ROMANII LA STALINGRAD - Cauzele si caracterul celui de-al doilea razboi mondial

ROMANII LA STALINGRAD

Cauzele si caracterul celui de-al doilea razboi mondial

Germania pretindea ca granitele si conditiile impuse prin tratatul de la Versailles ii sufoca dezvoltarea.

Aceleasi dorinte de expansiune le manifesta si Italia in zona Mediteraneeana si in Africa, iar Japonia in Extremul Orient - mai ales in dauna Chinei. Japonia dorea acapararea resurselor economice din Pacificul de vest si din Asia de sud-est.

Marea confruntare de pe Volga si Don desfasurata la sfarsitul anului

1942 si inceputul anului 1943 constituie unul din evenimentele cruciale ale celui de-al doilea razboi mondial.

Importanta sa este data nu numai de efectivele angajate in batalie, de faptul ca a dus la distrugerea unei intregi armate germane, ci mai ales de implicatiile sale in desfasurarea generala a ostilitatilor de pe frontul de est.

Pentru romani Stalingradul se asociaza cu o dubla tragedie, pentru a folosi o sintagma consacrata.

Prima tragedie s-a consumat pe campurile de lupta din Cotul Donului, Stepa Calmuca si de la Stalingrad si a avut drept rezultat peste 100.000 de morti si prizonieri.

Cea de-a doua - mult mai profunda si mai persistenta a avut loc insa in constiinta poporului roman care, timp de aproape 50 de ani, a fost lipsit de posibilitatea de a-si plange mortii, si, ceea ce este cel mai grav, de a cunoaste adevarul.

A curs multa cerneala despre batalia de la Stalingrad, dar adevarul despre participarea noastra la aceasta confruntare gigantica nu este la indemana cetateanului obisnuit.

Marea confruntare de pe Volga si Don desfasurata la sfarsitul anului 1942 si inceputul anului 1943 constituie unul dintre evenimentele cruciale ale celui de-al doilea razboi mondial.Bataliile de la Moscova (1941), Stalingrad (1942) si Kursk (1943) au determinat pierderea initiativei strategice de catre Wehrmacht.

Dupa pierderile umane suferite si retragera fortata din fata portilor capitalei Rusiei, Hitler a trebuit sa admita ca nu reusise sa-si distruga adversarul intr-o campanie-fulger, ceea ce, coroborat cu intrarea in razboi a SUA, nastea pericolul angajarii Germaniei intr-un razboi de durata, in care potentialul economic al partilor beligerante avea sa fie decisiv.

In aceasta perspectiva, alegand obiectivele campaniei din 1942, Hitler a judecat corect, pana la un punct, situatia. Pentru a putea face fata unei confruntari de durata, Germania avea absoluta nevoie de resurse bogate necesare sustinerii unui asemenea razboi si ele trebuiau cucerite cat mai repede, atat timp cat Wehrmachtul mai detinea initiativa strategica.

Cucerirea zacamintelor petrolifere de la Maikop si Groznii, fixata ca obiectiv, ar fi privat totodata, adversarul de o sursa de carburant vitala ca si de bogatul bazin al Donului.

De asemenea, in perspectiva se deschidea posibilitatea unei jonctiuni cu fortele lui Rommel din Africa de Nord si de aici a ,,marelui plan" de invazie continentala a Asiei.

In noiembrie 1942 dispozitivul sovietic era alcatuit din Frontul de sud-vest, (Armatele 5 tancuri,21,1 garda), Frontul Stalingrad (armatele 65,24,66) cu un efectiv de 11030000 oameni, 15501 tunuri si aruncatoare, 1463 tancuri si autotunuri, 1350 avioane.

De cealalta parte armata a 6-a germana era incadrata la nord-vest in Cotul Donului, de armata a 4-a romana.In total fortele germane si aliate la Stalingrad 1011500 luptatori,10290 tunuri si aruncatoare,675 tancuri si auto tunuri,1216 avioane.

Invadarea sud-estului Europei

In est situatia fostilor aliati ai Frantei (Romania , Iugoslavia , Grecia) , ramasi izolati devine foarte grava.

La 26 iunie 1940 in urma unui ultimatum adresat Romaniei , Basarabia si Bucovina de nord au fost anexate Uniunii Sovietice.

Prin 'al doilea dictat de la Viena' (30 august) Germania si Italia au impus Romaniei cedarea partii de nord a Transilvaniei catre Ungaria.

Peste cateva zile in Romania a fost instaurat guvernul militar al generalului Ion Antonescu sprijinit in primile luni de 'Garda de fier' care a acceptat intrare trupelor germane in tara.

La 17 septembrie 1939, Stalin a lansat 'planul de expansiune', iar

la 23 iunie 1940 ministrul de externe sovietiv Molotov trimite o nota ambasadorului german la Moscova prin care se cerea solutionarea imediata a litigiului pentru Basarabia. Pretentiile se extindeau si asupra Bucovinei.

Din cauza nemultumirii Reichului la 26 iunie Molotov a limitat revendicarile sovietice la Basarabia si Bucovina de nord.

Raspunsul Romaniei la cererea Rusiei a ajuns la Ministerul Afacerilor Externe de la Moscova la 28 iunie.

Guvernul sovietic a formulat un ultimatum in 5 puncte ; evacuarea Basarabiei si Bucovinei de nord urma sa se faca in 4 zile.

Contrar intelegerii trupele sovietice se gaseau pe Prut inca din 29 iunie si au deschis focul asupra trupelor romanesti ocupand totodata regiunea Herta care nu facea parte nici din Bucovina nici din Basarabia.

La 30 august 1940 la Viena a fost semnat actul prin care Romania ceda maghiarilor Transilvania care cuprindea 43.492 de km2 cu o populatie de 2.667.007 de locuitori dintre care 50.2% erau romani , 37.1% erau unguri si 3% erau germani.

La 5 septembrie regele Carol al-2-lea ii confera generalului Antonescu puteri depline in urma unor atacuri ale legionarilor asupra institutiilor de stat soldate cu victime.

La 6 septembrie regele a abdicat la cererea lui Antonescu si a parasit tara cu unele bunuri ale patrimoniului national.

Tot la 6 septembrie a fost numit rege Mihai 1 care detinea unele atributii simbolice.

La 14 septembrie 1940 Romania s-a proclamat 'stat national-legionar',iar

la 23 noiembrie Antonescu a semnat in Germania pactul de aderare la puterile fasciste numit 'pactul Tripartit'.

Inca din luna noiembrie se aflau pe teritoriul tarii noastre se aflau peste 22.000 de militari hitleristi , numarul lor crescand pana in primavara anului 1941 la 500.000 dintre care 130.000 au trecut Dunarea cu prilejul ofensivei germane asupra Iugoslaviei si Greciei.

Declansata la 19 noiembrie contraofensiva sovietica a dus la crearea a doua brese in dispozitivul armatei a 3-a romane intre cele doua culoare sovietice fiind prinse nu mai putin de 5 divizii romane (gruparea Lascar: diviziile 5,6,13,14,15 infanterie) a caror rezistenta disperata a fost infranta pana la 25 noiembrie.

Reactia germana la contralovitura sovietica a fost tardiva si lipsita de consistenta, datorita intarzierii cu care a fost concentrate rezervele necesare,in special fortele blindate. Tragedia trupelor germano-romane a fost agravata de ordinul lui Hitler de a rezista fara gand de retragere.

In anul 1941 armata romana se gasea articulata in uriasul dispozitiv german sa anihileze trupele sovietice. Doua armate romane (3 si 4) si o armata germana (11) constituiau grupul de armata general Antonescu.

Daca din punct de vedere strict militar aceasta formula nu schimba existenta raporturilor romano-germane ea avea in schimb o mare incarcatura politica.

Pretentiile romane erau cat se poate de clare. Trupele romane pe teritoriul romanesc nu pot fi decat sub comanda romaneasca. Putem afirma ca investirea generalului Antonescu la comanda grupului de armate constituia compromisul politic ce marca racordarea intereselor Romaniei si Germaniei in razboi.

Dupa eliberarea Basarabiei si a nordului Bucovinei,operatie finalizata la 26 iulie 1941, s-a pus evident problema continuarii operatiilor militare dincolo de Nistru.

Rezistenta sovietica si propriile noastre deficiente de dotare si inzestrare, de organizare si chiar de conducere au transformat capturarea Odessei intr-o operatie de uzura soldata cu numeroase pierderi pentru armata romana.

VIZIUNEA ROMANEASCA ASUPRA BATALIEI DE LA STALINGRAD

Prima intrebare care se pune in legatura cu batalia de la Stalingrad este:de ce au pierdut germanii? Din punctele de vedere exprimate de Ion Antonescu si Dumitrescu Petre se distinge ideea ca factorul decisiv a fost subestimarea adversarului.

Argumentarea porneste de la recunoasterea cu obiectivitate a surprizei de mari proportii produse nu atat de declansarea contraofensivei sovietice cat de amploarea fortei ei. Surprinderea realizata a fost cu atat mai mare cu cat inaltul comandament german in frunte cu Hitler era convins ca armata sovietica se afla in pragul colapsului .

Maresalul Ion Antonescu foarte dur in afirmatiile facute incepand din decembrie 1942, sublinia ca subestimarea constanta a inamicului a pus comandamentul german in situatia de a-si proba la Stalingrad pur si simplu neputinta.

Pactic din momentul declansarii contraofensivei sovietice Wehrmachtului ii ramane o singura solutie militara:retragerea cat mai rapida.Ajungem astfel la o alta cauza relevata de inaltii ofiteri romani pentru a explica infrangerea germana:greseala de conceptie.

Nu numai ca nu se temeau de o contraofensiva sovietica dar si o asteptau pentru a provoca ceea ce se cheama o batalie decisiva.Nu aveau insa la dizopozitie fortele si mijloacele necesare pentru a determina un curs favorabil acestei batalii.

Cea de-a treia cauza a dezastrului german de la Stalingrad oficialitatile militare romane o stabilesc in:conducerea gresita a trupelor pe campul de lupta.

La scurt timp dupa ce trupele rusesti au trecut la atac, generalii germani au cautat tapi ispasitori pentru a explica o infrangere de asemenea proportii.Acuzatiile s-au indreptat impotriva romanilor.

Ele au pornit chiar din campul de lupta si nu de la cartierul general al Fuhrerului.Exista o motivatie extrem de puternica:strapungerea tancurilor sovietice se produsese in sectoarele aparate de romani.Totusi acest motiv nu era suficient pentru a justifica crearea unui curent de opinie antiromanesc.

Acest motiv s-a dovedit a fi fals si distructiv pentru niste trupe care erau obligate sa caute impreuna o cale de iesire din situatia cumplita in care se gaseau.

Al doilea aspect esential al viziunii romanesti asupra bataliei este sintetizat in intrebarea :cine a fost vinovat de dezastrul armatei romane in Cotul Donului si stepa Calmuca si Stalingrad?

Mai intai trebuie elucidata o problema de principiu:daca se admite surprinderea realizata de rusi si incapacitatea obiectiva a armatelor romane si germane de a riposta cu sorti de izbanda contra ofensivei declansate la 19-20 septembrie 1942.

Vinovatia comandametului german trebuie privit din doua aspecte complementare.

Primul este cel la care ne-am referit anterior si care cuprinde erorile de conceptie ,conducere si neputinta Wehrmachtului de a atinge obiectivele fixate de Hitler.

El este completat in cazul concret al armatelor 3 si 4 romane, de modul defectuos in care Inaltul Comandament german si-a onorat angajamentele luate fata de armata romana.

Cel de-al doliea aspect al vinovatiei comandamentului german este unul mult mai important in conceptia generalilor romani.nimeni nu era nebun sa creada ca un razboi poate fi un mars triumfal continuu,asa cum credeau politicienii si ofiterii germani.

Maresalul Antonescu afirma ca si in cazul unei erori de conceptie, neadmise de partea germana la acea data, si in cazul unei planificari care ar fi condus la batalia de la Stalingrad,armata romana a fost sacrificata cu buna stiinta:in primul caz datorita faptului ca nu i-au fost asigurate conditiile pentru a face fata oricarei eventualitati,in al doilea rand pentru ca a fost pusa sa joace rolul momelei.

Daca vinovatia comandamentului german este incontestabila in opinia generalilor romani, nu tot asa stau lucrurile in ceea ce priveste stabilirea responsabilitatilor proprii. Tragedia traita de Comandamentul nostru Superior in lupta alaturi de germani consta tocmai din faptul ca a fost clarvazator, ca a expus limpede convingerile sale, ca a intervenit pe toate caile ce se puteau incadra intr-o disciplina militata, dar fara sa reuseasca decat in mica masura sa obtina rezultatele dorite.

Maresalul Ion Antonescu a fost acuzat de generalii romani ca a luat decizia politica de a accepta angajarea armatelor romane in campul de lupta in conditiile in care Wehrmachtului nu si-a respectat angajamentele asumate. Nu este nici o dezvaluire senzationala. Antonescu nu a facut nici un secret din fatul ca se simte vinovat pentru soarta soldatilor disparuti la Cotul Donului.

BATALIA DE LA STALINGRAD

10 SEPTEMBRIE-19 NOIEMBRIE 1942

In timpul acestei batalii armata noastra a operat cu 26 de divizii dintre care doua (1 si 4 munte)se gaseau in Crimeea;3 (18 infanterie,5,8 cavalerie) se concentrau in stepa Calmuca si 21 erau angajate in urmatoarele operatiuni:

a)Armata a 3-a romana (11 divizii)si Corpul 4 armata (4 divizii)acopereau stanga respectiv dreapta grupului de forte germane(Armata a 6-a si 4 blindate)care ataca centura fortificata de la Stalingrad continuand prin lupte de strada in oras.

b)Corpul de Cavalerie(4 divizii)duce lupte grele ofensive si apoi de aparare in Caucazul de vest in timp ce Divizia 10 face siguranta litoralului Marii Negre la nord-vest de Novorossiisk.

c)Divizia 2 munte acopera stanga Armatei 1 blindata germana pe timpul inaintarii in capul de pod de la Mozdok facand si legatura intre aceasta armata si grupul de armate germane care stapanea masivul Elbrus.

Cand inamicul trece la contraactac rezista neclintita pe pozitiile cucerite asigurand libertate de actiune.

REZULATE OBTINUTE

Armata si Corpul 5 de armata(15 divizii)aparand frontul de circa 500 de km permit comandamentului german sa economiseasca forte pentru actiune principala:cucerirea Stalingradului.

Totodata fortele noastre asigura si o perfecta libertate de actiune grupului de forte de la Stalingrad,respingand toate atacurile inamicului,caruia ii provoaca marii pierderi.

Diviziile romane din Caucazul de vest permit generalilor germani sa recupereza forte importante de pe frontul Krasnodar.

Tancurile romane nu au avut cu ce sa opreasca tancurile rusesti (general Petre Dumitrescu)

Comandandamentul sovietic a realizat o superioritate zdrobitoare in ofensiva de la Stalingrad, ofensiva cucaracter decisiv. Ea a depasit raportul de 6 la 1.

Armata ruseasca dispunea de 700 de tancuri fata de totalul de 40-50 tancuri similare germane si romane.

Trebuie mentoinata cantitatea considerabila de artilerie, aruncatoare si baterii Katiusa, dispunand de o mare cantitate de munitii. Factorul determoinant al succesului ofensivei sovietice a fost utilizarea masiva a tancurilor puternice contra unei aparari lipsite de arme anti-tanc eficace.

Efectivele angajate si pierderile suferite de armata romana in batalia de la Stalingrad

Cercetarile de referinta cu privire la nivelul efectivelor angajate si la cuantumul pierderilor armatei romane in batalia de la Stalingrad au dus la urmatoarele date:

Efective

248 352 ofiteri, subofiteri si soldati pentru perioda 19 noiembrie - 31 decembrie 1942 (cifra consemnata intr-un raport inaintat Cabinetului Miltar al Conducatorului Statului)

Pierderi totale

La acest capitol situatia este mai complicata, datorita disputei care persista inca intre istoriografia germana si cea ruseasca.

In ceea ce priveste partea romana, in memoriul din 7 ianuarie 1943, cu care Antonescu s-a prezentat la intalnirea cu Hitler, din 10-12 ianuarie, de la "Wolfsschanze", se evalueaza pierderile armatei romane la 158 854 morti, raniti si disparuti.

Cel mai greu este de stabilit cifra mortilor si disparutilor, a celor ce nu s-au mai intors niciodata.

In calculul privind efectivele si pierderile nu au fost incluse personalul navigant si de la sol al aviatiei militare romane. In timpul bataliei de la Stalingrad , in aceasta zona a actionat Grupare Aeriana de Lupta, subordonata Flotei 4 Aeriane germane. Oricum cuantumul aviatie nu schimba esential cifrele prezentate pana acum, avand in vedere ca, la 15

noiembrie 1942, marile unitati si unitati ale acestei arme, ata din tara cat si din teritorilu rusesc totalizau 34 448 de ofiteri, subofiteri si soldati. Ceea ce nu inseamna ca nu au luptat mai prejos decat trupele terestre.

COMPONENTA ARMATEI ROMANE

La 19 noiembrie 1942 armatele romane 3 si 4 prezente in Cotul Donului si stepa Calmuca avea urmatoarele componete:

1)Armata 3 romana(cdt general de armata Petre Dumitrescu)

a)Corpul 1 armata (gen. de divize Teodor Ionescu)cu Divizia 7 infanterie si 11 infanterie;

b)Corpul 2 armata(gen. de divize Nicolae Dascalescu)cu Divizia 9 infanterie si 14 infanterie;

c)Corpul 5 armata(gen. de corp de armata Aurelian Son)cu Divizia 5 si 6 infanterie;

d)Corpul 4 armata(gen.de corp de armata Constantin Satanescu)cu Divizie 13 infanterie,Divizie 1 cavalerie si in rezerva Divizie 15 infanterie.

e)in rezerva armatei:Divizie 7 cavalerie (gen. de brigada Gheorghe Munteanu).

f)Divizia 1 blindata (gen.de divizie Radu Gheorghe)dispusa in spatele dispozitivului Armatei 3 romane;

2)Armata 4 romana(cdt.gen de corp de armata Constantin Constantinescu -Kaps

a)Corpul 4 armata(gen.de corp de armata Corneliu Dragalina)cu Divizie 1 infanterie,2 infanterie,18 infanterie si 4 infanterie;

b)Corpul 7(cdt gen.de corp de armata Florea Mitranescu)cu Divizia 5 Cavalerie si 8 Cavalerie;

c)Divizie 20 infanterie subordonata Corpului 4 armata germana;

3)Marele Cartier General (fara atributii de comanda)-sef :gen. de divizie Ilie Steflea