Organizarea luptei interne pentru Unire si insemnatatea Adunarilor ad-hoc

Organizarea luptei interne pentru Unire si insemnatatea Adunarilor ad-hoc

O data ce hotararile Congresului de pace de la Paris sunt aduse la cunostinta publica, miscarea unionista din Principate cunoaste un remarcabil avant, ea capatand un caracter legal si organizat.

La Iasi, inca din mai 1 se constituia societatea "Unirea', apoi un Comitet central (devenit ulterior, Comitet electoral al Unirii), care coordoneaza activitatea comitetelor unioniste constituite in toate tinuturile¹⁷. La fel, in Tara Romaneasca, se constituie un Comitet central de actiune, care conduce miscarea unionista din intreaga tara, iar la inceputul anului ia fiinta un organ menit sa coordoneze miscarea unionista cu cea din Moldova, anume Comitetul central al Unirii.

in fiecare provincie, adeptii Unirii se constituie in partida nationala, in acest cadru elaborandu-se un program, concentrand punctele esentiale ale miscarii si care urmau sa se afle in centrul dezbaterilor din sanul viitoarelor Adunari ad-hoc: unirea deplina a celor doua Principate; autonomia si neutralitatea lor; Domn strain; guvernare reprezentativa, cu o Adunare legislativa. Acestea erau punctele in jurul carora se desfasoara o vie actiune de propaganda, in care se implica, cu toata fiinta lor, oameni apartinand diferitelor categorii sociale.

Un rol important in miscarea unionista il joaca fostii exilati, treptat intorsi in tara in cursul anilor 1856-1857.

Ziarele unioniste isi amplifica activitatea, pe langa unele ceva mai vechi, aparand altele noi, in 1857, care vor avea un rol deosebit in opera de propaganda unionista ca, de pilda, "Romanul', infiintat de C. A. Rosetti, odata cu intoarcerea din exil, sau "Nationalul', intemeiat de Vasile Boerescu, dupa intoarcerea de la studii din Franta.

in actiunea de propaganda unionista, pe langa personalitati bine cunoscute in plan politic si cultural, sau gazetari, un rol important il au

oamenii de scoala si clericii de diferite categorii; dascalii de la scolile publice din judete, invatatorii, preotii si diaconii sau stiutorii de carte din lumea satelor, cu totii vor avea rosturi importante in actiunea de difuzare a programului partidei nationale in straturi cat mai largi ale societatii romanesti.

Elita intelectuala, cum era normal, si-a avut rolul aparte in miscarea unionista; in Tara Romaneasca, intre altii, cunoscutii juristi de la "Sf. Sava', C. Bosianu, G. Costaforu, V. Boerescu, s-au simtit indatorati sa se implice in actiunea de propaganda, explicand, prin lucrarile lor sau articolele de presa, semnificatia hotararilor Congresului de pace de la Paris, a diferitelor alte acte internationale, cu valoare politica si juridica, privind Unirea Principatelor. Vasile Boerescu, de pilda, publica, la Paris, brosura La Roumanie aprs le trait de Paris du Mars cu o prefata a celebrului jurist francez Royer-Collard, aparuta la inceputul anului si reeditata apoi si in traducere romaneasca, in care el comenta semnificatia hotararilor Congresului, insistand cu deosebire asupra principiului autonomiei depline a Principatelor in raporturile cu puterea suzerana.

Pentru cititorii din zilele noastre ai presei anilor 1 poate parea surprinzatoare cvasi-unanimitatea cu care membrii partidei nationale s-au pus de acord asupra celor cateva puncte esentiale ale programului, acestea devenind, cum scria G. Costaforu, in iulie "simbolul credintei politice a neamului intreg'¹⁸. S-a pledat cu vigoare pentru unirea deplina a Principatelor, ca si pentru Domn strain dintr-o familie domnitoare europeana. "Toti oamenii de buna credinta, adica toata Natiunea romana scria acelasi G. Costaforu, in ajunul alegerilor pentru adunarea ad-hoc privesc pe printul strain ca un principiu, iar nu ca un individ, ca o necesitate politica indispensabila pentru Unirea Principatelor; ca singurul mijloc de incetare a intrigilor, a abuzurilor si a relelor din intrul tarilor unite; ca singura conditiune de marirea Neamului din afara'¹⁹, in acelasi timp, in intervalul premergator alegerilor pentru Adunarile ad-hoc, s-a pledat pentru organizarea institutiilor noului stat in spirit european, acelasi V. Boerescu intretinand in "Nationalul' un serial sub titlul Sistema reprezentativa, pledand pentru principiul separarii

puterilor in stat²⁰, in timp ce, la randul sau, C. A. Rosetti, in "Romanul', intr-un serial, Mana de fer, condamnand imaginea monarhului de tip absolut, pleda pentru acelasi principiu.

intreaga actiune de propaganda unionista si de organizare a miscarii, atingand apogeul in rastimpul campaniei pentru alegerile Adunarilor ad-hoc, se justifica pe deplin, date fiind piedicile care stateau in calea Unirii, provocate mai ales de adversitati din afara. Se stie ca Poarta a profitat din plin de generozitatea cu care marile puteri i-au conferit dreptul de a organiza si supraveghea convocarea Adunarilor ad-hoc, in acest sens, elaborand un firman in care erau stabilite o serie de prevederi menite sa dezavantajeze serios pe unionisti: impartirea in mod inechitabil a corpului electoral pe colegii reprezentand diferite paturi sociale, primelor doua colegii, ale clerului si marilor proprietari, conferindu-li-se mai multe locuri decat tuturor celorlalte categorii sociale, care alcatuiau marea majoritate a populatiei (mici proprietari, tarani, oraseni); preconizarea dezbaterilor viitoarelor Adunari pe colegii, ceea ce putea duce la divizarea deputatilor; censul ridicat de varsta pentru candidati de ani), ceea ce afecta participarea tineretului, cunoscut prin atitudinea sa unionista; alegerea presedintelui si a vicepresedintelui din randurile primelor doua colegii s.a.

Asupra deficientelor firmanului aveau sa atraga atentia publicistii (acelasi V. Boerescu, de pilda, criticand intr-o brosura firmanul)²¹, unele dintre aceste dispozitii fiind amendate in practica (de pilda, dezbaterea pe colegii!).

Pe de alta parte, serioase piedici aveau sa fie puse in calea unionistilor pe cale administrativa, acestea fiind mult mai grave, in Moldova urmand sa duca, cum vom vedea, la falsificarea alegerilor; daca in Tara Romaneasca, la sfarsitul mandatului lui B. Stirbei, in calitatea de caimacam (loctiitor de Domn) era incredintata fostului Domn, Alexandru D. Ghica, care se dovedeste un partizan al Unirii, in Moldova era numit caimacam un mare boier cu idei retrograde, Teodor Bals, iar in

urma mortii acestuia, Nicolae Vogoride, un adversar inversunat al Unirii, care va actiona hotarat pentru falsificarea alegerilor, cu ajutorul agentilor Turciei si Austriei.

Abuzurile savarsite in timpul campaniei electorale in Moldova, unde autoritatile au procedat la falsificarea masiva a listelor electorale, din ele fiind eliminate numele candidatilor cunoscuti ca unionisti, duceau in august la denaturarea flagranta a rezultatelor, in favoarea adversarilor Unirii; dar abuzurile autoritatilor au fost demascate cu hotarare de la bun inceput, ele starnind un val de proteste in intreaga tara, precum si in strainatate. Cu acest prilej, se face din nou remarcat Al. I. Cuza care, in semn de protest, isi da demisia din functia de parcalab de Galati. Un efect deosebit mai mare chiar decat al gestului viitorului Domn il avea protestul mitropolitului Moldovei, Sofronie Miclescu; mai intai, din indemnul sau, marea majoritate a clericilor, inscrisi pe listele electorale, au boicotat alegerile, neprezentandu-se la vot, ceea ce pentru autoritati constituia o lovitura (se protesta, astfel, fata de actiunea de stergere de pe liste a unor cunoscuti clerici unionisti!); in al doilea rand, cum numerosi clerici, constatand falsificarea alegerilor, adreseaza proteste peste proteste mitropolitului, acesta, fara a se lasa intimidat de amenintarile caimacamului amplificate si de o nepotrivita interventie impotriva sa a patriarhului de Constantinopol aduna toate aceste reclamatii vizand ilegalitatile autoritatilor administrative, pe care le adreseaza, impreuna cu un memoriu, Comisiei europene de la Bucuresti, cerand interventia prompta a acesteia.

Falsificarea alegerilor din Moldova era comentata si viu condamnata in presa din Tara Romaneasca, unde alegerile nu se desfasurasera inca. in acest sens, la august C. Bosianu, in ziarul "Romania' de la Bucuresti, aplaudand patriotismul care ducea la demascarea falsificarii alegerilor, scria: "Toti Romanii ar trebui sa multumim fratilor nostri moldoveni ca au stiut a apara cauza comuna cu atata barbatie si patriotism'²²; cu acest prilej, profesorul de drept de la "Sf. Sava', referindu-se la conflictul dintre marile puteri, izbucnit in legatura cu aceasta problema, isi exprima speranta ca el va fi aplanat, ca nu va compromite cauza Unirii.

Valul de proteste dusese, intr-adevar, la incordarea relatiilor internationale, puterile favorabile Unirii rupand relatiile diplomatice cu Turcia, intre timp, Anglia isi schimbase pozitia in problema Unirii, pe linia intereselor sale, ea sustinand integritatea Imperiului Otoman; perspectiva conflictului cu Franta in aceasta chestiune a fost evitata prin compromisul de la Osborne iulie/9 august rezultat al intalnirii dintre Napoleon al 111-lea si regina Victoria a Marii Britanii. Anglia a consimtit la anularea alegerilor falsificate din Moldova, in schimbul renuntarii Frantei de a mai sustine unirea deplina a Principatelor sub un principe strain, forma concreta de organizare politica a Principatelor urmand a fi definitivata cu prilejul viitoarei conferinte a puterilor garante (cum s-a apreciat, cu exceptia punctului privind principele strain, angajamentul lui Napoleon al Ill-lea era pur formal, un nou pas mai departe pe linia renuntarii la formula unei uniri depline facandu-se cu prilejul viitoarei conferinte).

Alegerile (respectiv, noua alegere din Moldova) s-au desfasurat in septembrie rezultatul lor constituindu-se intr-o victorie deplina a unionistilor. in ciuda restrictiilor firmanului de convocare, in aceste Adunari au intrat reprezentanti ai tuturor starilor sociale, inclusiv ai taranimii clacase; in acest sens, ele au fost organe reprezentative, desi nu intr-o proportie numerica cu fiecare categorie sociala, in raport cu dispozitiile tratatului de la Paris, ele aveau un caracter consultativ; nu erau legitimate sa ia decizii, ci doar sa indice marilor puteri dorintele romanilor, dreptul deciziilor ramanand in exclusivitate marilor puteri garante. Oricum, lucrarile celor doua Adunari aveau o mare insemnatate, rezolutiile finale unnand sa dea masura maturitatii celor alesi.

Lucrarile celor doua Adunari ad-hoc au durat circa trei luni, pana la sfarsitul anului obiectul dezbaterilor fiind axate pe punctele principale ale programului partidei nationale, enuntate in timpul campaniei electorale. Mai ales in Tara Romaneasca, dezbaterile s-au limitat la cele patru puncte, care aveau sa fie inscrise in rezolutia adoptata la octombrie Autonomie, in baza vechilor capitulatii, si neutralitate; Unirea celor doua Principate intr-un singur stat, cu un singur guvern; Domn strain, cu putere ereditara, dintr-o dinastie europeana, cu mostenitori crescuti in religia tarii; Guvern constitutional, reprezentativ si o singura adunare legislativa, aleasa pe o baza electorala larga, reprezentand toate interesele tarii. Pe larg, punctele

rezolutiei Adunarii ad-hoc din Tara Romaneasca erau explicate intr-un act dezvoltator adresat Comisiei europene.

Mai ample au fost dezbaterile in Adunarea ad-hoc a Moldovei. S-a discutat pe larg despre autonomie, subliniindu-se dreptul de suveranitate al Principatelor, in virtutea vechilor capitulatii, facandu-se trimitere in aceasta privinta la teoriile unor cunoscuti juristi din Occident (de pilda, teoriile lui Vattel). Pe marginea punctului privind guvernarea reprezentativa, au fost discutate numeroase aspecte ale organizarii institutionale: despre raportul intre puterea executiva si legislativa, responsabilitate ministeriala, independenta justitiei, organizarea armatei nationale, organizarea Bisericii, desfiintarea privilegiilor, egalitatea la plata impozitelor s.a. Aici, in Moldova, in prezenta deputatilor tarani, s-a pus in discutie si problema agrara, o asemenea dezbatere fiind intrerupta la propunerea lui M. Kogalniceanu, din necesitatea de a se mentine solidaritatea si acordul deputatilor asupra cererilor fundamentale, relevante pentru marile puteri. Rezolutia adoptata de Adunarea ad-hoc a Moldovei, de fapt, cu doua zile mai devreme, la 7/19 octombrie, cuprindea in cinci puncte aceleasi propuneri ca in rezolutia deputatilor munteni (aici, in rezolutia moldoveneasca, doua dintre propuneri, autonomia si neutralitatea, figureaza in doua puncte diferite).