Prezentare generala a Parlamentului Romaniei

Prezentare generala a Parlamentului Romaniei

Parlamentul a fost solutia prin care poporul si-a dobandit acces la procesul de face a legii, participare care este prima dintre legile democratiei. Aparitia Parlamentului, ca institutie politico-juridica fundamentala intr-o societate organizata in stat, a fost o reactie fireasca impotriva despotismului si tiraniei anumitor clase sociale favorizate. Solutia gasita pentru inlaturarea acestor trasaturi nedemocratice si pentru orientarea puterii catre popor, a fost ca acesta sa delege dreptul sau de a participa la facerea legilor, drept natural si inalienabil, unor reprezentanti ai sai, astfel desemnati incat sa poata exprima juridiceste vointa acestuia, astfel aparand parlamentarii si, implicit, Parlamentul[1].

Parlamentul este vocea poporului intr-o lume tot mai complexa, el trebuind sa intruchipeze caracterul unei natiuni. Tocmai de aceea, dincolo de adversitatile politice, ceea ce domina si trebuie sa domine activitatea parlamenatara este realizarea binelui public si promovarea interesului national, intrucat opinia publica detine, in fapt, puterea suprema. In aceasta perspectiva, intransigenta, lipsa de cooperare, demagogia, urmariea exclusiva a intereselor proprii si a compromiterii adversarului, tactica imobilismului sau a tergiversarii si alte racile ale politicianismului sunt tot atatea modalitati de deturnare a activitatii parlamentare de la finalitatea sa care nu poate fi decat aceea pe care Benjamin Constant a afirmat pentru Parlament in general: "scopul unei adunari reprezentative este de a exprima cerintele poporului".

Parlamentul este, deci, o institutie politica si juridica formata din una sau mai multe corpuri, adunari sau camere, fiecare alcatuita dintr-un numar prestabilit de membrii, dispunand intr-o masura mai mare sau mai mica, de putere de decizie. Regimul Parlamentului este reglementat, in majoritatea statelor democratice, de prevederile constitutionale, organizarea si functionarea organului legislativ fiind primordiale pentru organizarea politico-etatica a statului.

Astfel, Constitutia Romaniei dedica Parlamentului Capitolul I al Titlului III, unde in cuprinsul a 19 articole sunt stabilite trasaturle regimului parlamentar. Pentru inceput este prevazut ca " Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii" , pentru ca, mai apoi, in articolele urmatoare sa se schiteze stabileasca directiile principale ale rolului, organizarii si functionarii activitatii parlamentare, directii ghidate de principii esentiale cum ar fi principiul bicameralismului, deliberarii, majoritatii, autonomiei regulamentare sau principiul transparentei.

Istoria parlamentara in Romania incepe cu anul 1831 cand, in Tara Romanesca, a fost adoptat un act cu caracter constitutional denumit Regulamentul organic, aplicat, un an mai tarziu, si in Moldova. Regulamentele organice au pus bazele parlamentarismului in Principatele Romane. Conventia de la Paris din 1858 si, mai ales, Statutul Dezvoltator al Conventiei (care a introdus reprezentarea bicamerala), adoptat din initiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza, prin plebiscit, in 1864, au perfectionat si largit principiul reprezentarii natiunii. Sub regimul politic instituit de Conventia de la Paris, forul legislativ a cunoscut un evident proces de modernizare, iar prin Constitutia din 1866, promulgata de Carol I, s-au pus bazele moderne ale forului legislativ ca Reprezentanta Nationala, care a functionat in concordanta cu modul de organizare si functionare a parlamentelor Europei Occidentale din acea vreme. Procesul istoric de formare a Parlamentului Romaniei in perioada moderna a dat un impuls puternic afirmarii suveranitatii nationale, conducand mai tarziu la Unirea celor doua Principate, in 1859. Sub cupola Parlamentului Romaniei s-a dat citire, la 9 mai 1877, "Declaratiei de independenta a tarii" si s-au ratificat, in 1920, actele de unire a Provinciilor istorice romanesti cu Vechiul Regat.

In februarie 1938, pe fondul unor puternice tensiuni politice, regele Carol al II-lea, care a subminat rolul institutiei parlamentare, a impus un regim de monarhie autoritara. Sub regimul dictaturii regale, Parlamentul a devenit un organ decorativ, lipsit de principalele sale atributii. In toamna anului 1940, o data cu instaurarea regimului de dictatura militara, activitatea Parlamentului a fost suspendata. Dupa 23 august 1944, sub presiunea fortelor sovietice si comuniste, Parlamentul a fost reorganizat intr-un singur corp legislativ, Adunarea Deputatilor, care va fi transformata, prin Constitutia din 1948, in Marea Adunare Nationala, organism formal, subordonat total puterii comuniste.

Revolutia din Decembrie 1989 a deschis calea revenirii Romaniei la un regim democratic autentic, bazat pe alegeri libere si pluralism politic, pe respectarea drepturilor omului, pe separatia puterilor si raspunderea guvernantilor in fata organelor reprezentative. Prin actele emise de puterea revolutionara provizorie, Romania a revenit la sistemul parlamentar bicameral. Toate aceste teze se regasesc in noua Constitutie a tarii, aprobata prin referendum in 1991. In perioada atat de framantata a tranzitiei postcomuniste, Camera Deputatilor si Senatul au dezbatut si adoptat un numar impresionant de legi si acte normative, menite sa reformeze pe baze democratice intreaga societate, sa confere garantii pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului, sa promoveze reforma si privatizarea, sa consolideze institutiile economice de piata si ale statului de drept, conditii pentru integrarea Romaniei in structurile europene si euroatlantice.