Pericle/Perikles

Pericle/Perikles

    Pericle/Perikles (490-429 i.e.n.), om politic atenian. Fiu al generalului Xanthippos (Invingatorul de la Mycale) si al Agaristei (nepoata lui Clistene) din familia Alemeonizilor. Pericle apare in 472 in calitate de choreg la premiera piesei Persii a lui Eschil. In 463 se afirma in viata politica a cetatii ca acuzator in procesul intentat lui Cimon, liderul partidei aristocratice, marturie a apartenentei sale la tabara democratica. Dupa asasinarea lui Efialte (461), Pericle devine pentru trei decenii conducatorul democratilor radicali, realizand intregul program politic al acestuia, democratia ateniana cunoscand in aceasta epoca apogeul infloririi ei. Pericle initiaza cinstructia zidurilor lungi dintre Atena si porturile Pireu si Faleron (462-445), lupta impotriva Spartei si a Persiei (sprijinind printr-un corp expeditionar atenian incercarea Egiptului de a se emancipa de sub domintaia ahemenida), participa ca strateg la batalia de la Tanagra (457) si continua consolidarea Ligii delio-atice, transormand-o treptat intr-un adevarat imperiu atenian. Tezaurul ligii este transferat de la Delos la Atena, tributul datorat de fiecare polis membru al ligii este fixat de atenieni o data la 4 ani, tot acestia hotarand modul de folosire a lui; cleruhii ateniene sunt create in numeroase parti ale Marii Egee si Hellespontului. Incercarile membrilor ligii de a se retrage din imperiul atenian sunt reprimate prin forta armelor (Eubeea in 446, samosul este cucerit de Pericle, dupa un asediu de 9 luni in 439). Prin pacea lui Callias (449-448) sunt incheiate oficial razboaiele medice, Atena obtinand recunoasterea de catre Persia a ligii sale.

Planul lui de a convoca la Atena un congres panhelenic, in anul urmator, esueaza insa datorita opozitiei Spartei. Sprijinul acordat de Sparta Ligii beotiene are ca urmare in anii 447-446 un conflict militar cu Atena, incheiat in 446-445 printr-o 'pace de 30 de ani'. Dupa aceasta data, Pericle incearca sa consolideze prin mijloace pasnice puterea ateniana si initiaza un vast program de constructii. In 443 opozitia conservatoare este infranta prin exilarea liderului ei Tucidide, fiul lui Melesias; de la aceasta data Pericle este ales pana in 429 an de an strateg, exercitand puterea necontestata in stat. In 448-447 Fidias incepe constructia Parthenonului, in 437-436 incep lucrarile la Propylee, in 442 se incheie inaltarea Odeonului, pe Agora este zidit Theseionul. Cercul format in jurul lui Pericle include figuri dintre cele mai reprezentative ale epocii: Sofocle, Herodot, Fidias, Anaxagoras, Protagora, Damen. O data cu accentuarea contradictiilor dintre cele doua mari simahii ale lumii grecesti, cea peloponesiaca si cea atica, Pericle isi indreapta atentia spre lumea greceasca apuseana, incheind aliante cu orasele Rhegion din sudul Italiei si Leontinoi din Sicilia, apoi intervine in favoarea Coreyrei in conflictul acesteia cu Coriantul (aliat statornic al Spartei). Prevazand cu luciditate viitoarea ciocnire cu Sparta, Pericle alege el momentul declansarii acestei confruntari, care se va transforma in Razboiul peloponesiac (431-404). In ultimii ani ai vietii, este confruntat cu frontul comun al oponentilor sai; Tucidide, liderul aristocratilor, revenit din exil in 433, se apropie de Cleon, conducatorul paturilor democratice extremiste si de cercurile religioase - conservatoare - nemultumite de 'iluminismul' sofist al lui Pericle. In urma unor procese publice organizate de dusmanii politici ai lui Pericle, Fidias si Anaxagoras, sunt obligati sa paraseasca Atena; numai cu mari eforturi reuseste Pericle sa o salveze de aceeasi soarta pe Aspasia, sotia sa.

El insusi cade in 430 victima unui proces, dar este rabilitat in anul urmator. Moare de ciuma cateva luni mai tarziu, intr-un din cele mai grele momente pentru cetatea sa. Personalitate multilaterala, cel mai stralucit orator al epocii, de o tinuta etica ireprosabila, Pericle a ridicat Atena, in timpul guvernarii sale, la apogeul dezvoltarii ei economice, politice si culturale.