Orasele medievale - vectorii dezvoltarii economice si culturale a societatii.

Orasele medievale s-au afirmat si dezvoltat ca centre mestesugaresti si comerciale spre sfarsitul secolului al X-lea, avand origini diferite de constituire. Unele orase se impusesera ca centre politice si economice importante ale antichitatii, precum Roma, Alexandria, Constantinopol, s.a., iar altele au fost intemeiate de mestesugari si negustori care au gravitat in jurul unor castele feudale, manastiri sau cai de comunicatie pe uscat sau maritime. Din aceasta ultima categorie de orase sau remarcat prin ponderea lor economica si influenta culturala, urmatoarele: Venetia, Genova, Florenta (Italia); Londra (Anglia); Hamburg, Lbeck, Nurenberg (Germania); Barcelona (Spania); Paris, Lyon (Franta); Lwow, Cracovia (Polonia), etc.

Caracteristic pentru Europa Occidentala este continuarea mostenirii urbane, transmisa de Roma imperiala, comparativ cu Orientul european unde prezenta urbana a antichitatii a fost mai redusa si in cea mai mare parte orasele din aceasta zona au fost devastate si ruinate de valurile succesive ale popoarelor migratoare de-a lungul secolelor. Cu exceptia Constantinopolului si a catorva cetati grecesti din zona Mediteranei si a Marii Negre, orasele medievale ale Europei Orientale nu se origineaza, de regula, pe vechile structuri ale oraselor antichitatii.

Initial, in perioada de formare a oraselor medievale, locuitorii acestora continuau sa desfasoare activitati agricole la periferie, cultivand ogoarele si gradinile. Ulterior, orasenii parasesc vechile activitati agricole, ocupandu-se de comert si diverse activitati mestesugaresti, atunci incepe diferentierea dintre sat si oras. Semnificativ pentru constituirea orasului medieval sub aspectul functiei lui economice, in primul rand ca piata comerciala, este legat de activitatea negustorilor si mestesugarilor care aveau posibilitatea sa-si realizeze interesele in schimbul unor taxe si dijme pretinse de seniori si manastirile pe domeniul caruia era situat orasul. Orasenii au inceput sa se organizeze in vederea obtinerii conditiilor necesare intereselor si actiunii lor de libertate. Astfel in secolul al XI-lea locuitorii oraselor au format asociatii denumite comune ai caror membri luptau pentru a obtine de la seniori recunoasterea autonomiei, in schimbul unei sume de bani. Drepturile cerute de unele orase au fost recunoscute de unii seniori, dar in alte situatii locuitorii oraselor si-au cucerit libertatea prin lupta.

Initial, orasele se aflau in sistemul de dependenta fata de nobilimea feudala, ulterior in timpul desfasurarii cruciadelor unii seniori si cavaleri feudali au fost nevoiti sa-si vanda proprietatile pentru a-si procura echipamentele si banii necesari deplasarii spre locurile sfinte de la Ierusalim. Drepturile si libertatile orasenilor cumparate de la nobilimea feudala s-au constituit intr-o expresie a emanciparii economice a consolidarii privilegiilor si solidaritatii acestor oameni liberi. Aceste drepturi si libertati orasenesti au fost inscrise in document (charte) recunoscute de seniorii feudali. Forta economica a oraselor s-a reflectat in dreptul orasenilor de autoadministrare in conformitate cu interesele lor (sa aiba propria armata, sa bata moneda de schimb si chiar sa declare razboi unor rivali potentiali). De asemenea, sub aspect social, comunitatile orasenesti (burguri - localitati inconjurate cu ziduri de aparare, de unde a derivat termenul de burghezi) au reprezentat in Occident zone spre care au gravitat numerosi emigranti din mediul rural, mai ales serbii care au fugit de pe feudele seniorilor.

Statutul oraselor medievale imbraca urmatoarele forme: 1. orase care si-au dobandit autonomia si se autoadministrau reprezentand asa-zisele comune; 2. Orasele care, desi autonome, depindeau de coroana regala (ex. Franta) si 3. orasele care duceau o politica interna si externa proprie, formau cunoscutele republici orasenesti, in special, in Italia si Germania, unde s-au constituit si consolidat fortele locale orasenesti, in lipsa unui centru politic de putere.

Consecinta luptei oraselor pentru obtinerea autonomiei a generat erodarea si slabirea economica a nobilimii feudale. In unele state, libertatea orasenilor a gasit sprijin in actiunea monarhilor de a-si impune autoritatea in lupta impotriva marilor feudali deoarece orasele le asigurau la randul lor armele, echipamentele si banii necesari organizarii si consolidarii armatelor regale.

In cadrul societatii feudale orasele devin, in timp, principalele piete comerciale si centre productive, generand cresterea influentei lor politice, in special reprezentata de marile confederatii comerciale ale negustorilor asociati in ghilde. Confederatia oraselor germane de pe tarmul M. Baltice erau organizate in renumita Hansa teutonica, iar cele din Nordul Italiei organizate in Liga Lombarda. De pilda, Hansa teutonica a fost intr-o anumita perioada o mare putere economica si politica, comportandu-se ca un adevarat stat (declara razboi si incheia tratate de pace in secolele XIV-XV) ea detinea monopolul asupra comertului maritim in bazinul M. Baltice.

Incepand cu secolul al XIII-lea in Italia s-au impus companiile puternice de navigatie si finante reprezentate de Venetia si Genova, care detineau monopolul pietelor din Mediterana orientala si din M. Neagra. La M. Mediterana porturile italiene Venetia si Genova asigurau legatura cu porturile din Orientul Mijlociu si din Bizant, de unde se aduceau marfuri din tarile asiatice din Extremul Orient.

Consecintele dezvoltarii economice a oraselor medievale vizeaza urmatoarele aspecte:

1. Orasele au contribuit la ridicarea nivelului de dezvoltare a diferitelor regiuni si la permanentizarea legaturilor comerciale intre diverse zone geografice;

2. Legaturile comerciale dintre diferite orase au generat in timp constituirea pietei nationale specifica statelor moderne din Europa;

3. Orasele medievale au fost un factor important in realizarea unificarii si centralizarii puterii politice in consens cu interesul manifestat de monarhiile importante ale Europei;

4. Dezvoltarea mestesugurilor si comertului a dus la stratificarea si diferentierea sociala a populatiei oraselor medievale. Concentrarea in mana unor mari negustori a activitatii atelierelor mestesugaresti si a pietelor comerciale a facut posibila acapararea conducerii administrative a oraselor de catre aceasta categorie sociala, adesea lezand interesele micilor negustori si a mestesugarilor.

Burgul, ca nou tip de oras, s-a organizat si dezvoltat in jurul unei piete centrale, unde se efectuau operatiile comerciale ale negustorilor. Populatia oraselor era formata din mestesugari specializati, negustori cu clientii si servitorii lor. Alaturi de acestia mai erau zarafii, giuvaergii si multi evrei care se ocupau cu imprumutul cu dobanda. In unele orase nobilii au construit case masive din piatra, cu multe etaje si turnuri inalte care sa marcheze prestigiul familiei nobiliare respective.

Populatia oraselor a crescut pe masura ce crestea afluxul serbilor fugiti de pe domeniile seniorilor unde gaseau de lucru relativ usor. Indiferent de noua lor ocupatie (mestesug sau negot) toti orasenii erau supusi unor seniori, episcopi si castelani, care percepeau darile, impuneau serviciul militar si unele taxe negustorilor, care au devenit obstacole in fluenta schimburilor comerciale. Orasele prin standardul lor de civilizatie au determinat un nou mod de viata locuitorilor si, mai ales, le-a asigurat dreptul de a avea un statut juridic diferit de vechea ordine traditionala.

Burghezii si-au creat incepand cu secolul al XI-lea statute juridice speciale, intarite sub juramant, pentru a se apara solitar si a se ajuta reciproc. Cu exceptia hotilor, noii veniti in oras, cu aprobarea primarului, se supuneau justitiei administrative si erau protejati de aceasta.

Orasele erau conduse de consuli alesi de burghezi, intr-un numar ce varia de la 2 la 12 in raport cu numarul locuitorilor, dar existau si orase in care conducerea revenea unei singure persoane (primarul). De regula orasele medievale erau conduse de un consiliu municipal ales pe timp de un an (consilium magnum), format din orasenii de vaza si din fosti consilieri. De asemenea, in unele orase mediteraneene guvernarea lor era incredintata unor persoane straine (sec.XII-XV) pe o perioada de 1-2 ani, acest organism judiciar a dat in toate cazurile rezultate bune. Mai tarziu puterea a fost acaparata de o oligarhie burgheza, care de multe ori a asuprit paturile sarace ale oraselor, ceea ce a generat frecvente rascoale.

De pilda, in unele orase din Lombardia, de pe valea Rhinului, s.a., conflictul dintre oraseni si episcopi a imbracat forma unor insurectii municipale veritabile. Burghezia era interesata in actiunea "miscarii comunale", concretizata in constituirea unor asociatii, sub depunerea juramantului de solidaritate, iar daca cineva il incalca era aspru pedepsit. Spiritul asociativ al comunitatii orasenesti avea la baza nu obligatii de natura juridica, ca in cazul raporturilor feudale, ci izvora din dreptul egal de convietuire, de conservare, aparare, administrarea pietelor si strazilor, infrumusetarea catedralei, aprovizionare cu alimente si apa, serbari publice si religioase, etc.

Noul tip de oras (sec.VIII) s-a format intr-un loc favorabil circulatiei oamenilor si marfurilor, acolo unde negustorii si mestesugarii asigurau cele necesare clientilor lor. Concentrarea negustorilor si afluxul mestesugarilor in burguri s-a realizat fie pe langa niste abatii mai mari sau castele importante, fie pe tarmurile Mediteranei, unde orasele prosperau ca urmare a intensificarii relatiilor comerciale cu lumea araba. In circuitul activitatii comerciale vor fi integrate si vechile orase din zonele din interiorul continentului, contribuind la dezvoltarea economica a acestora. Functia economica a burgului medieval este diferita radical de cea specifica vechilor centre urbane, legate de castele sau manastirile fortificate, deoarece activitatile comerciale si mestesugaresti capata statut de profesiuni de sine-statatoare, depasind caracterul ocazional dependent de feudul seniorului. Ulterior apar burguri autonome de vechile centre de consum, iar incepand cu secolul al XII-lea se infiinteaza burguri in zonele rurale.

*

Hotararile importante privind activitatea burgului erau luate de adunarile generale, la care participau toti membrii comunitatii, rolul activ avandu-l marii negustori care indeplineau functiile principale de ordin juridic si administrativ. Astfel, in sec. al XI-lea, orasele medievale isi constituisera institutiile esentiale necesare organizarii si desfasurarii in bune conditii a vietii comunitare.

Renasterea activitatii comerciale in orasele europene, incepand cu secolul al XII-lea, a produs transformari radicale in structura economica si sociala a societatii medievale:

1. Surplusul produselor agricole gasea debuseul de desfacere pe pietele oraselor medievale, devenite centre de consum, atat pentru produse alimentare, cat si pentru materiile prime necesare atelierelor mestesugaresti;

2. Orasele sunt acelea care prin intensificarea comertului genereaza, totodata, circulatia accentuata a banilor, economia monetara cuprinzand, in final, toate sferele vietii sociale;

3. Noile inventii si tehnici din agricultura determina taranii sa imprumute, cu dobanda sau prin ipoteca, de la negustorii bogati, (insa cei care au profitat, in general, de prosperitatea oraselor au fost cavalerii si clerul);

4. Renasterea oraselor vechi si infiintarea celor noi au determinat pe plan social formarea burgheziei, clasa sociala a carei putere economica o determina sa actioneze pentru a obtine un statut juridic de libertati si privilegii diferite de cele proprii feudalismului;

5. Activitatea oraselor erodeaza sistemul relatiilor feudale, creand conditii de afirmare a spiritului de initiativa, atat pentru serbii refugiati la oras cat si pentru cei ce isi folosesc inteligenta, mai ales, in profitul obtinut din comert. In orase se construiesc, cu contributia locuitorilor, catedrale si biserici, aziluri, spitale, ospicii si alte opere de caritate pentru nevoile comunitatii;

6. Evolutia interna a comunelor a cunoscut dupa unii istorici (Y. Renonard), mai multe perioade de la baza initiala a puterii detinuta de conte sau de episcop pana la faza senioriei ereditare detinuta de puterea dinastica autoritara. Forma clasica a evolutiei oraselor medievale a fost cunoscuta mai ales in Italia, unde puterea s-a impus in urma unor lupte sangeroase;

7. Orasele medievale vor crea climatul social si mentalitatea specifica antifeudala si anticlericala, contribuind la progresul material, politic si cultural prin care vor fi dezintegrate vechile structuri feudale.

Istoria medievala evidentiaza ca in interiorul oraselor s-a desfasurat o lupta continua intre reprezentantii aristocratiei orasenesti si reprezentantii maselor populare, organizati in corporatii si militii pe strazi si cartiere. In Evul Mediu luptele politice dintre orase au imbracat si forme religioase, strans legat de miscarile eretice, pe baza carora si-au facut aparitia partidele politice care marcheaza inceputul liberalismului modern.