INSTITUTIILE POLITICE ALE DACIEI

INSTITUTIILE POLITICE ALE DACIEI

Progresul infaptuit in evolutia orgazarii politice este cunoscut in secolul VI-IV a.Hr. prin informatii despre razboaiele getilor cu puteri superioare politic si militar cum a fost armata regelui persan Darius si a lui Alexandru cel Mare. Cea mai importanta relatare ii apartine lui Herodot si se refera la Darius, la expeditia sa contra scitilor in jurul anului 514 a.Hr.: "getii care s-au incumetat sa-i infrunte trebuie sa fi detinut o organizare politica si militara destul de puternica".

Cea mai veche prezentare a geto-dacilor este legata de confruntarea dintre regele get, Dromichetes si Lysimach, confruntare ce a avut loc in cursul primului deceniu al secolului al III-lea a.Hr. desfasurata in doua etape.

Diodor relateaza acest conflict in prima etapa prezentand expeditia de la nord de Dunare condusa de fiul lui Lysimach care este prins si luat prizonier si o a doua parte a expeditiei condusa de Lysimach, regale cazand prizonier cu armata sa in mainile getilor. Este condus in cetatea Helis unde se incheie pacea in urma careia Dromichetes o ia in casatorie pe fiica lui Lysimach si isi recapata unele posesiuni.

Relatarea lui Diodor dovedeste nu doar ca au aparut institutiile statale dar si norme de actiune, de comportament politic. Remarcam astfel ca se structurase o institutie a conducatorului si ca existau reguli de negociere si de rezolvare in diferite forme ale diferendelor cu alte state, Dromichetes fiind nu numai un bun conducator de oaste ci si un bun politician diplomat care reusise sa se faca ascultat de neamul sau.

Stapanirea lui Dromichetes reprezinta prima afirmare certa a unei forte getice la Dunarea de Jos. Aceste institutii deja constituite ca si cele ulterioare vor contura treptat aparitia unui stat precum si a institutiilor de putere specifice.

La inceputul secolului I a.Hr. au loc evenimente de cea mai mare importanta pentru istoria Daciei, a peninsulei Balcanice, a Europei Centrale si fara indoiala se inscrie unificarea mai multor formatiuni politice getice si dacice sub conducerea lui Burebista.

In literatura antica greco-romana exista texte care amintesc despre ascensiunea si autoritatea regelui Burebista si despre formarea statului. Primul si cel care contine cele mai multe date este textul geografului grec Strabon care arata ca "Burebista luand in maini carma neamului sau a ridicat poporului doborat de nevoi si atat l-a indreptat incat doar in putini ani a faurit o mare imparatie si a adus in stapanirea getilor pe cei mai multi vecini"

Personalitatea regelui Burebista, dorinta sa de a uni toate triburile geto-dacice sub o singura conducere si capacitatea acestuia de a-si finaliza aspiratiile reprezinta unul dintre factorii determinanti in formarea statului geto-dac.

Esenta statului geto-dac era de natura teocratica in exercitarea puterii, marele preot Deceneu dar si succesorii sai au un rol important pe langa faptul ca exrcita functia de judecator suprem, au existat momente din istoria Daciei cand in egala masura a fost detinatorul puterii legislative cat si executive.

Dezvoltarea sistemului monarchic a facut ca succesiunea la tron sa devina ereditara, de exemplu

Burebista si Decebal fiind fii de regi. Pe langa rege si vice-rege mai exista si o curte din care faceau parte sfetnici ai regelui si exercitanti ai dorintelor sale. Incercand stabilirea unor ierarhii socio-politice in fruntea careia il gasim pe rege ale carui atributii militare si judecatoresti nu mai sunt dominante ca in perioada formarii statului geto-dac, atributiile militare revin dregatorilor iar cele judecatoresti marelui preot.

Dupa rege cea mai importanta personalitate politica este cea a marelui preot care indeplinea functia de vice-rege si avea atributia de judecator suprem. Urmau apoi dregatorii civili care aveau atributii de strangere a impozitului si dregatorii militari.

Deoarece regele guverna impreuna cu un consiliu, regalitatea geto-daca nu era una de tip despotic. Regele, marele preot, dregatorii, sacerbotii faceau parte din clasa sacerbotilor, purtatorii de caciuli.

Tarabostes este un cuvant traco-dac compus din doua elemente "tara"si "bostes'. Prin compunere semnificatia termenului ar fi de"domn nobil". Cuvantul "tarabostes" reprezinta denumirea generica a nobilimii geto-dacice. Tarabostes sau pileati reprezinta nobilii ce aveau o pozitie privilegiata beneficiind de toate drepturile civile si in special cele politice.

Majoritatea populatiei o reprezenta insa omati sau capilati din care faceau parte taranii,mestesugarii,negustorii etc. Numarul sclavilor era redus iar rolul lor in economia geto-dacilor era neinsemnata.

Caracterizarea statului geto-dac ca stat sclavagist este discutabil atata timp cat relatiile de productie sunt dominate, nu de munca servila ci de munca libera. Sclavii erau folositi mai mult la etichetarea constructiilor de interes public cum ar fi cetatile si monumentele religioase si mai putin in agricultura si in mestesuguri.

In societatea geto-daca femeile aveau o conditie inferioara prestand munci grele si cunoscand chiar pedeapsa cu moartea pentru adulter.

Se remarca si dezvoltarea unor institutii cu caracter diplomatic capabile de implicare in politica a unor state straine , inclusiv a Imperiului Roman. Astfel, la curtea regelui existau dregatori apropiati acestuia care aveau misiuni diplomatice fiind amintiti Acordion la curtea regelui Burebista si Biegis fratele lui Decebal.

Un rol deosebit pentru institutiile statului geto-dac il aveau preotii care practicau celibatum si nu mancau carne. Credinta in nemurire si un mod exemplar de viata sunt elemente care il apropie pe Zamolxis de Pitagora si care conduc spre ipoteza ca acesta ar fi fost intemeietorul unui ordin de calugar. Tot lui i se datoreaza un sistem de legi primite, potrivit marturiei lui Diodor de la Hestia, o zeitate a geto-dacilor si preluate mai tarziu de Deceneu, mare preot in timpul lui Burebista si autorul unor noi reforme in societatea geto-daca. Continutul acestor legi nu este cunoscut , Iordares afirmand ca erau legi scrise si purtau denumirea de bellagines si au ramas in vigoare cel putin pana in sec. VI d.Hr.

O a doua personalitate , mare preot in timpul lui Burebista este Deceneu care indeamna supusii la abstinenta , sobrietate si ascultare de parinti avand alaturi de rege un rol important in viata socio-politica a geto-dacilor. Cu ajutorul lui Deceneu, Burebista a reusit sa impuna anumite reforme chiar pe plan religios si sa-si fundamenteze, apeland la sentimentele religioase, autoritatea care in conditiile vremii nu putea fi socotita ca lipsita de esenta divina .

De asemenea Burebista a transformat Dacia pentru prima data in cea mai intinsa si redutabila formatiune politica din Europa, situata in afara granitelor Imperiului Roman care mai devreme sau mai tarziu avea sa intre in preocuparile politice din tarile romane.

In concluzie nu putem sa nu remarcam important ape care a avut-o religia in societatea geto-daca, preotimea in general si virfurile sale in mod special au jucat un rol important in viata politica avind o contributie majora in ceea ce priveste spiritualitatea geto-dacica.

ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA A DACIEI ROMANE

Cucerirea de catre romani a unor intinse teritorii dacice nord- danubiene si incadrarea lor in sistemul social, economic, politic, administrativ si militar al vastei imparatii romane marcheaza inceputul unei noi epoci. Au loc adanci schimbari economice si sociale, etno-politice, cultural-religioase, incepe o organizare noua de factura superioara similara celei din restul lumii romane.

Noua provincie Dacia s-a constituit printr-o lege speciala promulgate de Traian inainte de inapoierea sa la Roma. Legea aceasta nu s-a pastrat dar ea continea probabil statutul, principiile de organizare si conditiile provinciei, prevedea impozitele pentru fiscul imperial, fixa frontierele si indica unitatile militare care trebuiau sa apere teritoriul.

Din spatial dacic cucerit si impus in imperiu de Traian, numai o anumita parte a format provincia Dacia nou create, restul fiind anexat la provincia Moesia Inferior atat sub raport politico- administrativ cat si militar.

Din provincia Dacia faceau parte Oltenia de la vest de cursul Jiului, Banatul si Transilvania.

La vechea provincie sud- dunareana Moesia Superior au fost anexate Oltenia, Muntenia, sud- estul Transilvaniei cat si o larga fasie de la Dunare si pontul Euxil.

Asadar din spatial nord- dunarean a ajuns dupa 106 in stapanirea Romei, a fost impartit din punct de vedere politico- administrativ si militar intre Moesia Inferior si provincia Dacia nou creata.

Pana la moartea lui Traian, Dacia a fost o provincie imperiala de rang consular condusa de un guvernator care isi avea sediul la Apulum (Alba- Iulia). Dupa moartea lui Traian, la inceputul domniei lui Hadrian, au loc o serie de rascoale dacice si pentru a impiedica astfel de evenimente, imparatul Hadrian reorganizeaza Dacia in 118 impartind-o in Dacia Superior, Inferior si Dacia Porolissensis in scopul unei aparari mai eficiente.

Dacia Superior era condusa de un guvernator legatus augusti pro praetore care facea parte din randul membrilor ordinului senatorilor de rang praetorial, fost praetor insarcinat sa indeplineasca atributiile imperiale, politico- administrative,militare si judecatoresti. Residinta guvernatorului era la Apulum; rangul unui guvernator era determinat de imparatul provinciei, de numarul de legiuni militare cantonate pe teritoriul ei.

Regatul imperial era ajutat in problemele de ordin financiar de un procurator augusti, din ordinul cavalerilor ce se ocupa de incasarea impozitelor pentru fiscul imperial, de asigurarea si evidenta cheltuielilor necesare aparatului administrativ al provinciei.

Dacia Inferior era organizata ca o provincie procuratoriala, la conducerea sa aflandu-se un procurator augusti numit de imparat din randurile ordinului ecvestru. Deoarece era investit de imparat, el avea si dreptul de a condamna la moarte cu exceptia cetatenilor romani.

Dacia Porolissensis se gasea sub conducerea unui procurator augustus presidia de rang ecvestru ce cumula toate atributiile administrative, judecatoresti, financiare la fel ca in Dacia Inferior.

O ultima organizare a Daciei are loc in 168-169 la initiativa lui Marc Aurelius in urma atacurilor intreprinse de neamurile germanice impotriva Daciei si a altor provincii romane din Europa Centrala. Prin aceasta reorganizare Dacia Porolenssis ramanea in vechile granite si se forma Dacia Apulensis prin contopirea Daciei Superior si Daciei Inferior si Dacia Malvensis din care facea parte Oltenia si restul Munteniei, fiind la granitele imperiului.

Dacia Malvensis se afla sub supravegherea directa a imparatului, al carui reprezentant era un legatus augusti pro praetore dacianu trium. Acesta era ajutat in fiecare provincie de catre un administrator financiar numit procuratorus.

Alaturi de guvernatorul provinciei avand mai mult un rol de intretinere a cultului imparatului, se afla si o adunare provinciala numita "Conciliu provinciarum dacianum trium" formata din 100 de cetateni.