa intreg teritoriul romanesc si de a inainta prin Ucraina, pentru a infrange trupele rusesti si a le scoate din lupta.

Revolutia bolsevica din Rusia (25 octombrie/7 noiembrie 1917) a avut consecinte grave pentru Romania. Guvernul sovietic a decis iesirea acestei mari puteri din razboi, la 26 octombrie/8 noiembrie 1917 si a semnat, mai intai, armistitiul (26 noiembrie/9 decembrie) si, apoi. pacea (18 februarie/3 martie 1918) cu Puterile Centrale. Ramasa singura pe frontul de Est, Romania a fost nevoita si ea sa mearga pe calea armistitiului si a pacii (semnata, in Bucuresti, la 24 aprilie/7 mai 1918).

O data cu iesirea Rusiei din razboi, armata acesteia aflata pe teritoriul Romaniei (circa un milion de oameni) a intrat in descompunere; scapati de sub controlul oricarei ierarhii, numerosi militari rusi au recurs la acte de agresiune si vandalism impotriva populatiei civile si a bunurilor acesteia. Guvernul roman a cerut militarilor rusi sa paraseasca imediat teritoriul Moldovei, iar cei care refuzau erau dezarmati si alungati cu forta. Luand act de hotararea guvernului de la lasi. guvernul sovietic a decis arestarea ministrului Romaniei la Petersburg, Constantin Diamandi (31 decembrie 1917/13 ianuarie 1918). in urma protestului tuturor sefilor misiunilor diplomatice, acesta a fost eliberat peste doua zile si obligat sa paraseasca Rusia sovietica. La 13/26 ianuarie, guvernul bolsevic a decis sa rupa relatiile diplomatice cu Romania.

Desi anul 1918 a debutat in conditii foarte grele pentru tara noastra, el avea sa intre in istorie ca anul cel mai benefic si inaltator pentru romanii de pretutindeni, anul Marii Uniri. La 27 martie, Sfatul Tarii, intrunit la Chisinau. a hotarat unirea Basarabiei cu Romania, la 28 noiembrie, Congresul General de la Cernauti a votat unirea Bucovinei, iar la l decembrie, Adunarea Nationala de la Alba Iulia a adoptat Rezolutia privind unirea Transilvaniei cu patria-mama. Astfel, ziua de l Decembrie 1918

marca incheierea procesului istoric de formare a statului national unitar roman.

La sfarsitul primului razboi mondial, in baza principiului autodeterminarii nationale, pe harta Europei au aparut noi state: Estonia. Letonia. Lituania, Finlanda, Polonia, Austria. Ungaria, Cehoslovacia. Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor (Iugoslavia). Actiunea romanilor din 1918 se inscria in acest flux european, recunoscut si de Marile Puteri. Conferinta Pacii ck la Paris, desfasurata in 1919-1920, a continuat prin tratate noile realitati, inclusiv unirea Bucovinei, Transilvaniei si Basarabiei cu Romania.

Ca urmare a Unirii, in 1919, Romania avea 295.000 km² si o populatie de 14,6 milioane locuitori (in 1939, va ajunge la 20 de milioane). Ea a devenit o tara de marime mijlocie in Europa, ocupand locul opt dupa numarul de locuitori si locul zece ca suprafata.

c) Romania interbelica

Perioada interbelica (1918-1939) s-a caracterizat printr-o puternica dezvoltare a vietii materiale si spirituale. Ca si in alte tari europene, in Romania au avut loc reforme democratice, care au dus la o redistribuire a proprietatii si la antrenarea unui mare numar de cetateni la viata politica activa. Reforma agrara din Roman^;a (legiferata in 1917-1921) a fost cea mai larga din Europa acelei perioade; au fost expropriate 6,1 milioane ha, dintre care aproape patru milioane au fost impartite in loturi la tarani: acestia au beneficiat si de circa un milion ha islazuri (pasuni) comunale si de aproximativ 500.000 ha paduri comunale. Ca urmare a refonnei agrare, mosierimea a incetat sa mai aiba un rol dominant in viata satului romanesc, in prim-plan impunandu-se taranul proprietar de pamant.

Prin reforma electorala, din noiembrie 1918, s-a introdus votul universal, egal, direct, secret si obligatoriu al tuturor barbatilor de la 21 ani in sus. Astfel, numarul alegatorilor a crescut de la circa 100.000, in 1914, la 3,5 milioane, in 1926, si 4.6 milioane, in 1937. Daca, inainte de 1918, un deputat era ales de aproape 400 de cetateni, din 1920, acesta era votat de 50.000 de cetateni, adica de 125 ori mai multi. Centrul luptei electorale s-a mutat de la oras la sat, partidele politice fiind nevoite sa inscrie in programele lor satisfacerea dezideratelor de baza ale taranilor.

Optiunile politice s-au diversificat, partidele politice s-au multiplicat, viata publica devenind mult mai intensa si mai plina in

continut. Partidul Conservator, neputandu-se adapta noilor realitati, a parasit scena politica. Au apaait partide noi (Partidul Taranesc, Liga Poporului), cu programe atragatoare; in cadrul Romaniei, s-au integrat partidele din Basarabia, Bucovina si Transilvania.

Forma de guvernamant a ramas monarhia constitutionala; dupa moartea regelui Ferdinand (20 iulie 1927) i-a succedat la tron regele Mihai. care, fiind minor, era tutelat de o Regenta; la 8 iunie 1930, coroana a fost preluata de Carol al II-lea. Acesta s-a implicat activ in viata politica, urmarind sa discrediteze regimul intemeiat pe partidele politice si sa asigure cresterea rolului monarhiei in viata de stat.

Constitutia din 1923 consfintea drepturile si libertatile cetatenilor, la nivelul standardelor europene. Aplicarea ei a lasat adesea de dorit. Principiul potrivit caruia "toate puterile statului emana de la natiune' (art. 33) era grav afectat de amestecul aparatului de stat in campania electorala si in stabilirea rezultatelor alegerilor parlamentare, in perioada interbelica s-a mentinut practica, introdusa de Carol I, de a numi un guvern si a dizolva parlamentul si, apoi, se organizau noi alegeri generale. Cabinetul isi plasa oamenii sai in toate verigile vietii administrative, iar acestia actionau pentru castigarea alegerilor de catre partidul aflat la putere. Astfel, s-a ajuns ca toate guvernele sa obtina victoria electorala, chiar si atunci cand partidul pe care-l reprezentau nu se bucura de o reala popularitate.

Pentru a obtine cat mai multe voturi, partidele politice au recurs pe scara larga la demagogie, indata ce ajungeau la putere dadeau uitarii promisiunile facute cand se aflasera in opozitie. Acest fapt a dus la discreditarea sistemului de guvernare prin partidele politice si a regimului democratic, in general.

Fenomenul nu era caracteristic doar Romaniei, ci intregului continent european, in unele tari - Ungaria, Italia, Bulgaria, democratia a capotat dupa cativa ani de la incheierea razboiului, instaurandu-se regimuri autoritare de diferite nuante. Abia dupa 1934. in Romania s-a inregistrat o ascensiune puternica a extremei drepte, pe fondul crizei tot mai evidente a regimului democratic pe plan european, mai ales dupa instalarea lui Hitler la putere in Germania (ianuarie 1933).

Politica externa a Romaniei a avut ca principale obiective mentinerea pacii si a statu-quo-ului teritorial stabilit prin tratatele de la Paris ("sistemul Versailles'), promovarea unor relatii bune cu toti vecinii, in acest scop, diplomatia romaneasca s-a bazat pe sprijinul Frantei si al Marii Britanii, a

actionat pentru incheierea unor tratate bilaterale (cu Polonia in 1921, cu Franta si cu Italia in 1926), pentru crearea Micii intelegeri (alcatuita, in 1921, din Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia) si a intelegerii Balcanice, printr-un pact semnat de Romania, Grecia, Turcia si Iugoslavia ( 1934). Dupa o perioada tensionata, relatiile romano-sovietice s-au ameliorat; in 1934, intre cele doua tari s-au stabilit raporturi diplomatice.

Romania a fost o prezenta activa la Societatea Natiunilor, sustinand aplicarea Statutului acesteia, in vederea cultivarii unui climat de pace si de cooperare internationala. In 1930 si 1931. ministrul de externe roman, Nicolae Titulescu, a fost ales presedintele Adunarii Generale a Societatii Natiunilor, cea mai inalta demnitate pe care a ocupat-o vreodata un roman. Nicolae Titulescu a fost unul dintre promotorii politicii de securitate colectiva in Europa, sustinand incheierea unor pacte de asistenta mutuala, care sa impiedice declansarea unor actiuni militare vizand re¹ zuirea tratatelor de pace. in acest spirit, Titulescu a participat la negocierea si semnarea, in 1935, a pactelor de asistenta mutuala Franta - Cehoslovacia. Franta-URSS si Cehoslovacia-URSS. El a negociat cu M. Litvinov incheierea unui pact de asistenta mutuala intre Romania si URSS, ajungandu-se, in iulie 1936, la parafarea proiectului acestui document. Dar, ministrul de externe sovietic nu avea mandatul necesar din partea guvernului de la Moscova, astfel ca semnarea lui n-a mai avut loc. in fapt, URSS nu accepta sa semneze un document care prevedea ca granita cu Romania se afla pe Nistru, ceea ce implica recunoasterea actului unirii Basarabiei cu tara din 27 martie 1918.

Politica de securitate colectiva a esuat in 1936, ca urmare a atitudinii conciliatoriste promovata de Franta si Marea Britanic fata de agresiunile Italiei si Gennaniei, care puneau sub semnul intrebarii tratatele de pace. incheiate in 1919-1920.

Pe de alta parte, guvernele de la Paris si Londra tineau sub o stricta observatie situatia din Romania si nu acceptau ideea ca tara noastra sa se apropie de Puterile Axei (Germania si Italia). O asemenea idee era sustinuta de Miscarea Legionara, care, pe fondul deteriorarii regimului democratic, castiga tot mai mult teren, in alegerile din decembrie 1937 obtinand 15% din totalul voturilor. Faptul ca liderul acesteia declarase ca "in 48 de ore dupa biruinta Miscarii Legionare, Romania va avea o alianta cu Roma si Berlinul' a ingrijorat cercurile conducatoare de la Paris si Londra, care i-au

cerut lui Carol al Il-lea sa intervina energic pentru a stopa ascensiunea legionarilor spre putere.

Lovitura de stat din 10 februarie 1938, prin care Carol al Il-lea a instaurat regimul monarhiei autoritare, a fost indreptata, in primul rand, impotriva Miscarii legionare. La 27 februarie, a fost adoptata o noua Constitutie, iar la 30 martie, partidele politice au fost dizolvate. In aprilie 1938, C.Z. Codreanu a fost arestat, iar in mai 1938, a fost condamnat la zece ani inchisoare sub acuzatia de "uneltire contra ordinei sociale'' si de ..razvratire', in noiembrie 1938, Codreanu avea sa fie asasinat din ordinul ministrului de interne. Armand Calinescu, principalul colaborator al regelui Carol al 11-lea.

in perioada interbelica, economia Romaniei a cunoscut o puternica dezvoltare, ca urmare a aplicarii politicii "prin noi insine', a sprijinului acordat de stat prin credite, a politicii vamale protectioniste, a lansarii unor comenzi de marfuri catre intreprinderile particulare. Ramura cea mai dinamica a economiei nationale a fost industria, care s-a dezvoltat intr-un ritm de 5% pe an, unul dintre cele mai inalte din lume. in acei ani. s-au infiintat mari intreprinderi moderne, precum "Malaxa' - Bucuresti, IAR-Brasov. "Mociornita' - Bucuresti etc. Romania producea unele masini si utilaje de inalta tehnicitate, precum locomotive, aparate de radio, cazane cu abur. Cea mai prestigioasa realizare a industriei romanesti, din perioada interbelica, a fost avionul IAR-81, care se situa pe locul al treilea din lume in privinta vitezei si a plafonului de zbor.

Ca urmare a evolutiilor din economie, Romania s-a transformat, de la mijlocul anilor '30, dintr-o tara agrara intr-una agrar-industriala. A crescut gradul de prelucrare a materiilor prime, cu consecinte benefice asupra procesului de modernizare a intregii societati. Leul romanesc a ramas o moneda liber-convertibila, participand la operatiunile financiare de pe piata europeana. Principalul produs de export al Romaniei a devenit petrolul, care a luat locul cerealelor.

Cultura romaneasca a inregistrat, in perioada interbelica, un salt calitativ, avand dimensiuni cu adevarat europene. Sculptorul Constantin Brarcusi, muzicianul George Enescu, istoricul Nicolae lorga, medicul Constantin I. Parhon, inginerii Constantin Coanda si Lazar Edeleanu, fizi-cianul-medic Stefan Odobleja, matematicianul Gheorghe Titeica si inca multi altii se numarau printre cele mai ilustre personalitati ale Europei si ale lumii.

Scoala superioara romaneasca era frecventata de numerosi tineri din statele vecine, iar liceul era printre cele mai bune institutii de acest fel din

Europa. Analfabetismul s-a diminuat considerabil, numarul stiutori or de caile ajungand la circa 70%.

Imaginea oraselor si a satelor s-a schimbat, viata romanilor evo uand dinspn: traditionalism spre modernitate. Bucurestii erau considerati "iiicul Paris', remarcandu-se prin cladirile sale inalte, prin vilele din cart erele rezidentiale, prin magazinele cu marfuri extrem de diversificate, prin eleganta doamnelor din Ji'uth li/e', imbracate dupa ultima moda lansata la ~ aris. Londra sau Viena. In sate s-au construit numeroase case, cu doua-trei ce.'iere. scoli, biserici, primarii, camine culturale etc. Viata orasenilor, mai ales i :elor care aveau "serviciu la sat', era buna.

Muncitorii au avut perioade mai grele, mai ales, la sfarsitul razboiului si in anii crizei economice din 1929-1933. Pentru ameliorarea situatiei lor materiale, acestia au organizat numeroase greve si manifestatii de strada. Guvernantii au replicat uneori in forta: in decembrie 1918, au fost ucisi sase muncitori tipografi in Bucuresti: in august 1929, au fost omora¹' 12 de mineri la Lupeni: in februarie 1933, au cazut victima represiunii militare trei lucratori de la caile ferate.

La sate, taranii au fost preocupati de cultivarea pamantului primit prin reforma agrara, de asigurarea vietii de zi cu zi, impovarata de datorii catre banci si catre stat. Legea pentru conversiunea datoriilor agricole, din 1934, a ameliorat intr-o anumita masura situatia taranimii.

Nivelul de dezvoltare este reflectat de venitul national pe locuitor, care demonstra ca Romania intrase in randul statelor cu dezvoltare economica medie din Europa.

d) Sfasierea Romaniei Mari. Participarea la cel de-al doilea razboi mondial

in anii celui de-al doilea razboi mondial (1939-1945). Romania a cunoscut o evolutie extrem de complexa, adesea dramatica. La 23 augu"L 1939, prin incheierea ridului sovieto-gennan (Molotov-Ribbentrop). soarta Romaniei, ca si ~ celorlalte state din zona centrala si sud-est europeana, era pecetluit . Cele doua mari puteri totalitare si-au impartit sfereie de dominatie; ; /otocolul aditional secret prevedea "interesul deosebit' pe care URSS il manifesta fata de Basarabia si "dezinteresul' Partii germane pentru acest teritoriu. Pactul a inceput sa fie pus in aplicare peste o saptamana, la l septembrie 1939, cand Germania a atacat Polonia, iar Uniunea Sovietica a intervenit in aceasta tara incepand cu 17 septembrie. Astfel, Polonia a fost desfiintata ca stat.

In acel moment. Romania nu se mai bizuia pe nici un sprijin extern. Prin ocuparea Cehoslovaciei, in martie 1959, de catre Germania, disparuse

Mica intelegere; lichidarea Poloniei insemna pierderea unui alt aliat. Franta si Marea Britanic au declarat razboi Germaniei, dar nu si Uniunii Sovietice, desi aceasta ocupase cea mai mare paite a Poloniei. Iugoslavia incheiase un tratat de alianta cu Italia, act ce punea sub semnul intrebarii existenta intelegerii Balcanice.

Situatia interna a Romaniei devenea tot mai dependenta de evolutia vietii internationale si, mai ales, a razboiului. La sugestia Berlinului, legionarii au procedat la asasinarea primului ministru Armand Calinescu, in ziua de 21 septembrie 1939. Acest act a fost urmat de o crunta represiune, aproape 200 de legionari fiind ucisi, din ordinul guvernului prezidat de generalul Gh. Argesanu. Dupa cateva luni, in ianuarie 1940, regele Carol al II-lea a lansat politica de "reconciliere nationala', cerand tuturor romanilor "sa se stranga in junii tromdur. La acest apel au raspuns numai legionarii, condusi de Horia Sima, astfel ca, in aprilie-mai 1940, membrii Miscarii au fost eliberati din lagare si inchisori. Regele spera ca astfel va castiga bunavointa lui Hitler si va salva integritatea teritoriala a Romaniei, amenintata din Lst (Uniunea Sovietica), Vest (Ungaria) si din Sud (Bulgaria). Dar fuhrerul, care-1 acuza pe Carol al II-lea ca sustinuse politica "de incercuire' a Germaniei, promovata de N. Titulescu (securitatea colectiva), nu s-a aratat dispus sa faca vreun gest de bunavointa fata de Romania.

Capitularea Frantei, la 22 iunie !940, & fost receptata la Bucuresti ca o adevarata catastrofa europeana, cu consecinte grave asupra Romaniei, intr-adevar, dupa numai cateva zile, la 26 iur.ie, guvernul de la Moscova a trimis guvernului roman o nota ultimativa prin care-i cerea sa "inapoieze cu orice pret Uniunii Sovietice Basarabia' si sa "transmita Uniunii Sovietice partea de nord a Bucovinei''. Apreciind ca nu se puteau angaja intr-o confruntare militara romano-sovietica, oficialitatile de la Bucuresti au decis sa accepte cererile Kremlinului.

In saptamanile urmatoare, s-a produs o adevarata rasturnare a liniilor de politica externa si interna promovate t ana atunci de Carol al II-lea. Romania a declarat ca se retrage din Societatea Natiunilor si se orienta spre Axa; a acceptat inceperea negocierilor ci Ungaria si Bulgaria pentru "rezolvarea problemelor teritoriale''. '' guvern au fost introduse personalitati cunoscute pentru vederile lor .::iogermane. inclusiv legionari; au fost adoptate decrete-lege cu caracter art semit; Romania a fost declarata ,3 ta t totalitar' etc.

Toate aceste actiuni nu au avut efectul scontat. La 30 august 1940, Germania si Italia au impus, prin "arbitrajul' de la Viena. ca Romania sa cedeze Ungariei partea de nord-est a Transilvaniei; de asemenea, tarii

noastre i s-a cerut sa cedeze Bulgariei partea de sud a Dobrogei (Cadrilaterul). Astfel, in cateva luni, Romania a pierdut 33,8% din suprafata, 33.3% din populatie.

in aceste conditii, valul nemultumirilor populare s-a revarsat in strada, Carol al II-lea a incredintat puterea generalului Ion Antonescu, Constitutia din februarie 1938 a fost suspendata. La 6 septembrie 1940. Carol a fost nevoit sa "treaca grele/e sarch ^: ale domniei' pe umerii fiului sau, Mihai.

La 14 septembrie 1940. Romania a fost proclamata "stat national legionar'; la 10 octombrie, o misiune militara germana intra in tara, iar la 23 noiembrie, Ion Antonescu semna actul de aderare al tarii noastre la Pactul Tripartit (Germania, Italia. Japonia). Antisemitismul a devenit politica de stat, iar legionarii au actionat pentru "romanizarea' (de fapt. confiscarea) intreprinderilor evreiesti. In tara se instaurase haosul: membrii Miscarii Legionare au decis "pedepsirea' celor vinovati pentru asasinarea lui Codreanu si a celorlalti camarazi; la 26-27 noiembrie au fost ucisi Virgil Madgearu. N. lorga. precum si alti 64 de inalti demnitari aflati in inchisoarea Jilava.

Adept al ordinii si legalitatii. Antonescu a obtinut acordul lui Hitler pentiTi a-i inlatura pe legionari de la putere. La randul lor, acestia au pus la cale un "puci' impotriva lui Antonescu. Confruntarea a luat forme violente, in zilele de 21-23 ianuarie 1941. Dupa inlaturarea legionarilor de la putere. Antonescu a constituit un guvern de ..militari si tehnicieni'.

Constitutia a ramas suspendata, partidele politice - dizolvate. Regimul politic, din perioada ⁱ'inuarie 1941 -august 1944, avea un caracter totalitar (Antonescu afirmand ca "totalitatea', adica natiunea, primeaza asupra individului), in acea perioada, aproape toate statele europene aveau regimuri autoritare impuse de starea de razboi; democratia nu mai puten functiona nici macar in Marea Britanic, recunoscuta pentru vechimea si traditia acestui regim politic. Partidele politice, desi erau dizolvate, si-au putut continua, in anumite limite, cu ingaduinta Iui Antonescu, activitatea. Neexistand parlament, guvernarea era asigurata prin decrete-lege semnate de generalul (de la 21 august 1941, maresalul) Antonescu. Antisemitismul a devenit politica de stat, un numar insemnat de evrei (circa 124.000) pierzandu-si viata pe parcursul celor patru ani de guvernare antonesciana. Totusi, Antonescu nu a aplicat "solutia finala', ceruta de Hitler, astfel ca. la sfarsitul conflagratiei, in Romania traia cea mai numeroasa comunitate evreasca din Europa.

Desi situatia generala a Romaniei a fost profund afectata de razboi, viata economica s-a redresat dupa pierderile teritoriale din vara anului 1940. Guvernul si-a concentrat atentia spre inzestrarea armatei si sporirea

bunurilor de prima necesitate. In fapt Romania a fost una dintre putinele tari din Europa, participante la razboi, in care nu s-a inregistrat o criza alimentara, in consecinta, viata de zi cu zi a oamenilor se desfasura aproape normal, fapt ce uimea pe multi straini care vizitau Romania, insusi Hitler reprosandu-i lui Antonescu faptul ca "in Bucuresti se bea sampanie', in timp ce germanii nu aveau unt de pus pe paine.

Viata culturala a continuat sa se desfasoare la cote inalte, teatral si cinematograful bucurandu-se de o larga audienta. Au fost publicate lucrari fundamentale de istoria literaturii romane (G. Calinescu), filosofic (P.P.Negulescu, Nicolae Bagdasar, Lucian Blaga) etc.

Obiectivul esential al politicii lui Ion Antonescu a fost refacerea granitelor Romaniei, sfaramate in 1940. in acest scop, la 22 iunie 1941, el s-a alaturat Germaniei in lupta impotriva Uniunii Sovietice, iar la 27 iulie 1941, Basarabia si nordul Bucovinei au fost reintegrate in Romania.

La solicitarea lui Hitler, maresalul Antonescu a acceptat continuarea razboiului dincolo de Nistru. Dupa catastrofa de la Stalingrad (februarie 1943), liderii politici romani - atat cei din opozitie, cat si cei aflati la putere - au initiat tratative diplomatice, vizand scoaterea Romaniei din razboi si incheierea armistitiului cu Natiunile Unite. Negocierile nu au dat nici un rezultat, intrucat Marea Britanic, SUA si URSS decisesera ca Germania si aliatii sai sa capituleze neconditionat in fata Natiunilor Unite. De asemenea, cele trei mari puteri convenisera ca Uniunea Sovietica sa aiba "cuvantul hotarator' in privinta statelor din zona centrala si sud-est europeana.

Prin lovitura de stat de la 23 August 1944, initiata de regele Mihai, cu sprijinul principalelor partide politice (PNT, PNL, PSD si PCR), Romania a iesit din razboiul purtat alaturi de Germania si s-a alaturat Natiunilor Unite. Guvernul sovietic "nu a luat act' de cele petrecute la Bucuresti si a continuat sa considere Romania un stat inamic, pana la 12 septembrie, cand s-a incheiat armistitiul. Conventia de armistitiu consemna ocuparea Romaniei de catre sovietici; inalta Comisie Aliata de Control, cu sediul la Bucuresti, controla, practic, intreaga viata economica, sociala, politica si culturala din tara noastra. Actul de la 23 august 1944 a avut o mare importanta internationala, a marcat prabusirea frontului german din Balcani, a facilitat ofensiva sovietica si a dus Ia scurtarea razboiului in Europa. Dictatul de la Viena din 30 august 1940 a fost anulat, dar Basarabia si nordul Bucovinei au fost integrate Uniunii Sovietice, iarCadrilaterul a ramas la Bulgaria.

Ca urmare a intelegerilor secrete intre Marile Puteri apartinand coalitiei Natiunilor Unite, la sfarsitul razboiului Uniunea Sovietica si-a impus, treptat, propriul ei regim politic in statele aflate in zona sa de influenta: Bulgaria, Romania, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, precum si in

Albania, Iugoslavia, partea de rasarit a Germaniei. La 6 martie 1945, in Romania s-a instalat guvernul "democrat-popular'' condus de dr. Petru Groza; la 19 noiembrie 1946. foitele guvernamentale si-au asigurat victoria in alegerile parlamentare; la 29 iulie 1947, a fost dizolvat principalul partid din opozitie (Partidul National-Taranesc), iar la 30 decembrie 1947, regele Mihai a fost nevoit sa abdice. Romania ramasese ultima tara din aceasta zona a Europei cu un regim monarhic. De altfel, in acel an, 20 de state europene aveau regim republican si numai 11 erau monarhi.

e) Sovietizare si desovietizare

Au urmat patru decenii de regim socialist totalitar. In 1948 Romania avea o populatie de 14,8 milioane locuitori, dintre care 87.4% vorbitori de limba romana, 8,6% de maghiara, 2,1% de germana etc. Din februarie 1948 s-a instituit sistemul de guvernare prin partidul unic, a fost admisa o singura ideologie (marxist-leninista); s-a trecut la nationalizarea industriei, bancilor, mijloacelor de transport etc. Ulterior, au fost trecute in proprietatea statului spitalele, cinematografele, o parte a spatiului locativ, in 1949, s-a adoptat planul de colectivizare a agriculturii, care s-a incheiat in 1962.

Evolutia economiei nationale a fost determinata de conceptia Partidului Muncitoresc Roman. Statul a concentrat in mainile sale intreaga avutie nationala, fapt care i-a permis sa realizeze mari investitii. Acestea au fost indreptate mai ales spre industrie, astfel ca, pe intreg cuprinsul tarii, au aparut mari uzine si combinate, care asigurau prelucrarea superioara a materiilor prime, precum si angajarea celei mai mari parti a fortei de munca. La mijlocul anilor 'c3, Romania a devenit o tara industriala. aceasta ramura a economiei avand cea mai mare contributie la formarea produsului social si a venitului national.

In anii '70, s-a trecut la construirea unor mari complexe agrozootehnice, organizate pe principii industriale, dupa modelul american. Pentru satisfacerea nevoilor de locuinte s-au construit, in aproape toate orasele, cartiere noi, cu blocuri de patru-zece etaje; apartamentele erau repartizate gratuit "oamenilor muncii'. La sfarsitul anilor '50, s-au desfiintat taxele scolare, invatamantul devenind gratuit de la scoala primara pana la universitate. S-au construit scoli, spitale, case de cultura, "centre civice' etc. A fost lichidat analfabetismul, au fost eradicate boli sociale, precum malaria si pneumonia, s-a realizat electrificarea tarii, a sporit nivelul de cultura si de civilizatie al tuturor cetatenilor Romaniei.

in plan social, intre 1948-1953. s-a promovat o politica extrem de dura fata de burghezie si mosierime, considerate "clase reactionare si exploatatoare'. Cetatenii apartinand acestor categorii sociale au fost expropriati, iar

multi dintre ei trimisi in inchisori. Statul a promovat o politica de "nivelare' a veniturilor, stabilindu-se prin lege proportia de 5:1 intre veniturile cele mai mari si veniturile cele mai mici. Deosebit de afectata a fost taranimea; pierzandu-si pamantiii, o buna parte a acesteia a fost nevoita sa ia drumul oraselor, angajandu-se in fabrici, pe santiere de constructie etc., intrucat castigurile realizate in Gospodariile Agricole Colective (devenite, in 1966, Cooperative Agricole de Productie) erau foarte mici. Multi tarani, devenind muncitori, au primit locuinte in oras, schimbandu-si statutul social, intre 1948-1953, s-a desfasurat o campanie extrem de dura impotriva "intelectualitatii burgheze'. Principala acuzatie era aceea ca promovase nationalismul si avusese o atitudine antisovietica. Sub conducerea trio-ului Ana Pauker-Iosif Chisinevschi-Leonte Rautu s-a desfasurat o actiune de epurare a intelectualilor "burghezi' din toate institutiile publice, in primul rand, din invatamant. In locul lor au fost adusi tineri scoliti in Uniunea Sovietica, educati in spiritul "internationalismului proletar'. Dupa 1960, s-a inregistrat o tendinta de revenire la valorile nationale, inclusiv prin "recuperarea' unor personalitati, reintegrate in institute de cercetare si universitati.

Pentru intelectualii romani, ingradirea libertatii de gandire si exprimare, impunerea unei ideologii oficiale, limitarea dreptului de calatorie in strainatate au constituit dificultati majore in calea propriei realizari. Totusi, invingand numeroasele greutati, acestia au continuat sa imbogateasca patrimoniul stiintei si culturii nationale si universale, intre acestia: medicii C.I. Parhon, Ana Asian, Daniel Danielopolu, Theodor Burghele; matematicienii Tudor V. lonescu, Grigore C. Moisil, M iron Nicolescu, Dan Barbilian; specialistii in stiinte tehnice Elie Carafbli, Octav Doicescu; istoricii Constantin C. Giurescu, Andrei Otetea, David Prodan; scriitorii Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Marin Preda, Eugen Barbu, Nicolae Labis, Marin Sorescu, Nichita Stanescu; criticii si istoricii literari George Calinescu, Tudor Vianu, Perpessicius; pictorii Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Ion Tuculescu; sculptorii Gheorghe Anghel, Ion Irimescu; regizorii Liviu Ciulei, Lucian Pintilie: actorii Lucia Sturza-Bulandra, Grigore Vasiliu-Birlic, Radu Beligan; muzicienii George Geo yescu, losif Conta; arhitectii Octav Doicescu, Cezar Lazarescu etc. Chiar in conditiile restrictiilor impuse de regim, multi dintre acestia au participat la conferinte si congrese internationale, la concursuri si festivaluri, obtinand succese notabile.

Viata politica interna a cunoscut o perioada de crunta represiune impotriva adversarilor regimului (1948-1953), dar si de relaxare (1960-1974). Timp de un deceniu (1946-1956), foarte multi romani au trait cu

speranta ca "in curand vin americanif care aveau sa-i elibereze de sub ocupatia sovietica. De aceea, unii dintre ei s-au angajat intr-o energica lupta impotriva regimului si a ocupantilor sovietici, inclusiv printr-o rezistenta armata in munti. Evenimentele din Ungaria, din 1956, cand Occidentul nu a intervenit pentru a apara poporul din aceasta tara, care se ridicase impotriva ocupatiei sovietice, i-au convins pe romani ca "americanii' erau intelesi cu sovieticii asupra impartirii sferelor de influenta si de dominatie a lumii. A urmat o "impacare' intre cetateni si regim, multi dintre adversarii comunismului devenind "colaborationisti'. La randul sau. regimul de la Bucuresti a capatat tot mai mult o "coloratura nationalei', mai ales dupa ce Gheorghiu-Dej a reusit sa-1 convinga pe N.S.Hrusciov sa retraga tmpele sovietice din Romania (1958). ,J)eclaratia' Partidului Muncitoresc Roman, din aprilie 1964, a fost interpretata in Occident ca un act de independenta a tarii noastre fata de Uniunea Sovietica.

A unnat o perioada in care Romania a devenit extrem de activa pe plan international, dobandind un real prestigiu, in 1967, ministrul de externe, Corneliu Manescu, a fost ales presedintele Adunarii Generale a ONU. in 1968, Nicolae Ceausescu a condamnat energic interventia trupelor a cinci state membre ale Tratatului de la Varsovia in Cehoslovacia. Se cuvine mentionat faptul ca Romania a fost prima tara socialista (dupa URSS) care a stabilit relatii diplomatice cu R.F. Germania, a fost singurul stat membru al Tratatului de la Varsovia care nu a rupt relatiile diplomatice cu Israelul dupa razboiul de sase zile (1967) si a contribuit la realizarea pacii intre Israel si Egipt, in 1978. Capitala Romaniei a fost vizitata de cele mai mari personalitati politice ale vremii (presedintii SUA. Frantei. Germaniei, URSS. R.P. Chineze, Italiei etc.), iar Nicolae Ceausescu a fost intampinat cu toate onorurile la Washington, Paris. Bonn, Moscova, Beijing, Londra, Cairo, Tel Aviv, New Delhi etc.

Bucurandu-se de increderea Occidentului, Romania a reusit sa obtina importante imprumuturi externe, pe baza carora si-a retehnologizat economia, in special industria, in anii '60-'70, Romania producea tractoare, avioane, elicoptere, autoturisme, locomotive electrice, televizoare, combine de recoltat cereale, turbine hidroelectrice, cazane cu abur, oteluri speciale -cele mai multe sub licenta - la nivelul tehnicii mondiale.

Evolutia pozitiva a politicii interne si externe a Romaniei s-a diminuat treptat, pe masura ce cultul personalitatii lui Nicolae Ceausescu lua amploare, in 1980, presedintele N. Ceausescu a decis ca Romania sa-si achite rapid si integral datoria externa, pentru a nu mai oferi statelor capitaliste pretextul de a se amesteca in treburile sale interne, mai ales in

legatura cu respectarea drepturilor omului. Aceasta hotarare, care s-a aplicat incepand cu 1981, a avut consecinte catastrofale pentru poporul roman; s-a trecut la un export masiv, inclusiv al produselor de prima necesitate, fapt ce a creat o grava criza alimentara si energetica. Starea de nemultumire s-a generalizat, iar dorinta ca Nicolae Ceausescu sa fie inlaturat din fruntea partidului si a statului a devenit tot mai vie. in forme diverse - incepand de la bancuri si poezii cu aluzii critice la adresa regimului, si pana la trimiterea de scrisori si difuzarea lor la posturile de radio "Europa Libera' si "Vocea Americii' -romanii isi exprimau dorinta de a lichida regimul socialist-totalitar.

Criza acestui regim a devenit tot mai evidenta la mijlocul anilor '80, ea fiind puternic alimentata de schimbarea raportului de forte pe plan mondial. Uniunea Sovietica a intrat intr-un declin dramatic, iar incercarea lui Mihail S. Gorbaciov, instalat la putere, in 1985, de a redresa situatia a esuat. Faptul ca liderul de la Kremlin a declarat ca URSS nu va mai interveni cu forta in statele socialiste -pentru a sustine un anumit regim sau pe anumiti lideri politiei - a contribuit la amplificarea miscarilor democratice din aceste state.

f) Revolutie si reforma

in 1989, s-a declansat o miscare avand la baza .principiul dominoithti', adica inlaturarea, rand pe rand, a regimului totalitar din statele europene, in Romania, valul schimbarii a ajuns in decembrie 1989, cand sute de mii de romani au iesit in strada, cerand inlaturarea lui Ceausescu si libertate. Dictatorul a fost nevoit sa abandoneze puterea, la 22 decembrie, iar la 25 decembrie, dupa un simulacru de proces, a fost condamnat la moarte si executat. Revolutia din Romania a luat o forma violenta, sangeroasa, peste o mie de oameni pierzandu-si viata.

Evenimentele din decembrie 1989 raman inca "in ceata'; foarte controversata este mai ales problema "teroristilor', care puteau sa traga "din orice pozitii', facand numeroase victime, dar care nu au fost identificati. De asemenea, nu se poate spune cu certitudine care este cauza reala a faptului ca N.Ceausescu a fost singurul sef de stat din fostul lagar socialist care a sfarsit in fata plutonului de executie.

Exista multe intrebari fara raspuns: Sa fi fost aceasta o replica pentru sfidarile la adresa Uniunii Sovietice si a Occidentului, mai ales. din ultimii ani ai "epocii Ceausescu'? Sa fi fost pedeapsa "meritata' pentru achitarea integrala a datoriei externe a Romaniei (in aprilie 1989), prin care el urmarea sa impiedice orice amestec strain in treburile interne ale Romaniei? Sa fi fost gelozia pentru prestigiul international pe care-1 dobandise, in anii '70? Sa fi

fost o lectie pentru toti cei care ar mai promova nationalismul ca politica de stat? Sa fi stiut el prea multe si de aceea a trebuit impiedicat sa vorbeasca in timpul unui proces autentic? Sau poate sa nu lase marturiile sale asupra celor pe care i-a cunoscut de-a lungul timpului'? Pe de alta parte, cum se explica faptul ca Revolutia romana a fost transmisa "in direct' la televiziune, iar mass-media occidentala si-a focalizat atentia spre cele petrecute la Bucuresti? Sa existe vreo legatura cu faptul ca exact in acele zile a avut loc o interventie a SUA intr-o tara latino-americana, in urma careia au murit aproape 20.000 de oameni? Sau poate sa se arate cat de sangerosi si primitivi sunt romanii'? Aceste intrebari, si multe altele, isi vor afla raspunsul peste multi ani, cand principalii actori politici din 1989 nu vor mai fi in viata si cand se vor deschide arhivele secrete din Romania, din Rusia, SUA, Franta etc.

Dupa 1989, Romania - ca si celelalte state foste socialiste din Europa - a cunoscut o perioada de tranzitie de la dictatura la democratie. A fost un proces complex si mult mai dificil decat si-au imaginat cei care au salutat cu entuziasm "lichidarea comunismului', fiind convinsi ca intrasera intr-o ej jca de "bunastare si fericire'. A fost o grava iluzie, urmata de o crunta dezamagire.

In Romania, lupta politica a luat, inca de la inceputul lui 1990, un curs violent, spiritul negativist - materializat in lozinca "Jos'!, lansata de partidele din opozitie si de o seama de intelectuali, care s-au erijat in singurii purtatori de cuvant ai "societatii civile' - a dus la dezorganizarea intregii vieti economice si sociale.

Cateva date statistice pot fi semnificative:

a Structura populatiei ocupate, pe activitati economice, in 2000

Produsul national brut pe locuitor, in 1999

Parafrazandu-1 pe Nae lonescu, se poate spune ca, dupa 1989, romanii au castigat dreptul ,ja injure', adica sa critice pe oricine, inclusiv pe seful statului. Dar foarte rapid, liderii politici s-au obisnuit cu "noul stiT, astfel ca vechiul adagiu "cainii latra, caravana merge inainte' a devenit mai actual ca oricand. Coruptia s-a generalizat, structurile mafiote s-au infiltrat in toate domeniile si, in special, in economie. Spiritul distructiv s-a manifestat si in domeniile invatamantului, stiintei si culturii, in procesul de diabolizare a "regimului ceausist' s-a acreditat ideea ca, din cauza cenzurii si a refuzului "intelectualilor autentici' de a face concesii comunismului, nu s-au publicat lucrari valoroase, deoarece ele au fost pastrate "in sertar'. Dupa mai mult de un deceniu, s-a constatat ca mult evocatele "carti de sertar' nu au aparut, pentru simplul fapt ca ele nu au existat. Cei care au avut ceva de spus in domeniul stiintei si culturii au gasit modalitatea de a o face si sub "vechiul regim Tot ei sunt aceia care au asigurat, dupa 1989, dezvoltarea invatamantului, stiintei si culturii. Evident, lor li s-au adaugat tinerii, formati in ultimul deceniu si care dovedesc o reala dorinta de afirmare in domeniul specialitatii pe care o profeseaza. Impostorii, extrem de galagiosi, in anii '90, incep sa fie marginalizati.

La inceputul secolului al XX-lea, Romania si-a ameliorat simtitor statutul international. Din ianuarie 2002, romanii pot calatori in spatiul Schengen fara vize, in noiembrie 2002 Romania a fost invitata sa adere la NATO, iar negocierile de intrare in Uniunea Europeana s-au accelerat, urmand ca acest obiectiv sa fie atins in 2007.

Romania participa la actiuni de mentinere a pacii in Afganistan, Irak, Kosovo si in alte zone ale lumii, fiind o componenta importanta la lupta impotriva terorismului international, care a devenit o constanta a vietii internationale dupa 11 septembrie 2001.

La scara istoriei, un secol nu reprezinta foarte mult. Dar, in conditiile accelerarii progresului tehnic, ale micsorarii distantelor ca urmare a utilizarii intensive a mijloacelor de comunicatie moderna (tren, automobil, avion si, in ultimii ani. Internet), ale interconexiunilor si globalizarii, un secol de istorie poate "inmagazina' experiente si realizari pentru care altadata era nevoie de sute si chiar mii de ani. Secolul al XX-lea a fost pentru romani bogat in experiente si realizari, dar si in infrangeri si insuccese.

in fond. Romania a mers. in tot acest secol, "in pas cu Europa', din care nu a incetat nici o clipa sa faca parte. Potrivit recensamantului din martie 2002, Romania avea 21,7 milioane locuitori, dintre care 89,5% romani si 10,5% minoritati nationale (6,6% maghiari, 2,5% tigani etc.). Dincolo de unele insatisfactii, ramane faptul ca Romania este un stat care, prin suprafata si numarul de locuitori, prin bogatiile sale materiale si spirituale, prin traditia sa istorica, are certe perspective de a-si aduce propria contributie la dezvoltarea generala a Europei si a lumii in secolul al XXI-lea.