Richard Woodman

Richard Woodman 

Preotul paroh al lui Woodman, un om pe nume Fairbank, a incercat fara succes sa il convinga sa participe la slujbele bisericii si suparat din pricina esecului sau, Fairbank a proferat acuzatii de erezie impotriva lui Woodman si a facut ca acesta sa fie adus inaintea judecatorilor de pace ai comitatului Sussex, care l-au trimis la inchisoarea King's Bench pentru o buna bucata de vreme.      

Dupa mai mult timp, Woodman si altii patru au fost dusi ca sa fie examinati de episcopul Bonner la Londra. Acesta i-a sfatuit sa devina membrii bisericii adevarate si ei i-au raspuns ca se socotesc ca fiind membrii bisericii. Satisfacut de raspunsul lor i-a pus pe toti cinci in libertate.      

La putina vreme dupa ce Woodman s-a intors acasa, s-a raspandit vestea ca s-a alaturat Bisericii Catolice. El a negat acest lucru atat de des si atat de mult in mod public incat s-a trimis un mandat de arestare pe numele lui. Intr-o buna zi, pe cand Woodman lucra in depozitul tatalui sau, s-au apropiat de el trei indivizi care i-au spus ca trebuie sa mearga cu ei la lordul sambelan.      

Surprins si alarmat de acest atac neasteptat, Woodman i-a implorat sa il lase sa mearga acasa sa-si anunte sotia ca este arestat si sa se imbrace in mod potrivit pentru a merge la tribunal. Ofiterii au fost de acord si l-au insotit pana acasa. Odata ajuns acolo, le-a cerut sa vada mandatul de arestare. "Nu este aici", a raspuns unul din ei, "este acasa la mine. Cel mult poti sa ma determini sa ma duc acasa si sa-l aduc."      

"Daca aveti un mandat, aduceti-l incoace dar pana atunci parasiti-mi casa!" a cerut Woodman si le-a trantit usa in nas. Stiind ca cei trei se vor intoarce curand, a fugit la o fereastra ce dadea in spatele casei si si-a cautat scaparea in padure, unde a stat ascuns. Intr-adevar ofiterii s-au intors repede si au perchezitionat fiecare ungher al casei dar Woodman era deja in siguranta in padure. El stia ca va fi cautat in intreaga tara inclusiv in zona de coasta spre mare asa ca i-ar fi fost imposibil sa paraseasca tara; s-a hotarat deci sa faca cel mai bun lucru cu putinta si anume sa ramana aproape de casa, lucru la care nu s-ar fi gandit nimeni. Luandu-si Biblia, penita si cerneala, ca si alte obiecte necesare, Woodman s-a ascuns sub un copac din padurea invecinata si a stat acolo sase sau sapte saptamani iar sotia ii ducea mereu de mancare. La un moment dat s-a lansat zvonul ca a fost vazut in Flanders si a fost oprita cautarea lui in partea locului. Woodman a profitat de ocazie ca sa scape spre Flanders si apoi spre Franta, dar i-au lipsit atat de mult casa si familia incat s-a strecurat inapoi in tara. Peste trei saptamani a mai fost eliberat un mandat de arestare pentru el si casa lui a fost perchezitionata de doua ori pe saptamana in urmatoarele doua luni.      

Pana la urma Woodman a fost tradat de propriul sau frate care a anuntat autoritatile ca Woodman si-a parasit ascunzatoarea in timpul serii ca sa poata dormi acasa. Cand au sosit autoritatile, Woodman s-a ascuns intr-o mansarda care nu a fost descoperita niciodata la perchezitiile anterioare. Desi se stia ca este ascuns pe undeva prin casa, ofiterii nu-l puteau gasi nicaieri. Dar fratele sau stia de existenta mansardei chiar daca nu cunostea locul exact si cercetarile au fost reluate pana cand mansarda a fost descoperita si Woodman a trebuit sa fuga ca sa-si scape viata.      

"Imediat ce m-am vazut sarit jos, am inceput sa fug pe o alee plina de niste zgura colturoasa si urmaritorii mei fugeau dupa mine. Am continuat sa fug dar am calcat intr-o groapa plina cu noroi si am cazut. Inainte ca sa ma pot ridica ei au navalit peste mine, m-au legat si m-au dus cu ei" relata Woodman.      

El a fost dus si examinat de catre cativa reprezentanti ai bisericii, dar a refuzat sa accepte lucrurile care nu erau intemeiate pe autoritatea Bibliei. La vreo doua saptamani dupa ce a fost condamnat, Woodman a fost dus in orasul Lewes din Sussex, impreuna cu alti noua intemnitati. Cei zece au fost condusi la locul executiei in ziua de 22 iulie 1557. Au fost legati de cativa stalpi si lasati in voia unui singur rug foarte mare.      

Se stie despre ei ca si-au infruntat moartea cu mare curaj si cu resemnare, ultimele lor cuvinte fiind cele cu care si-au incredintat sufletele Rascumparatorului binecuvantat Care urma sa fie judecatorul lor suprem.