Realismul

Realismul.

Realismul s-a impus la mijlocul secolului al XIX-lea ca urmare a dezvoltarii stiintelor naturii, a rationalismului gandirii economice si a progresului stiintelor istorice, toate pe fondul afirmarii pozitivismului filosofic al lui Aug. Comte si a viziunilor materialiste si determinist istorice rezultate din experienta revolutiilor esuate. De asemenea, curentul realist se incadra in optica realista a mentalitatilor generate de progresele tehnicii si a dezvoltarii industriale care implica un spirit riguros de argumentare teoretica si modalitati noi sociologice si psihologice de studiere atenta a realitatilor sociale.

In raport cu romanticii la care totul era ornamentat si stralucitor ca stil personal in realizarea operei de arta, realismul adopta stilul sobru si precis, cu nota distincta de impersonalitate. Scriitorii realisti propun in locul fanteziei si visului redarea cat mai exacta in opera lor, indiferent ca e roman, nuvela, drama sau comedie, a unei imagini care sa infatiseze veridic realitatea detasandu-se de subiectivitate. Ei urmaresc sa redea obiectivitatea adevarului despre om si societate, orientandu-se cu precadere spre mediul social pe care nu-l idealizeaza, ci il evidentiaza sub toate aspectele lui semnificative.

In raportarea la societate, de cele mai multe ori, scriitorii realisti au o atitudine critica, redau multitudinea aspectelor sociale in care integreaza personaje tipice umane sau diverse categorii sociale. Realismul a fost o miscare literara bine organizata si structurata constient, termenul "realism" s-a impus ca atare, pentru prima data in domeniul picturii. Esteticianul contemporan E. Fischer considera cu indreptatire ca conceptul de "realism" este vag si echivoc putand avea diverse intrebuintari. Pictorii realisti (Courbet, Millet, Corot, s.a.) se adreseaza unui public popular, reprezentat in tablouri de oameni simpli, de scene din viata celor saraci si umili, in contrast cu viata burghezului conservator. Scriitorii realisti, ca si pictorii apartinand curentului realist, isi declara deschis sentimentele lor democratice, evidentiind implicatiile politice ale artei lor, fapt ce le atrage acuzatii din partea autoritatilor, fiind adesea anchetati, cenzurati si trimisi in justitie. Realismul era considerat de autoritati, literatura subversiva legat de

spiritul de opozitie al socialistilor fata de regimul politic existent la mijlocul secolului trecut.

Realismul a fost un curent la nivel european prezent in toate literaturile nationale. Dezbaterile in legatura cu teoria realismului se reduceau in ultima instanta la redarea impartiala a "omului de azi in civilizatia moderna", asa cum sublinia J.H. Champfleury.[1]

Reprezentantii realismului francez in prima etapa au fost George Sand (numele adevarat Aurora Dupin - a scris cca. 100 de romane), Stendhal (pseudonimul pentru H. Beyle) a scris romanele Rosu si Negru, Manastirea din Parma, s.a. G. Flaubert (Doamna Bovary), P. Mrime, Guy de Maupassant, Honor de Balzac care era elogiat de V. Hugo ca cel mai mare scriitor francez din secolul al XIX-lea. Balzac realizeaza in "Comedia umana" tabloul amplu si unitar al intregii societati franceze din epoca scriitorului.

Realismul in Anglia este legat de consecintele revolutiei industriale care nascuse framantari sociale, in ciuda prezentarii trandafirii a "epocii victoriene". Scriitorii englezi care abordeaza amplu problematica sociala sunt in primul rand Ch. Dickens ("Oliver Twist", David Copperfield" - capodopera a romancierului, s.a.) si apoi surorile Bront, G. Eliot, W.M. Thackeray.

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea in Rusia o ampla dezvoltare cunoaste realismul rus care deosebit de cel francez si englez, reprezinta o literatura angajata in sfera luptei sociale. Tranzitia la marea literatura rusa a realizat-o N.V. Gogol in romanul "Suflete moarte" si in comediile "Revizorul" si "Casatoria" s.a. I.S. Turgheniev, I.A. Goncearov, N. Scedrin, A.P. Cehov (scrie nuvele celebre: "Stepa", "Duelul", "Doamna cu catelul", piesa "Livada cu visini", s.a.), L.N. Tolstoi atinge culmile inalte ale realismul mondial prin romanele lui "Razboi si pace", "Ana Karenina", "Invierea", s.a. F.M. Dostoievski este considerat scriitorul cel mai influent, inclusiv in literatura secolului al XX-lea prin romanele sale celebre: "Crima si pedeapsa", "Idiotul", "Fratii Karamazov" - capodopere ale literaturii universale.

Realismul a fost reprezentat in Germania - Th. Storn, W. Raabe, Th. Fontane s.a. Elvetia - C.F. Meyer, G. Keller, in Italia - I. Nievo, L. Capuana, G. Verga, in SUA - M. Twain si H. James, in Norvegia - B. Bjoruson, H. Ibsen; Spania - P.A. Alaron, J. Valera, B.P. Galdos, Polonia - H. Sienkiewicz ("Quo vadis" sau "Cavalerii teutoni"), Ungaria - K. Mikszath, Romania - I.L.Caragiale, I. Slavici, s.a.