Gandirea stiintifica a debutat in Grecia o data cu filozofii
ionieni Thales, Anaximandros si Anaximenes. Toti trei s-au nascut in Milet,
un oras-stat de pe coasta Turciei. Filizofii ionieni sunt primii care au
avut convingerea ca oamenii pot intelege universul bazandu-se doar pe
rationament si nu pe mitologie si religie.
Thales
din Milet
(pe la 600 i.Hr.) este considerat fondatorul scolii ioniene de filozofie
naturala. Se presupune ca el a studiat in Egipt, unde a venit in contact cu
noi idei. Probabil ca acolo a invatat arta
masurarii loturilor de pamant, din care a dedus principiile geometriei. In
Mesopotamia, a studiat astronomia si, dupa cum se spune, a prezis o eclipsa
solara (isprava care i-a adus o mare reputatie in Milet).
Thales a cautat sa unifice principiul sau esenta care sta
la baza materiei, ajungand la concluzia ca esenta tuturor lucrurilor
trebuie identificata cu apa. Pentru el, materia exista sub trei forme:
negura, apa si pamant. El considera negura si pamantul ca forme de
existenta ale apei. In domeniul astronomiei, stiinta pe care a invatat-o de la babilonieni, Thales a sustinut ca
substanta stelelor are la baza tot apa.
Thales, care conform legendei era familiarizat cu
matematica egipteana, a fost primul care a formulat legile matematice
generale ce stau la baza masuratorii si care a demonstrat teoremele
geometriei, motiv pentru care este considerat fondatorul acesteia.
In secolul V i.Hr., Pitagora a infiintat
o scoala de inalta tinuta morala, in intregime dedicata stiintei. Dintre
toate stiintele insa, matematica ocupa pentru el cel mai important loc.
Pitagora era convins ca 'ordinea naturala' poate fi exprimata
prin numere.
Si in scoala lui Platon matematica
ocupa o pozitie importanta. Desi nu era matematician, Platon vedea
geometria la baza studierii oricarei alte stiinte.
Geometria a atins culmea
dezvoltarii cu alexandrinul Euclid. El a fost
autorul Elementelor, un set de 13 carti care insumau si organizau intreaga
gandire greceasca asupra geometriei. Elementele sunt o constructie
matematica coerenta, bazata pe un numar mic de axiome din care, prin
aplicarea unor legi pur logice, deriva o multitudine pe propozitii. Aceste
volume au stat la baza predarii geometriei in scoli pana in cursul secolului
XX.
Arhimede este
catalogat de multi printre matematicienii de prim rang ai istoriei. Desi
marea majoritate a oamenilor il cunosc pentru
munca depusa in domeniul fizicii, el s-a ocupat mai mult de matematica.
Dintre realizarile sale amintim: legile matematice de miscare a parghiilor;
primele aplicatii ale hidrostaticii - aratand ca un corp cufundat intr-un
lichid este impins de jos in sus cu o forta egala cu masa lichidului
dezlocuit; demonstrarea faptului ca orice numar, oricat de mare, poate fi
scris; gasirea proprietatilor spiralelor; utilizarea metodei eliminarii
succesive a ipotezelor.
Diofant,
'parintele algebrei', a studiat ecuatiile cu variabile multiple
si solutii in numere intregi
|