Romania si conflictele regionale in secolul XX

Romania si conflictele regionale in secolul XX

La inceputul secolului al XX - lea Romania devine principala putere balcanica si obtine, prin intermediul Pacii de la Bucuresti de la 10 august 1913, Cadrilaterul cu orasele Silistra, Balcic si Turtucaia. Pacea de la Paris (1919) a fost intarita prin semnarea Micii Intelegeri (1921) si a Intelegerii Balcanice (1934), menite sa asigure tarilor balcanice protectia reciproca si garantarea granitelor.

Dupa 1945, Romania cade in sfera de influenta comunista si se remarca printr-o supunere deplina fata de atotputernicul Stalin, fapt dovedit de condamnarea liderului yugoslav Tito (1948) si a revolutiei din Budapesta (1956), urmata de o atitudine de fronda intre 1958-1989. Dej refuza sa accepte transformarea tarii in unul din granarele blocului comunist, iar Ceausescu sa intervina pentru reprimarea revolutiei de la Praga (1968). Noua atitudine nu insemna insa democratie, ci indepartarea de noul sistem sovietic, bazat pe autoritatea partidului si nu a liderului asa cum doreau Dej si Ceausescu.

Dupa 1991, Romania sprijina diplomatic lupta dintre Republica Moldova si Transnistria aflata sub influenta Moscovei. In Transnistria locuiau, conform recensamantului din 1989, 39,9% romani, 28,3% ucraineni, 25,4% rusi si 1,9% bulgari, iar conflictul se poarta pana astazi cu mijloace diplomatice si economice.

In calitate de membra a Parteneriatului pentru Pace (1994) si NATO (2002), Romania participa la restabilirea ordinii in Albania, Kosovo, Bosnia Hertegovina si patrunderea avioanelor americane pe teritoriul Romanieii in timpul bombardarii Serbiei lui Slobodan Milosevici, acuzat de purificare rasiala impotriva croatilor si musulmanilor. De asemenea, trupele romane au fost trimise in Somalia, Afganistan si Irak pentru a pastra ordinea si asigura trecerea la un regim democratic.

Cererea oficiala de aderare la UE a Romaniei a fost inaintata la 22 iunie 1995, impreuna cu Strategia Nationala de Pregatirea a Aderarii Romaniei la UE. In acelasi an isi depun cererea si Bulgaria, Slovacia, Estonia, Letonia si Lituania. La 30 martie 1998, ministrul roman al afacerilor externe primeste primul Parteneriat pentru Aderare. Parteneriatul pentru Aderare coordoneaza asistenta financiara acordata de UE Romaniei.
In iunie 1999, Romania inainteaza Comisiei Programul National de Aderare la Uniunea Europeana. La 10-11 dec. 1999, Consiliul European de la Helsinki decide deschiderea negocierilor de aderare cu Romania alaturi de alte 5 state candidate. Astfel in primul an de negocieri, Romania a deschis negocierile pentru 9 capirole si a inchis provizoriu negocierile pentru 6 capitole. Dupa instalarea noului guvern , strategia de negociere s-a indreptat catre abordarea unor capitole ceva mai dificile, cu impact social si economic ridicat. Pentru a contribui la structurarea functionala a economiei de piata au fost elaborate de catre Delegatia Nationala , documente de pozitie la celelalte capitole referitoare la piata unica, principalele ramuri economice si coeziunea economica si sociala.
Pana la sfarsitul anului 2002 fusesera deschise toate capitolele de negociere, insa nu fusesera inchise decat 16. Tot in 2002 Comisia Europeana mentioneaza in Raportul de Tara pentru prima oara 2007 ca data estimativa pentru aderarea Romaniei si a Bulgariei. Un an mai tarziu, la Consiliul European de la Bruxelles (dec. 2003) a fost stability calendarul de aderare a Romaniei la UE.Acesta prevedea finalizarea negocierilor in 2004, semnarea Tratatului de Aderare cat mai curand posibil, in 2005, si aderarea efectiva la UE in 2007.

EXERCITII

a. Care sunt obiectivele pe care si le-a propus diplomatia romana in perioada interbelica ?

b. Analizati aspectele pozitive sau negative ale aliantei Romaniei cu NATO.

c. Analizati aspectele pozitive sau negative ale aliantei Romaniei cu UE.