Miscarea de eliberare nationala a romanilor din Basarabia. Unirea Basarabiei cu Romania

Miscarea de eliberare nationala a romanilor din Basarabia. Unirea Basarabiei cu Romania

Procesul de desnationalizare si de rusificare fortata a Basarabiei promovat de tarism a intimpinat o rezistenta puternica din partea populatiei locale majoritare. Aceasta miscare a romanilor de peste Prut a avut o particularitate a ei generata de conditiile concret-istorice si mai ales de politica promovata de autoritatile de ocupatie ruse . In ciuda faptului ca taranii basarabeni si-au pastrat limba, obiceiurile, si-au cultivat legendele; manifestarile lor nationale erau destul de reduse ca numar datorita faptului ca erau tinuti departe de bancile scolilor, fiind in acelasi timp terorizati de o politie omniprezenta si de o administratie rapace.

Boierimea locala, care ar fi trebuit sa fie patrunsa de idealurile nationale, era de cele mai multe ori, un aliat pretios al administratiei rusesti .Descendenti ai unor mari familii de boieri moldoveni au facut cariera in Imperiu.Unul dintre guvernatorii guberniei centrale Moscova a fost Grigore Cristi, in timp ce un alt moldovean , Leon Casso, profesor la Universitatea din Moscova, a ajuns ministrul invatamintului public in vremea tarului Nicolae al II-lea.Totusi Basarabia ramane locul de plecare al unor mari personalitati care au sprijinit dezvoltarea romanismului de pretutindeni.Vasile Stoescu, este indubitabil, cea mai cunoscuta figura.Inainte de izbucnirea primului razboi mondial, prin intermediul bancii "Albina"a donat romanilor suma de aproape 1 milion coroane

Pe cheltuiala sa au fost reparate si construite, sute de biserici in Transilvania.In partea de nord a Moldovei a infiintat, pe cheltuiala sa, circa 30 de scoli primare, iar in anul 1906, Vasile Stroiescu a oferit 200.000 ruble pentru construirea unei mari catedrale ortodoxe la Bucuresti. Pentru a usura situatia taranilor basarabeni si-a arendat mosiile acestora la preturi foarte mici.Pentru marile sale merite de sprijinitor al culturii romanesti, in anul 1910 (mai) a fost ales membru onorific al Academiei Romane iar ca semn de pretuire a fost ales ca senator al Transilvaniei in Parlamentul Romaniei Mari.

Interesul pentru Basarabia crestea in Romania, acest fapt este dovedit de faptul ca in ciuda vigilentei politiei rusesti, o seama de informatii apareau in paginile ziarelor romanesti. Mai mult chiar in toamna anului 1879 a fost editata la Bucuresti , publicatia "Basarabia". In anul 1890, s-a infiintat societatea "Milcov"a romanilor din Basarabia, societate condusa de Bogdan Petriceicu Hasdeu, in timp ce Zamfir Arbore era secretar.

Datorita abuzurilor rusesti, o serie de basarabeni au trecut clandestin Prutul, cautandu-si adapost in Romania vremii.Printre ei se numara si cunoscutul Constantin Stere care a fost arestat si deportat in Siberia.Dupa ce si-a ispasit pedeapsa acesta s-a intors in Iasi unde a absolvit facultatea de stiinte juridice. Vigilenta autoritatilor rusesti a impiedicat fuga in numar mare peste Prut a romanilor basarabeni.Trebuie mentionat ca in anul 1880, mai multi elevi ai seminarului de la Chisinau au fost atrasi de miscarea narodnicilor. La scurt timp s-a organizat o biblioteca secreta care cuprindea carti interzise, si anume: istorie, filozofie, literatura, ecomonie politica, stiinte naturale, dar si multe reviste. Aceasta biblioteca minora era ascunsa in doua lazi care se gaseau intr-o sala de clasa. Legatura dintre miscarea studenteasca si elevii seminarului era secreta.Ca urmare a grevelor, mitingurilor si a miscarilor studentesti, in august 1884, printr-un ucaz imperial, a fost anulata autonomia universitara.In scurt timp aresturile politiei, puscariile au devenit neincapatoare. S-a recurs la deportari in Siberia .Daca istoria romanilor si literatura romaneasca se puteau studia mai usor la Kiev, Odessa, Moscova, Petersburg, la Chisinau aceste carti din regat nu puteau ajunge. Pe de alta parte bunastarea materiala a populatiei rurale a constituit o grija constanta a autoritatilor ruse, ca de altfel si starea de inapoiere in care aveau interesul sa o mentina

Reforma agrara din anul 1861 a fost aplicata intr-un spirit mai larg in Basarabia si loturile distribuite taranilor erau de dimensiuni mai mari.Totodata, aveau, grija sa elimine pas cu pas limba moldoveneasca din scoli, disparuta din invatamintul primar in anul 1871. Deoarece multi sateni nu stiau rusa, scoala le devenise inaccesibila. Biserica de asemenea a fost rusificata sistematic, lucru care explica succesul unor secte care utilizau in predicile lor limba populara, in Basarabia, regiune totusi legata de ortodoxie. A fost incurajata pe o scara tot mai larga emigrarea elementului moldovenesc, sate intregi, in alte gubernii de Imperiului Tarist. Astfel, un mare numar s-au stabilit in gubernia Herson si in Taurida, si chiar in Caucaz, unde urmasii acestora s-au mentinut pana in zilele noastre. Altii au fost trimisi dincolo de Don sau chiar in Siberia. Pe de alta parte patrunderea elementelor alogene in Basarabia, s-a facut mai intens in zonele de nord si in sud, in districte precum: Hotin, Cetatea Alba, (Akkerman). Devenise un obicei sa fie inscrisi ca rusi sau ucrainieni toti cei care intelegeau rusa sau ucraineana indiferent daca vorbeau romana la ei acasa

De asemenea s-a incercat minimalizarea populatiei moldovenesti de catre diferitele statistici din Basarabia de-a lungul secolului XIX. Astfel, in anul -1856, in Basarabia se inregistrau 990.274 locuitori, dintre care 74% erau moldoveni pentru ca in 1897, populatia sa se dubleze ajungind la 1.935.412 locuitori dupa cifrele adunate de Durnovo, dar moldovenii nu mai numarau decat 56%.

In anul 1912, cu ocazia centenarului anexarii, numarul total al populatiei era de 2.496,054 locuitori dar nu mai era mentionat numarul moldovenilor, care nici nu mai apareau in 1910, dupa spusele lui Casso, in Anuarul statistic al Imperiului Tarist; evaluari oficiale ii reduceau acum la 48%. Importanta a fost de asemenea miscarea studentilor din Universitatea din Dorpat condusa de Gheorghe Chicu, Ion Pelivan, Vasile Ouatul si Alexandru Griscov.Membrii acestei organizatii se angajau sa lupte impotriva tarismului pana la instaurarea unui regim ale carui baze politice, sociale si economice sa fie echilibrate.Totodata, se angajau sa sustina propaganda pentru redesteptarea constiintei nationale a romanilor din Basarabia.In locuinta lui Ion Pelivan isi aveau sediul de altfel "pamantenia" basarabeana . In acelasi loc era adapostita si biblioteca organizatiei, cartile care o compuneau erau procurate gratie legaturilor stranse pe care le detineau unii membri ai oganizatiei cu Romania.La Dorpat, tinerii basarabeni se familiarizau cu istoria romanilor, citindu-i pe Tocilescu, Xenopol, Iorga.

In urma legaturilor stabilite de Gheorghe Chicu, in scurta vizita din Romania, studentii moldoveni au inceput sa primeasca ziarele: "Adevarul", "Universul", "Apararea, Nationala", revistele "Albina" si "Semanatorul". In cursul anului scolar 1900-1901 au izbucnit importante miscari studentesti; Universitatea din Dorpot fiind inchisa intr-o noapte de la inceputul primaveri anului 1902, politia rusa a arestat tot Comitetul Central. In aceeasi seara aproape totii membrii organizatiei au fost arestati.

Politia rusa a confiscat cartile, revistele si o mare parte din hartile gasite.Fiind acuzati de delict impotriva statului rus, s-a cerut condamnarea studentilor moldoveni la munca silnica intre 3 si 12 ani, insa Curtea de Apel din Petersburg, a considerat dovezile neconcludente si i-a achitat pe majoritatea membrilor, doar trei studenti:Vasile Ouatul, Ion Pelivan, Alexandru Griscov, au fost condamnati la deportare. Restul basarabenilor au fost eliberati dupa 5 luni de inchisoare si au fost trimisi in gubernia natala sub supravegherea politiei . Aici la Dorpat, pe bancile Universitatii si in arestul politiei s-a format o parte din generatia oamenilor politici ai Unirii din 1918.

Populatia ruseasca din Basarabia era concentrata mai ales in centrele urbane si era formata in cea mai mare parte din functionari si ofiteri. Din punct de vedere al ponderii in cadrul populatiei urbane un rol mult mai important il joaca colonistii evrei. In ciuda faptului ca erau prigoniti de autoritatile rusesti si suspectati de populatia rurala, in primul rand datorita activitatiilor cu care se indeletniceau, evreii au reusit sa concentreze in mainile lor cea mai mare parte din industrie si comertul basarabean. Daca in Chisinau numarul evreilor era egal cu cel al romanilor basarabeni, in alte centre urbane precum: Balti, Bender, Hotin, Soroca -evreii sunt majoritari

In timp ce altii erau adusi din restul Imperiului pentru a coloniza Basarabia, autoritatile rusesti organizau stramutarea romanilor basarabeni in Siberia, Caucaz, Turkestan. Aceasta actiune declansata cu scopul de a modifica raportul dintre etniile ce convietuiau in Basarabia s-a soldat in primul rand, cu un sir lung de morminte de-a lungul stepelor, rusesti. Politica de rusificare a basarabenilor nu a avut succes, acest lucru a fost scos in evidenta de functionarii, ofiterii si scriitorii rusi ajunsi pe meleagurile basarabene.

Astfel, in notele de calatorie publicate in anul 1910 la Varsovia, scriitorul A.Nesterovschi atragea atentia ca "elementul activ este cel romanesc". Populatia, romana exercitand o influenta enorma a grupurilor slave, a reusit sa le romanizeze. De asemenea, N.Butovici, intr-o carte aparuta in 1916 la Kiev, arata ca desi a trecut mai mult de 100 ani de la anexarea, in Basarabia "nu domneste limba rusa, ci cea moldoveneasca are o putere de atractie deosebita pentru toate celelalte nationalitatii din gubernie, care chiar in familiile lor isi parasesc frumoasa limba materna rusa, si vorbesc limba moldoveneasca, transformandu-se complet in moldoveni"

Odata cu izbucnirea primei revolutii in Rusia, miscarea nationala a romanilor din Basarabia a cunoscut primele ei succese importante.Greve si manifestatii de strada au avut loc si in Chisinau. Zamfir C. Arbore, impreuna cu P.Cazacu, au tiparit la Geneva in anul 1905, periodicul "Basarabia" in limba latina, pe hartie subtire, format mic, tocmai pentru a putea fi raspandit prin corespondenta. Mai tarziu P.Cazacu avea sa declare ca fondurile necesare pentru punerea in functiune a acestei intreprinderi au fost oferite de Banca Nationala. Au aparut in total sase numere ale acestui periodic.Publicatia a fost expediata pe adresa redactiilor unor ziare, ce apareau la Bucuresti, care la randul lor, reluau unele stiri din "Basarabia". Pe frontispiciul primului numar sta scris: "Prin lupta vei dobandi dreptate", moldovenii sunt indemnati sa se trezeasca din amorteala in care se gasesc caci "suna ora desteptarei" tuturor nationalitatilor oprimate din Rusia. Este deplansa pierderea autonomiei Basarabiei iar ocupantii rusi sunt acuzati ca si-au "batut joc de tot ce e roman". Moldoveanului ii este atrasa atentia sa nu se lase "amagit de minciunile oamenilor politiei si guvernului rusesc precum ca alte popoare sunt de vina" pentru starea in care se gasesc. In numarul sase al publicatiei "Basarabia", Z.C. Arbore si P.Cazacu schiteaza cateva puncte programatice usor de atins iar in articolul "Cateva puncte din programul nostru" se prevedea unirea Basarabiei cu Romania. In ultimul numar 6 al publicatiei se insista asupra obtinerii autonomiei administrative, a introducerii limbii romane in: justitie, invatamant, biserica si administratie. Erau si revendicari cu caracter social.Toate acestea aveau in vedere bunastarea taranului roman. In aceasta directie, pe ultima pagina a numarului 6 fusese publicata poezia lui George Cosbuc: "Noi vrem pamant". De abia in 1906 a fost autorizat primul ziar "in moldoveneste"dar imprimat cu caractere rusesti, aparut in Basarabia

Nicolae Iorga vizitand aceasta provincie pierduta, a avut impresia ca se intoarce in timp cu cateva secole in urma deoarece in Basarabia comunicatiile erau putine, orasele erau pline de ghetouri, satele erau izolate, retrase in traditiile lor seculare in plan religios existau tensiuni care alternau cu crize de antisemitism.

Tratamentul care i se aplicase la Congresul de la Berlin si ostilitatea constanta care ii era destinata din partea politicii ruse , obliga Romania sa caute un sprijin in singurul grup de puteri care ii oferea o garantie impotriva expansiunii ruse de care se temea. Acest grup de puteri era grupat in ceea ce s-a numit "Tripla Alianta". Tripla Alianta la care din anul -1883, a participat si Romania a durat peste trei decenii dar in conditiile izbucnirii primului razboi mondial numai doi dintre parteneri au mers impreuna

Destinul se joaca uneori sa dezminta stralucit rationamente dintre cele mai solide; in 1916 Romania declara razboi Austro-Ungariei, dupa ce i se recunoscusera printr-un tratat semnat de reprezentantii Rusiei, Frantei, Angliei si Italiei, revendicarile sale nationale in Bucovina,Transilvania si in Banat. Despre Basarabia care apartinea unui stat aliat nu putea fi vorba si totusi prin intoarcerea acestei provinci, doi ani mai tarziu, unitatea Romaniei devenea o realizare .Trezirea, unei constiinte nationale la romanii din Basarabia si dorinta lor de a se uni cu Romania au fost rezultatele razboiului si al revoltei rusesti. Soldatul moldovean facuse deja destule campanii pentru tar: in Crimeea, in Balcani, in Moldova, in Manciuria.

Daca tineretul basarabean se grupase in jurul avocatului N.Gavrilita si hotarase sa editeze "Basarabia" (prima gazeta romaneasca, national-democratica iar mai apoi national-poporana) intre Prut si Nistru.Grija redactiei o avea tanarul Pantelimon Halippa, iar dupa arestarea sa, M.Vantu.Gazeta aparea de doua ori pe saptamana. Primul numar a aparut in ziua de 24 mai 1906

Conservatorii condusi de Dicescu s-au hotarat sa scoata si ei o gazeta romaneasca, pe care au intitulat-o "Moldoveanul" si a pus-o sub conducerea lui George Madan. Ziarul "Moldoveanul"cerea ca in scoli sa se invete si romaneste,"fiindca limba stramosesca este pentru un neam ceea ce este pentru un om tata si maica sa"

Cu toate acestea"Moldoveanul" propavaduia o politica de conciliere apropiindu-se foarte mult de vederile sustinute de presa rusa din Basarabia.O lupta apriga de idei s-a incins intre "Basarabia" si "Moldoveanul", care, desi pe drumuri diferite, ambele tindeau spre un ideal comun-desteptarea neamului moldovenesc din Basarabia la o noua viata politica, nationala si culturala.

In jurul publicatei intitulata "Basarabia"se gaseau grupati cei mai multi intelectuali basarabeni care se ridicasera, in cea mai mare parte din randurile razesimii, ale clerului si targovetilor si care la izbucnirea revolutiei s-au grabit sa se intoarca acasa de prin centrele rusesti unde traiau ca profesori, avocati, clerici, studenti.

Acestia sustineau ca drepturile politice, nationale si sociale sa se castige prin staruinta, munca si lupta indarjita si nu prin cerseala.Tot ce avea Basarabia tanara, mai istet, mai indraznet, se gasea in jurul noii gazete romanesti. Intre colaboratorii ei gasim pe: Ioan Pelivan, Ion Gandul, Pantelimon Halippa, Nicolae Popovschi, pe fratii Ion si Teodor inculpat,Vasile Hartia,Vasile Oatu, M.Vantu, Alexia Mateevici, Sergiu Cujba care faceau legatura cu romanii din Regat "Nu va pot spune-zice Ion Inculet intr-o cuvantare in Camera-cata bucurie, cata satisfactie aveam noi, colaboratorii acestui ziar, cand vedeam la iarmaroace grupuri de tarani care sedeau pe jos pe iarba si ascultau cum unul din ei mai carturar, le citea "Basarabia" . Dar inca de la prima aparitie " Basarabia" a intrat in conflict cu autoritatile rusesti. Politia rusa a confiscat mai multe numere, uneori chiar din sediul redactiei.

Invatatorilor le sunt interzise abonamente la aceasta publicatie, in timp ce foarte multe exemplare sunt distruse de posta . Membrii redactiei si multi colaboratori sunt urmariti de politie.Directorul E.Gavrilita, este dat in judecata pentru articolul scris de Pan Halippa "Liga taranilor si stapanirea" este condamnat la o luna la ostrov si este amendat cu suma de 100 ruble.

In cele din urma , Pan Halippa este arestat la Moscova in timp ce se afla la un Congres unde participa ca delegat al taranimii, din Basarabia. P.Cusevan antiroman, a atacat in gazetele rusesti de mai multe ori, publicatii "Basarabia". Datorita presiunilor exercitate de autoritatile ruse asupra redactiei "Basarabia" autoritatile i-au obligat pe conducatorii acestei publicatii sa renunte. Astfel in luna martie 1907 aparea la Chisinau, ultimul numar (78) al "Basarabiei" care avea pe prima pagina imprimata in intregime poezia "Desteapta-te romane."

In primavara anului 1913 a fost reinnodat firul rupt al presei romanesti din Basarabia, atunci cand Grigore Constantinescu a editat "Glasul Basarabiei " iar la initiativa neobositului Pan Halippa si a lui N. Alexandri aparea "Cuvant Moldovenesc".Cu ocazia tristei comemorari din anul 1912 a celor 100 de ani de la anexarea fortata si nedreapta a Basarabiei in anul -1912 de catre Imperiul Tarist, Nicolae Iorga a tiparit la Valeni de Munte, o carte despre trecutul Basarabiei. Lui Ion Pelivan, marele savant i-a daruit mai multe zeci de exemplare, pe care acestea le-a impartit prietenilor sai.O serie de volume au fost trimise studentilor moldoveni de la Petersburg, Odessa, Dorpat si Kiev, unde inca din anul 1908, Stefan Ciobanu infiintase o societate culturala romaneasca intitulata "Desteptarea".Totodata la Iasi, prin grija unor dascali universitari a aparut, intr-un singur numar, foaia intitulata "Basarabia".

Articolele intitulate sugestiv "Rapirea Basarabiei" sau "Basarabia noastra", erau semnate de profesori precum: A.D.Xenopol, Petre Rascanu, A.I.Cuza. Asasinarea, la 28 iunie 1914 , a printului mostenitor al Austro-Ungariei si a sotiei sale a constitiut pretexul declansarii primului razboi mondial, dupa ce mai dinainte din veacul trecut, Europa se impartise in doua blocuri militare:Tripla Alianta si Tripla Intelegere. La 28 iulie 1914, exact la o luna de la atentatul din Sarajevo, Austro-Ungaria declara razboi Serbiei. In doar cateva zile conflictul s-a extins la scara intregii lumi.

Teritoriile locuite in marea lor majoritate de populatie romaneasca se gaseau incorporate in Imperiu ce apartineau blocurilor politico-militare in conflict.Transilvania, Banatul si Bucovina se aflau printre provinciile Austro-Ungariei, in timp ce Rusia stapanea tinutul cuprins intre Nistru si Prut. De aici si dilema in care se afla I.C.Bratianu, primul ministrul al Romaniei din acel timp. Atunci orice politica bazata pe sentiment si nu pe ratiune era total exclusa. Iata ce nota mai tarziu in memoriile sale I.G.Duca in acea vreme tanar ministru in guvernul liberal: "Daca Bratianu ar fi avut convingerea ca razboiul mondial se va sfarsi cu victoria germana, ar fi legat soarta noastra de a Puterilor Centrale. El nu concepea sa sacrifice Romania pe altarul nimanui, nici sa-si distruga neamul de dragul unor formule frumoase.., pentru Bratianu , Romania trecea intai, Aliatii veneau abia pe urma

Ministrul de externe rus Sazonov la sfarsitul lunii septembrie 1914 impreuna cu ambasadorul roman Diamandi au elaborat proiectul unei intelegeri ruso-romane prin care Rusia se angaja "sa recunoasca dreptul Romaniei de a anexa provinciile Austro-Ungariei a caror populatie este romaneasca". Garantand o neutralitate binevoitoare fata de Rusia, guvernul de la Bucuresti urma sa actioneze la momentul oportun. La randul sau , Ion.I.C.Bratianu a cerut introducerea unor preczari in textul intelegeri si anume: 1.garantarea granitei Romaniei de la data respectiva; 2.frontiera in Bucovina sa fie fixata pe raul Prut, astfel incat Cernautii si zona inconjuratoare sa revina Romaniei; 3.Intelegerea sa ramana secreta. La inceputul lunii octombrie, printr-un schimb de note intre partii, s-a incheiat acest acord.

In primavara anului 1915 s-au reluat tratativele diplomatice dintre guvernul Romaniei si Antanta. Ion.I.C.Bratianu cerea recunoasterea viitoarei granite pe Prut in Bucovina, precum si alipirea Transilvaniei si a intregului Banat pana la Tisa, la Romania vremii, solicitari, pe care Sozonov ministru de externe rus refuza sa le accepte. La randul sau Ionel Bratianu a refuzat categoric, sa-si modifice punctul de vedere. Primul ministru roman pentru a elimina orice fel de suspiciune la informat pe ambasadorul rus, ca tara sa, la doua luni dupa ce va semna tratatul de alianta, va intra in razboi impotriva Austro-Ungariei.

Relatiile dintre Viena si Berlin pe de o parte, si cu guvernul de la Bucuresti pe de alta parte, cunosc o racire tot mai accentuata care atinge punctul critic in toamna anului 1915, cand o parte din trupele romanesti au fost masate la granita cu Transilvania si s-a lucrat intens la fortificarea celor mai importante puncte strategice de pe linia Carpatilor. Zamfir C.Arbore dat fiind situatia a reusit sa scrie cele mai emotionante pagini in cartulia sa intitulata "Libertatea Basarabiei". Era un stigat de durere si disperare "voi nu aveti dreptul de a nu ne asculta. Datori sunteti sa ne ascultati. Nu este si nu poate fi roman acela care cu inima usoara jerfeste fiinta romaneasca a peste doua milioane de romani subjugati"

In anul 1915 a fost infiintata "Liga basarabeana" ai carei principali exponenti erau: C.Stere, Z.Arbore, dr.P.Cazacu. Scopul declarat al ligii era acela de a informa opinia publica romaneasca despre situatia moldovenilor dintre Prut si Nistru.Unul dintre cele mai emotionante discursuri rostite in Parlament a apartinut basarabeanului Constantin Stere, mesajul acestuia era cat se poate de zguduitor: "nimeni nu are dreptul de a dispune de suflete romanesti", nimeni nu are voie sa renunte "la mormintele stramosesti care zac peste Prut". Constantin Stere afirma in cunostinta de cauza ca Rusia era macinata de prea multe crize si era prea slaba pentru a iesi victorioasa din aceasta inclestare. Romania trebuia sa declare razboi Rusiei si sa elibereze Basarabia.

In ciuda atitudinii energice a lui C.Stere, tinerii basarabeni traind intr-un mediu ideologic si cultural rusesc au fost contaminati intr-o mare masura de ideile narodnicismului, anarheismului-conceptii care puneau accentul mai mult pe lupta sociala si mai putin pe cea nationala. Romanii din Basarabia nu au reusit decat sporadic sa atraga atentia opiniei publice din regat, asupra lor, si a luptei sociale si nationale pe care o duceau, asupra pericolului rusuficarii lor. In schimb, acest lucru le-a reusit pe deplin ardelenilor . In mintea unora a functionat si un alt criteriu in alegerea facuta. Era vorba de argumentul economic , astfel G.Diamandi isi intreba retoric colegii parlamentari cu ocazia discitilor din Camera, la mesajul Tronului, "cati romani sunt peste Carpati ?, Ce suprafata are Transilvania ?, Ce suprafata are Basarabia ?

Pe de alta parte, Alexandru Marghiloman consemna in ale sale Note politice, reactia unui lider conservator: "Ar fi o crima de neam. Nu sacrific 3-4.000.000 de romani pentru 6-7.000.000 din Basarabia . Deci Transilvania, Banatul si Bucovina aveau un teritoriu mai mare, populatie romaneasca mai mare si implicit o forta economica superioara Basarabiei. Confruntarea mondiala parea o ocazie unica, nu trebuia ratata si cu toate ca era un stat mic, Romania era dispusa sa riste.

In conditiile declansarii ofensivei ruse condusa de generalul Brusilov in Polonia, contextul militar era favorabil actiunii romanesti in conditiile in care puterile Antantei au acceptat solicitarile romanesti si s-a cazut de acord asupra formei tratatului de alianta, Ion I.C.Bratianu a semnat actul de la 17 august 1916. Prin acest document Romaniei i s-a garantat dreptul de a-si alipi teritoriile locuite de o populatie majoritara romaneasca din Austro-Ungaria. Iata cum descria I.G.Duca starea de spirit a lui Ionel Bratianu din momentul semnarii conventiei de alianta:

"Am renuntat la Basarabia, am comis o adevarata nelegiuire".O clipa nu a trecut prin mintea nici unuia dintre noi ca de-acum incolo lasam elementul romanesc de peste Prut prada rusilor.Singura noastra vina, daca vina poate sa fie, a fost ca nu am indraznit sa nadajduim ca din razboiul mondial va iesi si lichidarea Rusiei tariste, asa precum siguri erau de lichidarea Austro-Ungariei.Nu ne indoiam ca ceasul Basarabiei va suna, cum sunase ceasul Ardealului si al Bucovinei .In seara zilei de 27 august 1916, ministrul roman la Viena a inaintat Ministerului Afacerilor Externe al Austro-Ungariei nota care continea declaratia de razboi a Romaniei.Tot atunci, trupele romanesti au trecut Carpatii si au inceput lupta pentru eliberarea Ardealului.In aceasta situatie, la 30 august si 1 septembrie, Germania si mai apoi Bulgaria si Imperiul Otoman au declarat razboi Romaniei.Dupa o serie de victorii ale armatei romane pe frontul din Transilvania au urmat dezastrele din Dobrogea de la inceputul lunii septembrie.Trupele rusesti insarcinate cu apararea frontului de sud, pe, langa, faptul ca erau prost echipate, aveau un numar redus si o combativitate scazuta. La sfarsitul toamnei 1816, armatele Puterilor Centrale ocupasera: Olimpia, Muntenia si Dobrogea. In aceasta situatie, Casa Regala, guvernul si parlamentul Romaniei s-au retras in Moldova.Izbucnirea revolutiei din Rusia in februarie 1917 a deschis perspectiva eliberarii Basarabiei de sub dominatia rusa si unirea ei cu patria mama-Romania.

Slabirea puterii centrale a Imperiului Tarist, dezordinea si haosul au creat conditii favorabile, chiar daca initial au existat unele confuzii.Dupa instaurarea guvernului provizoriu de la Petrograd s-a manifestat o oarecare retinere, prudenta dar si o indreptatita speranta, asa cum rezulta din ziarul "Cuvant moldovenesc":Fie ca soarele ce rasare asupra imparatiei, sa ne dea o raza mantuitoare de lumina si de slobozenie si noua moldovenilor care am fost robi nevinovati mai bine de o suta de ani

Pe masura ce evenimentele inaintau, arata Stefan Ciobanu "Miscarea nationala din Basarabia, apare ca o framantare adanca a intregului popor, ca o suflare formidabila a maselor mari, ca o actiune colectiva a poporului . Catre sfarsitul lunii martie a luat fiinta la Chisinau o societatea nationala, care a stat la baza constituirii Partidului National Moldovenesc.Constituirea Partidului a fost hotarata in urma mai multor consfatuiri ale intelectualilor din Chisinau, la redactia ziarului "Cuvant moldovenesc".

El s-a numit Partidul National Moldovenesc, iar ca presedinte a fost ales marele patriot Vasile Stroiescu, un om cu multa influenta in randurile tuturor romanilor basarabeni . In numarul doi al ziarului "Cuvant moldovenesc" a fost publicat un apel al ofiterilor si studentilor aflati la Odessa catre confratii lor din tara, prin care ii cheama sa se uneasca cu totii si sa dobandeasca drepturile lor firesti referitoare la: pamant, scoala, biserica si judecata in limba moldoveneasca

De asemenea "in zilele urmatoare s-au tiparit foi volante cu programul Partidului National Moldovenesc, iar pe 9 aprilie 1917 a fost publicat integral si in ziarul "Cuvant moldovenesc". In linii mari programul P.N.Moldovenesc se referea la dobandirea drepturilor nationale si cetatenesti pentru locuitorii Basarabiei prin intermediul actiunii Partidului National Moldovenesc; la libertatea cuvantului, a tiparului, a adunarilor, a credintei si pentru alegerea modului de conducere a tarii de catre reprezentantii politici ai basarabenilor; la lupta P.N.Moldovenesc pentru dobandirea cele mai largi autonomii administrative judecatoresti, bisericesti scolare si economice a Basarabiei.

Conform programului acestui Partid National Moldovenesc, toate legile care priveau viata interna a Basarabiei trebuiau sa fie intocmite de catre Sfatul Tarii; in parlamentul Rusiei, Basarabia sa fie reprezentata prin trimisii ei; in administratie si justitie sa lucreze doar functionarii de origine basarabeana , iar limba rusa sa fie folosita numai pentru legaturile cu stapanirea rusa; de asemenea in scolile de toate treptele, limba de predare sa fie limba nationala a poporului; biserica trebuia sa-si aiba autonomia ei, sa alcatuiasca o mitropolie, cu arhiereu moldovean in frunte, preotii sa fie crescuti in limba moldoveneasca si toate slujbele bisericesti sa se faca in aceasta limba; moldovenii sa nu mai fie dusi la oaste in afara Basarabiei ci sa se pregateasca pe loc in limba moldoveneasca; sa fie oprite colonizarile de straini in Basarabia si sa se distribuie loturi de pamant taranilor plugari care nu aveau deloc sau detineau pamant insuficient.

Tot acum s-a intreprins si unele actiuni de organizare a romanilor basarabeni aflati in diferite centre din Rusia. Astfel, la Odessa, studentii basarabeni au intocmit un manifest intitulat "Catre cetatenii pamanteni" pe care l-au raspandit in randurile militarilor romani basarabeni flati, in numar mare in garnizoana Odessa

Pe de alta parte la Kiev, studentii moldoveni si-au elaborat un "program care cuprindea ca punct de plecare Unirea Basarabiei cu toate provinciile romanesti" . La 18 aprilie 1917, in Odessa s-a organizat un mare miting al ostasilor romani basarabeni din garnizoana, la care au participat aproape 10.000 de oameni.

Acest miting a fost condus de capitanul Emanuel Catelli, Pantelimon Halippa, voluntarul Pascaluta si Ion Pelivan, reprezentant al cercului moldovean din Bolgrad.Printre hotararile luate la acest miting, la loc de frunte a stat dorinta romanilor de a trai slobozi in tara lor , iar Babsarabia sa fie carmuita ca o tara libera si nu ca una supusa.Basarabia, spre binele noroadelor care traiesc in ea, va trebui sa se ocarmuisca prin alesii ei, care vor tocmi Sfatul Tarii

Prin programul adoptat la Odessa printre probleme importante se situa cea a crearii Sfatului Tarii ca organ ales, aceasta devenind un obiectiv central al luptei nationale a romanilor.Actiunea a fost aprobata la insitentele comitetelor militare romane de la Odessa. Astfel de comitete au mai fost infiintate la Iasi, Roman, Sevastapol, Ecaterinoslav, Novo Gheorghievsk. Pe teritoriul Basarabiei, activitatea de infiintare a unor comitete militare ale romanilor si a cohortelor era foarte mult ingreunata si, uneori, obstructionata de catre numeroasele "comitete revolutionare" ale militarilor rusi. Dar pe masura angajarii in lupta nationala si a altor categorii sociale: preotii, invatatorii, taranii etc. activitatea comitetelor ostasesti s-a amplificat si inca din aprilie 1917, capitala Basarabiei a devenit centrul principal al organizarii si conducerii intregii activitati nationale a romanilor basarabeni.

La Chisinau exista un "comitet executiv al soldatilor si muncitorilor" alcatuit in majoritate din rusi, care se opuneau cu indarjire la toate revendicarile romanilor, mai ales daca acestea erau de esenta nationala. Acest "Comitet" se afla instalat in "Palatul Libertatii" (fostul palat al guvernatorului rus), si a devenit, treptat, cel mai dificil adversar al luptei nationale a romanilor din Basarabia. Opozitia acestuia a fost invinsa pe masura ce Partidul National Moldovenesc a cucerit noi adepti si impreuna cu comitetul militarilor, au creat si dezvoltat in toata Basarabia, cohorte moldovenesti.

Pe acest fond s-a format Partidul Progresist in frunte cu capitanul Emanuel Catelli si sublocotenentul Nicolae Ciornei. Programul acestui partid era aproape identic cu cel al Partidului National Moldovenesc. In zilele de 6 si 7 aprilie 1917, au avut loc lucrarile congresului Uniunii Cooperativelor din Basarabia, care a preluat programul P.N.Moldovenesc.Rezolutia adoptata la acest congres se referea la necesitatea de a alege un corp legislativ, pe care-l numea Divan al Tarii si tot prin acest congres se cerea crearea unei armate nationale teritoriale care sa apere Basarabia.

La 11 aprilie 1917, la Bolgrad a avut loc o mare adunare a romanilor care au adoptat o hotarare asemanatoare cu programul Partidului National Moldovenesc.Lucrarile acestei adunari au fost conduse de Ion Pelivan iar in incheiere au fost alesi reprezentantii pentru comitetul central moldovenesc de la Chisinau (protoierul Ioan Andronic, profesorul Stefan Ciobanu F.H.Munjin, C.C. Grigorescu si subofiterul D.C. Lungu)

Daca la 18 aprilie 1917, a avut loc adunarea preotilor basarabeni la Chisinau, Comitetul provizoriu al P.N.Moldovenesc a adresat un apel care sublinia rolul preotimii romanesti din Basarabia in organizarea si conducerea luptei nationale a romanilor de aici si ca intreaga activitatea trebuia sa fie coordonata de catre P.N.Moldovenesc , care trebuia sa adune la un loc toata suflarea moldoveneasca din Basarabia.

Problema invatamantului, a scolii si a scrierii cu grafie latina a constituit una din problemele deosebit de acute ale romanilor dinBasarabia. Petre Gore este cel care a pus aceasta problema in discutie in cadrul zemstvei guberniale, acesta reusind sa convoace un congres al invatatorilor din toata Basarabia si sa cheltuiasca un comitet pentru scolile romanesti. Congresul a avut loc la 10 aprilie 1917, la acesta participand si Pantelimon Halippa si Teodor Herta. Pantelimon Halippa declara cu aceasta ocazie, "ca tara aceasta este satula sa hraneasca diferiti venetici, arhierei, directori de invatamant si invatatori rusi". Datorita obstructionarii lucrarilor congresului invatamantului din 10 aprilie 1917, de catre invatatorii rusi, in data de 28 mai 1917 s-au deschis din nou lucrarile congresului invatamantului din Basarabia, unde au participat doar invatatorii romani reprezentati de 350 de delegati. Au fost reluate probleme legate de invatamant iar in cadrul acestui congres au luat cuvantul si reprezentanti ai militarilor basarabeni din armatele a VII-a , a XI-a, a IX-a rusa dar si reprezentanti ai flotei ruse. La 14 mai 1917, la Odessa, s-a construit "Comitetul executiv moldovenesc", reprezentand ofiterii si soldatii romani din Odessa, Kerson, Nicolaev si din alte garnizoane . Acest comitet s-a declarat pentru apararea intereselor nationale, mentinerea disciplinei, autonomiei pastrarea intereselor nationale, mentinerea disciplinei, autonomiei, pastrarea libertatilor, constituirea de companii moldovenesti.

Intre 21-23 mai 1917 s-a desfasurat la Chisinau un congres al taranimii, organizat de guvernul rus. Prin reprezentantii sai trimisi din Petrograd, guvernul rus a reusit sa obtina majoritatea neromana a participantilor, cu toate ca populatia rurala majoritara era romaneasca. Evident scopul rusilor consta in adoptarea hotararilor dorite de Petrograd. Referitor la acest aspect, ziarul "Cuvant moldovenesc" consemna: "Noi moldovenii, care suntem in numar de doua milioane in Basarabia, am avut la acel congres mai putini delegati decat rusii, bulgarii si nemtii care luati la un loc, de abia ajung la o jumatate de milion" . Guvernul rus urmarea sa obtina de la acest congres o pronuntare "oficiala" impotriva autonomiei Basarabiei, cu care apoi sa contracareze orice manifestare nationala a romanilor de aici. In momentul in care lucrarile congresului a ajuns la problema alegerii presedintelui, au aparut tensiunii intre cei 200 de delegati romani si reprezentantii rusilor. Romanii au parasit sala congresului si nu s-au intors decat in momentul in care reprezentantii guvernului de la Petrograd au promis ferm ca vor fi de acord cu autonomia Basarabiei. Dar cand s-a votat aceasta problema, rusii au recunoscut numai autonomia politica, nu si pe cea teritoriala.

La 14 mai 1917, adunarea deputatilor soldati si ofiteri din garnizoanele Odessa, Cherson si Nicolaev, tinuta la Odessa in casa Comitetului implinitor al Partidului national moldovenesc de pe Ulita Bazarnaia nr. 37, infiinteaza un comitet anume pentru: 1-apararea intereselor nationale; 2- pentru asezarea randuielilor noastre; 3-pentru intarirea slobozeniei castigate si 4-pentru organizarea (unirea) soldatilor de pe front si de la spatele armatei. Aceeasi adunare alcatuieste la 19 mai, un comitet de 12 persoane, care isi pune ca tel intocmirea de (companii) nationale moldovenesti"

Mai tarziu in septembrie 1917, comitetul central al ofiterilor si soldatilor moldoveni a hotarat sa editeze o gazeta intitulata "Soldatul roman" si a incredintat redactarea gazetei lui Iorgu Tudor. Dupa ce s-a proclamat autonomia Basarabiei in cadrul Congresului Ostasesc intrunit in zilele de 23-27 octombrie 1917 la Chisinau, lucrarile Sfatului Tarii sau deschis in ziua de 21 noiembrie 1917 cu mare solemnitate. Sfatul Tarii era constituit din reprezentantii legitimi ai tuturor nationalitatilor, confesiunilor , judetelor, oraselor, corporatiilor muncitoresti si asociatiilor profesionale si culturale.

Presedinte al Sfatului Tarii a fost ales tanarul deputat basarabean Ion Inculet, unul dintre fruntasii tinerei democratii basarabene de sub conducerea neuitatului Gavrilita . In jurul lui Ion Inculet (care pana atunci activase in functia de conferentiar universitar la Universitatea din Petrograd) se adunase intreaga grupare democratica de la publicatia "Basarabia" si indeosebi: Ion Pelivan, Pantelimon Halippa, Pan Erhan, D. Ciugureanu, Stefan Ciobanu si altii mai tineri, ca: Vasile Barca, Gheorghe Pantea, Aurel Crihan s.a.

La 15 decembrie 1917, Sfatul Tarii a proclamat oficial Republica Democratica Moldoveneasca. Presedinte a fost ales Ion Inculet iar puterea executiva s-a atribuit unui Sfat (Consiliu) al Directorilor avandu-l in frunte pe Pan Erhan. Acesta a fost repede recunoscut de guvernul de la Petrograd. Misiunea acestui Consiliu era deosebit de grea, caci Basarabia ca de altfel si Rusia se confrunta cu tulburari violente, cu dezordine . Soldatii paraseau unitatile, se grupau in cete, alungau ofiterii, tulburau localitatile si drumurile. Dezertorii pradau, distrugeau, amenintau, comiteau crime. Victime ale acestor faradelegi au cazut si doi fruntasi ai luptei nationale basarabene: avocatul Simion Murafa si inginerul Hodorogea. Asasinarea acestora a impresionat adanc pe toti romanii.

Aceste acte abominabile s-au produs mai ales in nord, la Hotin dar si in sud, in localitati precum: Ismail, Bolgrad, Cetatea Alba, Tighina.La randul lor, soldatii rusi de pe frontul romanesc, divizati din punct de vedere politic, au trecut la dezarmarea si arestarea ofiterilor, la organizarea unor manifestatii, la atacarea depozitelor de alimente, au deschis portile inchisorii din Iasi .La 20 decembrie 1917, a avut loc o consfatuire intre rege si Ion Bratianu, consfatuire in urma careia s-au stabilit masuri de aparare a populatiei prin trecerea imediata la dezarmarea trupelor ruse care recurgeau la devastari.

Datorita deteriorarii situatiei, la 22 decembrie 1917, Consiliul de Ministri a hotarat ca armata romana sa inceapa curatirea teritoriului national de trupele rusesti. Acest act legitim a fost interpretat de guvernul de la Petrograd ca fiind ostil statului rus.Ca reactie la hotararea Consiliului de Ministri, la 13 ianuarie 1918, ministrul Constantin Diamandi, impreuna cu personalul ambasadei romane din Petrograd au fost arestati. Din fericire pentru ei un secretar al Legatiei Romane (Ambasadei Romane) a reusit sa scape si sa alerteze ambasada Frantei, iar aceasta a anuntat celelalte ambasade. Mai multi diplomati s-au adunat la sediul ambasadei S.U.A. unde fara a mai astepta instructiuni de la guvernele lor, au semnat o nota prin care isi exprimau solidaritatea cu ministrul Romaniei si solicitau punerea lui imediat in libertate, iar in caz contrar toti vor parasi Petrogradul in semn de protest.

La 14 ianuarie 1918, membrii corpului diplomatic s-au prezentat in bloc la V.I.Lenin care le-a explicat ca o divizie ruseasca a fost inconjurata de trupe romane, ca ofiteri austrieci (oaspeti ai rusilor) au fost facuti prizonieri, iar soldatii rusi au fost dezarmati. Diplomatii nu au putut sa accepte o asemenea explicatie , iar Lenin le-a comunicat ca guvernul sovietic se va intruni imediat pentru a decide. In ziua de 15 ianuarie 1918, ambasadorul Frantei l-a vizitat pe Diamandi la fortareata "Petru si Pavel", unde se afla in celula cu un detinut de drept comun. In aceasi zi, minstrul si ceilalti diplomati romani au fost eliberati.

La 16 ianuarie 1918, guvernul sovietic a trimis guvernului roman o nota semnata de V.I.Lenin, prin care afirma ca autoritatile romane au savarsit acte dusmanoase la adresa soldatilor rusi si prin urmare solicita eliberarea soldatilor si ofiterilor rusi arestati si pedepsirea autoritatilor militare care au decis aceste arestari. Refuzul de a raspunde la cererea rusilor in 24 de ore va fi considerat ruptura de relatii. Partea sovietica incheia aceasta nota prin urmatoarea formula:"vom lua in asemenea caz masurile militare cele mai energice"

In acel timp in Basarabia evenimentele se precipitau vertiginos; se cereau solutii grabnice, tocmai de aceea s-a format "un bloc moldovenesc" care a pregatit unirea Basarabiei cu Romania. Cu toate acestea dezordinea, jafurile, conflictele sporeau tot mai amenintator. Pe teritoriul dintre Prut si Nistru s-au creat din civili eterocliti si soldati, forte militare bolsevice, conduse de Kotovski, Levinsion si Pespa. Aceste organizatii paramilitare au prins cativa deputati din Sfatul Tarii, iar multi deputati au fost amenintati cu moartea si din aceasta cauza au parasit Chisinaul. Batalionul de militari transilvaneni care se indrepta spre Iasi, fiind chemat de guvernul roman, a fost atacat de fortele bolsevice care au impiedicat batalionul de militari ardeleni sa-si continue drumul, multi soldati ardeleni fiind dezarmati si batjocoriti. Fara aparare Basarabia, cadea prada anarhiei .In acest context cei mai activi membri ai Sfatului Tarii, formand "blocul moldovenesc", au trimis o delegatie la Iasi, ca sa ceara ajutorul armatei romane, pentru restabilirea ordinei si apararea vietii cetatenilor.

Guvernul roman a decis sa trimita peste Prut doua divizii de infanterie si doua de cavalerie. In manifestul semnat de generalul Prezan, seful Marelui Cartier General se arata ca armata romana a fost chemata prin comandamentul militar rus, ca sa restabileasca ordinea grav tulburata de elementele bolsevice care impingeau tara spre razboi. Totodata trebuia sa asigure transportul hranei pentru trupele ruse aflate inca pe teritoriul romanesc si de asemenea populatia romana din Basarabia trebuia aparata.

Populatia civila a primit cu bucurie armata romana condusa de generalul Ernest Brosteanu. Interesanta este in acest context, declaratia unui profesor universitar rus si anume:

"nu avem ce cauta aici in pamantul Basarabiei. Pamantul Basarabiei nu este pamant rusesc, este pamant moldovenesc din mos-stramosi. Noi avem pamant destul in Rusia. Nu avem brate destule sa-l lucram. Nu ne trebuie pamant strain. Sa ne ducem la noi acasa si sa lasam pe moldoveni sa-si stapaneasca in pace pamantul lor stramosesc".

Divizia XI-a care inainta spre Chisinau, a fost intampinata de o delegatie a Sfatului Tarii, in frunte cu Ion Pelivan si Ion Inculet, care au multumit calduros ostasilor romani pentru ajutorul dat. La 27 ianuarie 1918, generalul Brosteanu si statul major al Divizei au intrat in Chisinau. In aceasta situatie unitatile bolsevice s-au retras la Tighina, pe Nistru, fara a opune rezistenta. In sudul Basarabiei, Divizia a XII-a a trecut Prutul, de la Oancea la Cahul, pacificand regiunea grav tulburata de elemente razvratite, haotice pe care armata rusa de pe Dunare nu le mai putea tine sub control. Flota rusa din Ismail s-a predat romanilor, fara a opune vreo rezistenta. Pe o vreme grea de iarna, soldatii din Divizia XII-a au castigat lupta de la Vilcov si au dezarmat gupurile de razvratiti si de turbulenti din sudul Basarabiei. La 8 martie 1918, trupele romane intrau in Cetatea Alba, cetate importanta din punct de vedere strategic si economic in vremea lui Stefan cel Mare (1457-1504).

Pe fondul destramarii Imperiului Tarist, raporturile romano-ruse au devenit tot mai incordate, astfel puterea sovietica instalata la Kiev in Ucraina, sub numele de RUMCEROD, a trecut la inchiderea Consulatului Roman si expulzarea personalului sau, sechestrarea bunurilor publice romanesti si de asemenea arestarea refugiatilor romani in Odessa. RUMCEROD-ul a trimis in februarie 1918, un ultimatum guvernului roman, prin care se cerea retragerea trupelor romane care au ocupat teritoriul Republicii Federative Ruse (la 5 februarie 1918, Romania mai primise un ultimatum din partea Puterilor Centrale).

In cazul in care Romania nu raspundea afirmativ la ultimatumul primit din partea RUMCEROD, armata rusa trecea la declansarea unei actiuni militare viguroase impotriva Romaniei. Paradoxal la acea data pe teritoriul Basarabiei nu exista vreun militar roman. Totusi la data de 8 martie 1918 conflictul cu RUMCEROD-ul era inchis datorita aplanarii lui in urma relatiilor dintre reprezentantii sai si a guvernului roman dar si din cauza faptului ca sediul RUMCEROD-ului fusese mutat spontan din Odessa datorita inaintarii rapide a trupelor germane si alb-gardiste in acea zona.

La 24 ianuarie 1918, Sfatul Tarii a votat independenta Basarabiei, presedinte al Republicii a fost ales din nou Ion Inculet, secretar al Sfatului Tarii a fost desemnat Ion Buzdugan, iar sef al guvernului doctor Daniel Ciugureanu. Dar in contextul international si local din acea vreme independenta unei tari asa de mici precum Basarabia nu putea fi asigurata, solutia salvatoare constand in unirea Basarabiei cu Romania.

La 26 februarie 1918, o delegatie basarabeana alcatuita din Ion Inculet si Daniel Ciugureanu, adica presedintele si prim ministrul Republicii Moldova, a venit la Iasi pentru a multumi guvernului roman pentru sprijinul acordat in restabilirea ordinei si pentru a discuta problema unirii. Generalul Alexandru Averescu in calitate de presedinte al Consiliului de Ministri, a sfatuit delegatia basarabeana sa mai astepte pana la incheierea pacii cu Germania si Austro-Ungaria . Desemnat pentru a duce tratativele de pace cu reprezentantii Puterilor Centrale din partea Romaniei a fost generalul Alexandru Averescu care nu a acceptat sub nici o forma conditiile grele puse de germani si austro-ungari.

Pentru continuarea tratativelor a fost chemat la guvern Alexandru Marghiloman cunoscut pentru orientarea lui politica filogermana. In aceste conditii pacea s-a incheiat la Buftea la data de 5/18 martie 1918 in conditii foarte grele pentru Romania.Conducatorii austro-ungaro-germani dand dovada de o mentalitate abuziva de cuceritori, imparteau tara si bogatiile ei dupa voia lor.Dincolo de Prut, conducerea judetelor Soroca si Balti cereau Unirea Basarabiei cu Romania in conditiile in care guvernul din Kiev reluase problema incorporarii Basarabiei la Ucraina.

Basarabenii nu aveau decat o singura cale de urmat, aceea a Unirii cu Romania.Astfel, la 2/25 martie 1918, o delegatie a Basarabiei alcauita din: Inculet, Halippa, Ciugureanu s-a prezentat din nou la Iasi cu propunerea de Unire, dar punea 2 conditii:

sa fie intrebati si reprezentantii puterilor din armata; 2) actul Unirii sa nu fie semnat de un guvern conservator.

Pentru urgentarea Unirii a venit la Chisinau si cunoscutul om de cultura Constantin Stere, originar din Soroca, vechi luptator pentru Unirea Basarabiei cu Romania.Acesta a fost cooptat ca deputat in Sfatul Tarii.Consultand in problema Unirii reprezentantii Marilor Puteri s-au constatat urmatoarele pozitii si anume: ministrul Italiei a dat un raspuns evaziv; ministrul Angliei a declarat ca nu se opune Unirii Basarabiei cu Romania; reprezentantul S.U.A. a recomandat sa se faca Unirea, iar ministrul Frantei, Saint Aulaire, a recomandat lui Ion Inculet: "Faceti Unirea cat mai repede.Nimeni nu se va gasi printre aliati, care sa nu sprijine acest inceput al infaptuirii Romaniei Mari".Nu se putea un raspuns mai favorabil si mai datator de sperante.

La 27 martie / 9 aprilie 1918, Sfatul Tarii din Republica Democratica Moldoveneasca a votat istorica declaratie de Unire:

"In numele poporului Basarabiei, Sfatul Tarii declara: Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia), in hotarele ei dintre Prut si Nistru, Dunare, Marea Neagra si vechile granite cu Austria, rupta de Rusia acum o suta si mai bine de ani din timpul vechii Moldove, in puterea dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure sa-si hotarasca soarta lor, de azi inainte si pentru totdeauna se uneste cu Romania"

Pentru Unire au votat 86 deputati, 3 au fost contra, iar 36 s-au abtinut (adica deputatii ucraineni, evrei, bulgari si germani).Prin decretul regal din 9/22 aprilie 1918 se confirma hotararea de Unire a Romaniei cu Basarabia.Ion Inculet si Daniel Ciugureanu intrau in guvernul tarii ca ministrii fara portofoliu.Primul pas in domeniul reformelor stabilizatoare a fost etatizarea padurilor si a subsolului, precum si votarea reformei agrare, prin care pamantul era distribuit taranilor.

Unirea Basarabiei cu Romania a dat nastere unui reviriment moral pentru romanii de pretutindeni.Lupta de eliberare si Unire a Transilvaniei si Bucovinei s-a intensificat la maxim.Esuarea ofensivei conduse de generalul german Ludendorff si succesul contraofensivei aliate condusa de generalul Foch a determinat capitularea Germaniei si semnarea armistitiului de la Compiegne la 11 noiembrie 1918.Pe de alta parte Austro-Ungaria infranta pe frontul din Italia s-a dezmembrat iar natiunile subjugate de acum de fostul impeiu au trecut la formarea statelor nationale.Locuitorii Bucovinei au ales Congresul general care, la 15/28 noiembrie 1918, a hotarat in unanimitate unirea cu Romania.

Luptand cu energie, transilvanenii au organizat, in ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, la Alba Iulia, Marea Adunare Populara si Nationala in care toti cei 1.228 de deputati au votat pentru Unirea Transilvaniei cu Romania.Astfel, toate provinciile romanesti formau un stat unit, Romania Mare.