Renasterea - Conditii istorico-culturale

Renasterea este denumirea curentului de innoire sociala si culturala, care a aparut in Europa, la sfarsitul Evului Mediu, in secolele al XV-lea si al XVI-lea, caracterizata prin redescoperirea interesului pentru cultura si arta antichitatii clasice.

Renasterea a inceput in Italia si s-a raspandit in Europa occidentala. In aceasta perioada s-au produs profunde transformari sociale, politice, economice, culturale si religioase, care au marcat tranzitia de la societatea medievala catre societatea moderna. Societatea feudala a Evului Mediu, cu structura sa ierarhica rigida, dominata de economia agrara si sub puternica influenta a Bisericii Catolice, a inceput sa se destrame. In decursul Renasterii, un rol determinant l-au avut oamenii de cultura si artistii, inclinati spre clasicismul greco-roman.

Notiunea de 'Renastere' (in franceza: Renaissance) a fost folosita pentru prima data la inceputul secolului al XIX-lea, mai intai de catre istoricul francez Jules Michelet, de la care a fost preluata de istoricul elvetian Jacob Burckhardt, in lucrarea sa fundamentala 'Die Kultur der Renaissance in Italien' ('Cultura Renasterii in Italia', ). Acesta din urma a definit Renasterea (in italiana: Rinascimento), perioada cuprinsa intre pictorii Giotto si Michelangelo. In acest timp, omul recapata constiinta de sine ca individ, dupa o lunga perioada de anihilare filozofica a personalitatii.

Conditii istorico-culturale

In urma cercetarilor istorice din ultimii ani, Evul Mediu nu mai este considerat drept o epoca intunecata, lipsita de creativitate culturala. Datorita asa ziselor 'scriptoria' din manastirile medievale, se pastrasera exemplare in limba latina din scrierile autorilor greci sau romani, ca Aristotel si Thucydide, Virgiliu, Seneca, Cicero si Ovidiu. Sistemul de drept din societatea moderna isi are originea in dreptul civil si canonic din secolele al XII-lea si al XIII-lea. Ganditorii Renasterii s-au ocupat mai departe cu studiul gramaticii si retoricii medievale. In domeniul teologiei au continuat traditiile filozofiei scolastice, interpretarea filosofiei platoniciene si aristoteliene si-a pastrat mai departe un rol decisiv. Scolile din Salerno (Italia) si Montpellier (Franta) reprezentau centre vestite pentru studiul medicinei.

Precursori ai Renasterii

Curente innoitoare in viata culturala au existat si inainte de epoca propriu-zisa a Renasterii, care, insa, cuprindeau doar un strat subtire al societatii inalte, de curte.

Renasterea carolingiana

Renasterea carolingiana, dupa numele lui Carol cel Mare, a reprezentat trezirea la viata a antichitatii si, in parte, a culturii bizantine in cultura si arta imperiului franc, in secolele al VIII-lea si al IX-lea, in incercarea imparatului Carol cel Mare de a continua si innoi traditiile Imperiului roman. Printre cele mai insemnate realizari ale Renasterii carolingiene se numara ilustratiile de carte din 'Evangheliarul lui Carol cel Mare', pastrat la Viena, sau Capella Palatina din Aachen, care aminteste de 'Bazilica San Vitale' (sec. al VI-lea) din Ravenna, precum si Capella Sankt Michael din Fulda, in stilul bisericii 'Santo Stfano Rotondo' (sec. al V-lea) din Roma. Prezenta invatatului Alcuin (lat.: Alcuinus) la curtea imperiala a stimulat transcrierea textelor vechi si introducerea limbii latine ca limba literara, fapt determinant pentru evolutia ulterioara in istoria culturala a lumii apusene.

Renasterea ottonica

Aceasta se refera la caracteristicile de stil in arta si arhitectura din timpul imparatului Otto III ( - ), sub influenta antichitatii si a Bizantului, pentru obtinerea unei 'Renovatio imperii Romanorum'. Aceste influente s-au exercitat mai ales in ilustratiile de carti, artizanat si in arhitectura (Capella Sf. Bartolomeu din Padeborn).

Descoperirile geografice

Descoperirile geografice au schimbat radical reprezentarea asupra lumii. La 12 octombrie , Cristofor Columb debarca pe insula Guanahani din arhipelagul insulelor Bahamas si descopera, astfel, America. In acelasi an, la 2 ianuarie, prin cucerirea Granadei de catre regii Castilliei din Spania ('Reconquista'), dispare - dupa 800 de ani de dominatie - ultimul bastion al prezentei arabe in Peninsula Iberica. In , Vasco de Gama descopera drumul spre India, trecand in Oceanul Indian, pe la Capul Bunei Sperante din sudul Africii. Prin expeditia intreprinsa de Magellan, intre - , dispar si ultimele indoieli asupra formei sferice a pamantului.

Progrese in stiinta si tehnica

In cursul secolului al XVI-lea au fost traduse unele din cele mai importante lucrari grecesti in domeniul matematicii si s-a gasit solutia ecuatiilor de gradul trei. Cunostintele obtinute in astronomie de catre Nicolai Copernic ( - ), Tycho Brahe ( - ) si Johannes Kepler ( - ), prin descoperirea legilor miscarii planetelor, depasesc viziunea geocentrica a lui Ptolemeu, conducand la reprezentarea heliocentrica a sistemului solar. Catre sfarsitul secolului al XVI-lea, Galileo Galilei ( - ) aplica modelele matematice in studiul fenomenelor fizice. Un eveniment determinant il constituie punerea la punct a imprimeriei cu caractere mobile - tipografiei - de catre Johannes Gutenberg ( ), ceea ce contribuie la raspandirea larga a cunostintelor.

Schimbari politice si religioase

In aceasta perioada incepe dezvoltarea unor state teritoriale, incepand cu statele orasenesti italiene si continuand in Germania, Franta si Spania. Acest proces este favorizat de o diplomatie moderna, care - in afara razboaielor - devine un important instrument politic.

Clerul - in special cel inalt - isi schimba modul de viata, renuntand la preocuparile exclusive de cult si aspirand la o participare activa in politica. Papi, cardinali si episcopi nu se mai deosebesc in comportarea lor de negustori sau conducatori politici. Crestinismul ramane, totusi, elementul preponderent al culturii. Predicatori ca Bernhardin din Siena si teologi sau prelati ca Sant'Antonio din Florenta sunt ascultati si onorati de credinciosi. In acelasi timp, insa, invatatii umanisti se ocupa de problemele teologice si adapteaza cunostintele filologice si istorice noi la studiul si interpretarea scrierilor religioase. Viziunea umanistica asupra teologiei si scripturilor sfinte a dus, in cele din urma, la aparitia reformei protestante, initiata in Germania de catre Martin Luther ( - ) si raspandita, apoi, in intreaga lume catolica.

Trasaturile caracteristice ale Renasterii

Ruperea cu traditiile

Acest fenomen a fost decisiv, in special, in domeniul istoriografiei. Opere ca 'Historiarum Florentini populi libri XII' (1420) de Leonardo Bruni, 'Istorie fiorentine' ( ) de Niccol Machiavelli sunt exemple ale unui nou mod de a interpreta istoria si problemele statale. Istoricii Renasterii renunta la periodizarea istoriei dupa criterii religioase (Creatia, Nasterea lui Iisus si Asteptarea Judecatii de Apoi); in timp ce invatatii Evului Mediu priveau cu neincredere lumea pagana a grecilor si romanilor, noua generatie a Renasterii era plina de admiratie fata de civilizatia antichitatii si condamna perioada secolelor ce i-au urmat ca fiind ignoranta, barbara, intunecata. Propriul lor timp il considerau epoca a luminii.

Umanismul

Baza spirituala a Renasterii a constituit-o umanismul. Interesul enorm pentru cultura antichitatii a dus la cautarea si descoperirea manuscriselor clasice: Dialogurile lui Platon, operele istorice ale lui Herodot si Thucydide, creatiile dramatice si poetice ale grecilor si romanilor. Invatati din Bizant, care, dupa caderea Constantinopolului sub turci ( ) s-au refugiat in Italia si predau acum in scoli din Florenta, Ferrara sau Milano, au adus cu ei cunostinta limbii grecesti clasice. Desi adesea apareau simple imitatii ale clasicilor, studiul literaturii, istoriei si filozofiei contribuia la instruirea libera a oamenilor, dandu-le o mai mare forta de discernamant. Multi ganditori ai Renasterii (Marsilio Ficino, Giovanni Pico della Mirandola) se orienteaza in directia neoplatoniciana in filosofie, in timp ce aristotelismul oficial incepe sa piarda din importanta. Reprezentanti importanti ai umanismului au fost si Erasmus din Rotterdam si Thomas Morus. Cultivarea armonioasa nu numai a spiritului, dar si a corpului, care in perioada medievala era total discreditata, a devenit in timpul Renasterii un scop educativ. Viziunea teocentrica a trecutului s-a transformat intr-una antropocentrica, omul a devenit centrul atentiei in studii stiintifice si creatii artistice.

Renasterea italiana

Primele manifestari ale Renasterii au avut loc in Italia. Dupa Pacea de la Lodi ( ), a intervenit un echilibru intre diversele forte politice, ceea ce a dus la o perioada de relativa liniste si, in consecinta, la dezvoltarea economica a oraselor din centrul si nordul Italiei, favorizand inflorirea artei si literaturii, incurajata si sustinuta financiar de bogatele si influentele familii Medici din Florenta, Este din Ferrara, Sforza din Milano precum si de ducii de Urbino, dogii venetieni si de papalitatea romana.

Literatura

Renasterea continua opera inceputa deja in sec. al XIV-lea prin 'La Divina Commedia', monumentala creatie a lui Dante Alighieri ( - ), sonetele si scrisorile lui Francesco Petrarca ( - ), nuvelele lui Giovanni Boccaccio ( - ) reunite in volumul 'Il Decamerone'. Se reiau vechile genuri literare din antichitate - epopeea, satira, epigrama, biografia - si se creeaza genuri noi, ca sonetul si nuvela (Novella). Reprezentanti ai literaturii italiene renascentiste sunt:

• Angelo Poliziano ( - ), 'Stanze per la giostra', 'Favola d'Orfeo';
• Niccol Machiavelli ( - ), 'Il Principe', 'Istorie fiorentine', 'Discorsi', comedia 'La Mandrgola';
• Ludovico Ariosto ( - ), 'Orlando Furioso';
• Baldassare Castiglione ( - ), 'Il Cortegiano';
• Matteo Bandello (ca. - ), 'Novelle';
• Pietro Aretino ( - ), 'Lettere';
• Torquato Tasso ( - ), 'Gerusalemme liberata', 'Aminta'.

Arte plastice

Dezvoltarea artei in Renasterea italiana are loc la inceputul secolului al XV-lea in Florenta. Filippo Brunelleschi ( - ), cel mai insemnat constructor al Renasterii, descopera perspectiva liniara - caracteristica artei din aceasta perioada - si realizeaza cupola Domului din Florenta ( ).

Lorenzo Ghiberti ( - ) devine cunoscut prin realizarea portilor de bronz ale Baptisteriului din fata Domului, numite, mai tarziu, de catre Michelangelo 'Portile Paradisului'. Donatello ( - ), prin stilul sau plastic, a influentat si pictura. Printre cele mai importante opere ale sale este statuia de bronz a lui David, prima sculptura care, ca in timpurile antichitatii, prezinta din nou corpul omenesc gol, fara vesminte. Alte sculpturi ale lui Donatello sunt monumentul ecvestru Gattamelata din Padova sau tribuna de marmora Cantoria pentru Domul din Florenta.

In pictura, Cimabue ( - ) si elevul sau Giotto di Bondone ( - ) - frescele din capela 'Scrovegni' din Padova si din capela 'Santa Croce' din Florenta -, pot fi considerati ca precursori.

Pictura in Renasterea timpurie

Masaccio ( - ), cu motivele sale naturaliste si aplicarea perspectivei in desen, este socotit deschizatorul de drum in pictura din perioada timpurie a Renasterii. Ciclul de fresce in 'Cappella Brancacci' din biserica 'Santa Maria delle Carmine' din Florenta impresioneaza prin individualitatea si plasticitatea noului stil.

Si Paolo Uccello ( - ) - 'Battaglia di San Romano', 'Il Condottiere Giovanni Acuto' - este fascinat de potentialul perspectivei in pictura. Alti maestri din aceasta perioada sunt calugarul dominican Fra Angelico ( - ), Jacopo Bellini ( - ), Piero della Francesca ( - ), care a scris si lucrari teoretice in domeniul matematicii si perspectivei.

Pictorii din generatia urmatoare au contribuit la innoirea redarii in perspectiva a peisajelor, compunerea minutioasa a tablourilor, finetea redarii figurilor. Printre acestia se numara: Antonio Pollaiuolo ( - ), Andrea del Verrocchio ( - ), Domenico Ghirlandaio ( - ) - in Florenta; Andrea Mantegna ( - ) - in Padova; Giovanni Bellini ( - ) si Giorgione (ca. - ) - in Venetia. Acestia din urma au dat o orientare decisiva scolii venetiene, prin simtul nou al organizarii spatiale, al luminii si culorii, in contrast cu stilul florentin, in care predomina desenul. Un loc aparte il ocupa Sandro Botticelli ( - ), care a lucrat pentru familia Medici din Florenta si pentru Vatican. Dintre cele mai cunoscute opere ale sale sunt de mentionat 'Nasterea lui Venus' (La nascita di Vnere) ( ) si 'Primavara' ( ).

Pictura in perioada de apogeu a Renasterii

In anul 1500, Leonardo da Vinci ( - ) se intoarce la Florenta, venind de la Milano, unde pictase fresca 'Cina cea de Taina' pentru biserica Santa Maria delle Grazie. In acest timp, Michelangelo ( - ) lucreaza la statuia de marmura a lui 'David', care avea sa devina semnul distinctiv al orasului Florenta.

Centrul de greutate al artei se muta la Roma, la curtea papei Iuliu al II-lea, care incurajeaza realizarea unor proiecte ambitioase inauntrul si in afara Vaticanului. Domul 'Sfantul Petru' (San Pietro), este construit dupa planurile lui Donato Bramante ( - ), in 'Capela Sixtina' Michelangelo picteaza plafonul si fundalul ('Judecata de Apoi'). Rafael Sanzio ( - ) decoreaza camerele (Le Stanze di Raffaello) din palatul Vaticanului - printre alte motive, celebra 'Scoala din Atena', in care sunt figurati diversi filozofi ai antichitatii.

Tiziano Vecello ( - ) este cel mai insemnat reprezentant al Renasterii in Venetia. El picteaza si pentru Carol Quintul, care il numeste pictor oficial al curtii regale spaniole.

Un alt reprezentant de seama al picturii din aceasta perioada a fost Correggio ( - ), care a trait cea mai mare parte a vietii sale in Parma, unde a realizat principalele sale opere (de exemplu, frescele din biserica San Giovanni Evangelista).

Manierismul

Incepand aprox.cu anul 1590, prevaleaza arta manierista cu diverse tendinte stilistice, in care - in contrast cu seninatatea clasica a perioadei precedente - repertoriul formelor devine exagerat, corpurile omenesti apar serpuitoare si crispate (Figura serpentinata), tablourile sunt incarcate cu multe elemente decorative, anuntand ivirea stilului 'baroc'.

Reprezentanti valorosi ai manierismului sunt:

• Pontormo ( - ), in Florenta;
• Rosso Fiorentino ( - ), picteaza palatul Fontainebleau din apropierea Parisului;
• Andrea Palladio ( - ), pictor si arhitect din Vicenza, initiaza stilul palladianist, care va influenta arhitectura engleza din sec. al XVIII-lea;
• Benvenuto Cellini ( - ), miniaturist si sculptor din Florenta, realizeaza celebra sculptura in bronz 'Perseu cu capul meduzei', care se gaseste in Loggia dei Lanzi (Piazza della Signoria);
• Giorgio Vasari ( - ), pictor, arhitect si biograf. A scris 'Vite de' pi eccellenti architetti, scultori e pittori' ( );
• Paolo Veronese ( - ), unul din maestrii scolii venetiene;
• Tintoretto ( - ), cel mai important reprezentant al manierismului venetian, realizeaza 56 de picturi murale pentru palatul 'Scuola di San Rocco' (Venetia).

Arhitectura Renasterii

In arhitectura Renasterii se pot deosebi doua tendinte:

• O prima tendinta este caracterizata prin folosirea formelor de expresie ale antichitatii. Aceasta se realizeaza in jurul anului , in perioada de apogeu a Renasterii, prin constructiile clare si armonice ale lui Donato Bramante, si se raspandeste in tot restul Italiei. Se folosesc ca elemente de constructie coloanele, pilastrii, capitelurile, frontonul triunghiular, arcadele, preluate din tratatul de arhitectura al lui Vitruviu ('De architectura', sec. I i.Hr.), la care se adauga cupolele (Domul din Florenta, Bazilica Sfantul Petru din Roma). Fatadele sunt concepute tinandu-se seama de simetrie si ordine. Arhitectii sunt considerati artisti si apartin paturii cultivate a societatii.

• A doua tendinta, proprie mai ales tarilor nordice, imbina elementele antice cu traditiile stilului medieval, in care predomina liniile verticale combinate cu ogivele gotice. Se adauga ornamente si arabescuri (in Spania). Maistrii de constructii sunt meseriasi. Exemple: in Franta, aripa de vest a palatului Luvru din Paris ( - ), realizata de Pierre Lescot; in Germania, castelul din Heidelberg si primaria din Augsburg, construita de Elias Holl.

Muzica Renasterii

Muzica din timpul Renasterii corespunde 'varstei de aur' a polifoniei. Genurile cele mai frecvente sunt 'messele', 'motettele', madrigalul si cantecele cu acompaniament instrumental. Din punct de vedere teoretic, importante sunt scrierile compozitorului flamand Johannes Tinctoris ( - ), in care prezinta si sustine tendintele innoitoare in muzica. Unul din cei mai importanti compozitori ai acestei epoci este Giovanni Pierluigi da Palestrina ( - ), care cu a sa 'Missa de Beata Virgine' ( ) marchaza trecerea spre baroc. Se stabilesc contacte intre muzicienii de diverse nationalitati, centrul de atractie fiind, si in acest domeniu, Italia. Astfel compozitorul spaniol Toms Luis De Victoria ( - ) este cel mai important reprezentant al scolli de muzica din Roma, in timp ce italianul Andrea Gabrieli ( - ) conduce 'Die Mnchner Hofkapelle'. Cu Giovanni Gabrieli ( - ) si Claudio Monteverdi ( - ) se dezvolta muzica monodica si se face trecerea catre genul muzicii de opera.

Renasterea in diverse tari europene

Din Italia, Renasterea se raspandeste si in alte tari din Europa apuseana. Invatati, artisti, negustori sau meseriasi calatoresc in orasele italiene si se intorc in Franta, Flandra sau in zona hanseatica nu numai cu noi cunostinte, dar si cu un alt gust in arta si in modul de viata. Declinul feudalismului si centralizarea puterii politice deschid calea schimbarilor culturale, sociale si economice. Spre deosebire de Italia, unde se cultiva limbile latina si greaca, in tarile vest-europene, sub influenta protestantismului, se folosesc limbile nationale, fapt care contribuie la formarea noilor state nationale - caracterizate printr-un limbaj unitar.

Franta

Spiritul Renasterii italiene a patruns in Franta datorita unor personalitati ca Leonardo da Vinci si Benvenuto Cellini, prezenti la curtea regelui Francisc I si participanti la proiectarea decorarii palatului din Fontainebleau. Scriitorul Franois Rabelais ( - ), calugar benedictin, autor al povestirilor 'Horribles et pouvantables Faits et Prouesses du trs renomm Pantagruel' ( ) si 'Vie inestimable du grand Gargantua, pre de Pantagruel' ( ), intruchipeaza tipul perfect al umanistului renascentist. Joachim du Bellay ( - ) redacteaza manifestul 'Pleiadei', intitulat 'Dfense et illustration de la langue franaise'.

Tarile de Jos

Pictorul flamand Jan van Eyck (ca. - ) este considerat intemeietorul picturii Renasterei in Flandra si in Olanda. Rogier van der Weyden ( - ) calatoreste in Italia, unde este foarte pretuit, influentand prin lucrarile sale scoala de pictura din Ferrara. In tripticul 'Gradina placerilor', Hieronymus Bosch ( - ) prezinta de o maniera fantastica pacatele omenesti, intr-o lume imaginara, supranaturala. Alti pictori din aceasta perioada sunt: Hans Memling ( - ), Dirk Bouts ( - ), Hugo van der Goes ( - ). Printre manieristi se numara Bernard van Orley ( - ) si Jan van Scorel ( - ).

Erasmus din Rotterdam ( - ), cel mai important reprezentant al umanismului de anvergura europeana, isi redacteaza majoritatea scrierilor in limba latina.

Germania

Arta germana era orientata, in special, spre traditiile stilului gotic. Konrad Witz (ca. - ) picteaza peisaje sub influenta artei flamande. Cu opera lui Albrecht Drer ( - ), pictor, desenator si gravor, se realizeaza legatura cu arta Renasterii, dupa modelul celei italiene. Ciclurile de gravuri in lemn, 'Patimile' si 'Viata Mariei', sunt cunoscute in intreaga Europa. In special compozitia sa 'Cei patru Apostoli' ( ) arata atasamentul la eleganta picturii italiene si forta sa de exprimare. Drer intreprinde calatorii in Italia si in Tarile de Jos si intretine stranse legaturi cu artistii epocii. Contemporanul sau, Matthias Grnewald ( - ), picteaza inca in stilul evului mediu.

In literatura sunt de mentionat:

• Sebastian Brant ( - ), scriitor alsacian, autor de poeme satirice;
• Thomas Murner ( - ), scriitor si predicator, traduce in versuri epopea 'Aeneis' de Virgiliu;
• Philipp Melanchthon ( - ), autor al 'Confesiunii din Augsburg' ( );
• Sebastian Franck ( - ), scriitor umanist si teosof, publica si o culegere de proverbe.

Spania

Spania, abia eliberata de sub dominatia maura, se ataseaza cu intarziere Renasterii europene. In secolul al XVI-lea, pictorul oficial al curtii regale spaniole este Tiziano, desi el, personal, nu a fost niciodata in Spania. Alonso Berruguete ( - ), cel mai important pictor spaniol din aceasta perioada, lucreaza in special in Valladolid. Reprezentant al manierismului tardiv este El Greco ( - ), un discipol al lui Tintoretto. In jurul anului se construieste palatul 'El Escorial' in apropiere de Madrid, important centru al Renasterii spaniole.

Anglia

Inca inainte de epoca Renasterii, Anglia a cunoscut o literatura infloritoare, reprezentata prin:

• Geoffrey Chaucer (ca. - ), considerat 'parintele poeziei engleze'; (John Dryden), autor, printre altele, al 'Povestirilor din Canterbury' (The Canterbury Tales).
• William Langland (ca. - ), autor al poemului alegoric 'Piers Plowman'.
• Thomas Malory ( - ), autorul primului roman in proza din literatura engleza, bazat pe legenda regelui Arthur si a 'Cavalerilor Mesei Rotunde'.

Sub denumirea, de altfel controversata, de 'Renastere engleza' se intelege miscarea culturala si artistica din Anglia de la inceputul secolului al XVI-lea pana la mijlocul celui de al XVII-lea, perioada pasnica de dezvoltare dupa sfarsitul Razboiului de 100 de ani si al Razboiului celor doua roze. Aceasta perioada include lunga domnie a reginei Elisabeta I, de aceea mai este denumita 'Epoca Elisabetana'. Reprezentanti de seama ai 'Renasterii engleze' sunt:

Literatura

• Edmund Spenser ( - ), autor de poeme pastorale si al unei epopei alegorice 'The Faerie Queen';
• John Milton ( - ), scrie celebrul poem pe teme biblice 'Paradise Lost';
• Christopher Marlowe ( - ), poet dramatic;
• William Shakespeare ( - ), autor al unui mare numar de piese de teatru, poeme si sonete;
• Thomas Morus ( - ), scriitor umanist, autor al poemului 'Utopia' ( ). Ministru cancelar al regatului, cade in disgratie si este executat din ordinul regelui Henric al VIII-lea;
• Francis Bacon ( - ), filosof, dezvolta teoria cunoasterii empirice in lucrarea 'Novum Organum' ( ;
• Ben Jonson ( - ), autor dramatic.

Muzica

Se cultiva, mai ales, genul madrigalului, popularizat prin lucrarea 'Musica Transalpina', publicata, in , de Nicholas Yonge. Compozitori mai insemnati sunt:

• Thomas Tallis ( - ), organist al capelei regale din Londra, maestru al contrapunctului, compune muzica religioasa;
• William Byrd ( - ), compozitor de madrigale si piese instrumentale adunate in colectia 'Fitzwilliam Virginal Book';
• Thomas Morley ( - ), compune madrigale si mottete, autor al unei lucrari de teoria compozitiei.

Tipul de 'Om al Renasterii'

Pentru marea masa a populatiei din acele timpuri, inflorirea culturala si artistica ce a caracterizat Renasterea nu a produs nicio schimbare in modul de viata sau de reprezentare a lumii. Referindu-ne, insa, la numarul restrans al personalitatilor in diferite domenii de creatie, putem spune astazi ca noile orizonturi spirituale si liberalizarea moralei au creat un anumit tip de 'Om al Renasterii' ('Homo universalis renascentista'), caracterizat prin intelegere ascutita, deschisa oricarei idei, simt deosebit al frumosului, dorinta de afirmare si renume, individualism cu posibilitati de dezvoltare multilaterala, adversar al dogmelor si ideilor preconcepute. In aspiratia sa spre universalitate, inlatura orice bariera care-i sta in cale, se arata curajos in proiectele sale si plin de forta in actiune. Este prieten si cunoscator al artelor, colinda - fara dificultate - filosofia si literatura, inlocuieste legile morale cu cele estetice. 'Omul Renasterii' este, in primul rand, un umanist cu larg spirit de toleranta.

In contrast cu acesta, nu dispar fanaticii, partizanii unei singure idei, care vad in fiecare reprezentant al unei pareri contrare, nu un adversar de idei, ci un dusman personal ce trebuie anihilat.

Declinul Renasterii

Ca orice miscare socio-culturala, si Renasterea, dupa o perioada de apogeu, cunoaste un declin, in care ideile innoitoare lipsesc iar epigonii realizeaza, in cel mai bun caz, lucrari de imitatie.

Declinul Renasterii a fost favorizat si accelerat de doua imprejurari:

• Decaderea politica si economica a Italiei, incepand deja in prima jumatate a secolului al XVI-lea, bantuita de razboaie nesfarsite, ce au culminat cu jefuirea Romei ('Sacco di Roma', ) de catre trupele de mercenari ale lui Carol Quintul. Aceasta a dus la slabirea puterii si prestigiului papalitatii, la decaderea oraselor-state, ca Florenta si Milano. Descoperirea unui nou drum spre India, prin inconjurul Capului Bunei Sperante, slabeste substantial situatia economica a Venetiei si Genovei.

• Ca reactie la Reforma religioasa initiata in Germania de Martin Luther, Biserica Catolica instituie Contrareforma si tribunalele inchizitoriale, adevarata lovitura de gratie impotriva libertatii de gandire. In urma Conciliului din Trient ( - ), se alcatuieste o lista a cartilor interzise, considerate eretice in cazul ca vin in contradictie cu dogmele bisericesti ('Index librorum prohibitorum', ). Galilei este constrans sa-si abjure public convingerea asupra rotatiei pamantului in jurul soarelui, nu fara a sopti pentru sine 'eppur si muove&;;;quot;. Filosoful Giordano Bruno ( - ), combate teza aristoteliana, admisa oficial de Biserica, a unui univers inchis, reprezinta un umanism panteist si va fi ars pe rug ca eretic, in urma sentintei tribunalului inchizitorial. La Geneva, sub dominatia lui Jean Calvin, teologul si medicul spaniol Miguel Servet ( - ), pentru faptul de a fi pus sub semnul intrebarii dogma Sfintei Treimi, sfarseste in acelasi fel, condamnat pentru blasfemie, de data aceasta de un tribunal protestant.

Ideile Renasterii nu pot fi insa inabusite, ele sunt aparate de oameni curajosi ca Erasmus din Rotterdam, Francis Bacon sau Ren Descartes ( - ), filosoful olandez Baruch Spinoza ( - ), care isi propun ca obiectiv fundamental transmiterea unui mesaj eliberator si purtator de bucuria pe care o da cunoasterea iar secolul al XVIII-lea va relua spiritul Renasterii sub forma iluminismului francez.

Interpretare istorica si filosofica

Fiecare perioada din istoria culturii a avut propria ei viziune asupra Renasterii, astfel:

• iluministii (David Hume, Edward Gibbon, Condorcet, d`Alembert, Diderot, Voltaire), care se considerau continuatorii idealurilor umaniste si rationaliste ale secolelor XV si XVI, vedeau Renasterea ca o mare epoca de progres cultural, ce marcheaza trecerea de la intuneric la lumina, de la barbarie la civilizatie, o trezire a Occidentului din somnul dogmatic;
• romanticii (Novalis, August Wilhelm Schlegel, Heinse Meyer, Stendhal, Madame de Stal, Victor Hugo, Byron, Gioberti, Giusepe Mazzini) aveau o viziune asupra Renasterii opusa celei iluministe. La fel de diferit este vazuta semnificatia rupturii cu evul mediu, care este idealizat si privit ca o varsta de aur. Sunt admirate cavalerismul medieval, ordinea, autoritatea si credinta religioasa. Stilul gotic este privit ca suprema expresie a creatiei artistice;
• hegelianismul Hegel vede in Renastere un progres spiritual, o reinnoire a culturii, dupa lunga noapte a Evului mediu. Studierea operelor antice are semnificatia intoarcerii de la divin la uman;
• pozitivismul: la Hippolyte Taine, Benedetto Croce, Bertrando Spaventa ruptura dintre Renastere si Evul mediu e apreciata pozitiv. Renasterea este epoca de aur a acestui mileniu, premisa a aparitiei supraomului, un om liber, deschis tuturor experientelor vietii