Migratii in perioada interbelica si dupa al doilea razboi mondial

Migratii in perioada interbelica si dupa al doilea razboi mondial

Primul razboi mondial a influentat direct problema emigratiei deoarece a provocat importante schimbari economice si demografice. Pactul minoritatilor, impus de marile puteri la Conferinta Pacii de la Paris (1919), a generat nemultumirea statelor nationale din SE Europei ce erau obligate sa recunoasca cetatenia la numeroase minoritati refugiate de-a lungul secolelor XVI-XX pe teritoriul lor. Intre

1918-1923 2 milioane germani parasesc Rusia, Ucraina, Polonia, Cehoslovacia etc. pentru a se stabili in Germania si Austria sau pleaca din Germania in Olanda.

Victoria comunistilor in Rusia obliga 1,5 milioane "rusi albi", suporteri ai tarului, sa emigreze de frica represaliilor sau razboiului civil, printre ei numarandu-se nobili, burghezie, intelectuali, comercianti, mestesugari. Declansarea marii crize dintre 1929-1933 a atras asupra emigrantilor mania fascistilor, nazistilor si anumitor cetateni ce ii acuzau pe "straini" de toate problemele tarii, categorie in care se aflau evreii (Germania, Polonia, Romania), armenii, rusii etc., in timp ce legislatia SUA reduce in 1924 proportia emigrantilor din S si E Europei, cu predilectie italieni, considerati adaptati mai curand unei vieti infractionale.

Anii 1930-1940 sunt martorii aparitiei regimurilor totalitar ce anuleaza sau revizuiesc drepturile si libertatile cetatenesti, transformand numerosi cetateni in posibili emigranti din motive religioase, economice, politice si culturale. Unii evrei parasesc Germania din cauza persecutiilor intre 1933 si 1941, din totalul de 525.000 la 1933 (1% din populatie). Evreii locuiau la orase, iar dintre ei 1/3 in Berlin, fiind supusi persecutiilor si incidentelor din Noaptea de Cristal (1938). In consecinta 35.000 pleaca in 1938 si 80.000 in 1939. La initiativa presedintelui SUA F.D. Roosevelt are loc la Evian (Franta, 1938) o conferinta privind evreii refugiati unde nimeni nu se ofera sa le acorde azil. Doar Republica Dominicana se ofera sa-i primeasca, iar Anglia accepta 10.000 de copii evrei in programul "Transportul de copii". In 1939, 300.000 evrei germani fac cerere de emigrare in SUA la o cota anuala de 27.000 persoane.

Pana in septembrie 1939 parasesc Germania 280.000 evrei si Austria 120.000, dintre care 100.000 in SUA, 60.000 in Palestina, 40.000 in Anglia si 75.000 in America de Sud si Centrala (Argentina, brazilia, Chile, Bolivia). In Germania existau 200.000 evrei la 1939 si in Austria 60.000 ce raman blocati odata cu interzicerea emigrarii in octombrie 1941. Majoritatea au fost obligati sa traiasca in ghetouri si in final exterminati in lagare.

Dupa 1945 urbanizarea devine generala in tarile dezvoltate, iar industria, educatia superioara, productivitatea, mecanizarea si scaderea preturilor devin trasaturile generale temporare. Forta de munca este atrasa spre activitati ce exclud forta fizica, cresc anii de scolarizare si numarul emigrantilor din tarile sarace creste de la an la an. Majoritatea provin din sudul Europei si nordul Africii (1945-1965) si apoi de pe toate continentele suprapopulate, sotul/barbatul fiind urmat dupa un timp si de restul familiei.

Treptat, cetatenii tarilor dezvoltate devin din ce in ce mai reticenti fata de emigranti deoarece dupa 1-2 generatii ei intra cu localnicii in competitie pentru slujbele bine platite sau reduc valoarea fortei de munca si a proprietatilor. Anii 1980-2000 marcheaza sfarsitul emigratiei spaniolilor si italienilor spre Belgia, Olanda, Germania, Franta si Anglia. In special italienii reprezentau 44% din strainii stabiliti in Belgia la 1961 si erau angajati masiv intre 1950-1970 in minele si fabricile textile din Olanda. La randul lor, Spania si Italia devin zone tinta pentru emigrare dupa 1990.

Turcii reprezinta o alta categorie importanta de emigranti. Ei ating 1,5 milioane, impreuna cu populatia kurda, in Germania sec. XXI, unde au inceput sa soseasca la 1955. Intre 1946 - 1977 cca 500.000 finlandezi emigreaza in Suedia si 650.000 irlandezi in Anglia (1946-1988), in timp ce 10.000 de emigranti germani, majoritatea guvernante, pleaca in Anglia dupa sfarsitul razboiului. In Franta se stabilesc cca 4 milioane straini intre 1955 si 1974, dintre care 3 milioane din Algeria, Maroc si Tunisia, foste colonii.

EXERCITII

a. "Emigrantii care sunt repede acceptati sunt aceia care respecta cultura si obiceiurile gazdelor. Aceia care vor sa-si practice cultura a trebui sa ramana acasa. Acasa este cel mai bun loc pentru acest lucru" (C. Eko, Camerun)

b. "Mai putina emigratie egal mai putina criminalitate, terorism si posibilitatea raspandirii unor molime. Opriti emigratia" (Charles, Canada)

c. Din punct de vedere istoric, migratia a adus beneficii ambelor parti, si emigrantilor, si la fel de bine tarilor gazda. Statele Unite este exemplul cel mai limpede de felul cum emigratia poate sa imbogateasca o tara din punct de vedere cultural, stiintific si economic" (Rajeev Dutt, Marea Britanie)

1. Comentatii opiniile si explicati punctele de vedere divergente.

2. Cum anume poate imbogati emigratia tara de destinatie ?