ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALA A TRANSILVANIEI IN PERIOADA VOIEVODATULUI

ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALA A TRANSILVANIEI IN PERIOADA VOIEVODATULUI

Districte romane

Si dupa cucerirea maghiara romanii autohtoni si-au pastrat, in perioada voievodatului, mai precis pana la 1541, structurile administrative proprii, una dintre explicatii fiind aceea ca ei erau organiza inainte de venirea ungurilor. De-a lungul aproape a unui mileniu pe teritorul tarii noastre s-au perindat diverse popoare si chiar stapaniri. Fiecare a adus cu sine elemente de structura si suprastructura ce-i erau caracteristice. 'Numai locuitorii dintotdeauna ai tarii - observatia apar colegului Costin Fene - nu s-au clintit din loc. Si, odata cu ei, nici vechile lor randuieli . Intre acestea, cea mai veche - institutia cnezilor si, de asemenea, organizarea districtuala, mentinuta pana tarziu in evul mediu. Districtele romane erau subdiviziu administrativ-teritoriale conduse de cnezi, voievozi, juzi, precum si de adunari ale nobililor si cnezilor. Ele aveau o populatie exlusiv romaneasca. Totodata, in ele functionau scaune de judecata conduse de denmitarii enumerati anterior. Districtele romane ale Transilvaniei, intre care al Fagarasului (1222), al Hategului (1247), al Maramuresului (1300) ca si altele erau in fapt ,tarile' mai vechi cu acelasi nume.

Comitate

Cucerirea arpadiana a pamanturilor transilvane a fost insotita de implementarea unor noi situatii admin istrativ-teritoriale , care s-au suprapus peste vechile institutii ale populatiei autohtone. Aceste institutii administrativ teritoriale numite comitate au fost introduse in acele zone ale Transilvaniei in care printre romani au patruns si ungurii. Ele au aparut, asa cum consenmeaza documentele, din secolul al XII-lea, fiind conduse de comiti numi de voievodat, ajuta de vicecomiti numiti de comiti si de juzi (pretori) ale de adunarea nobililor. De retinut, deci, ca la nivelul comitatelor functiona si o adunare (congregatie ) a nobilimii locale, cu sarcini elective. Comitatele erau Impartiite in plasi, in fruntea carora se aflau pomenitii pretori. Se considera ca aceste institutii autohtone romane au influentat si organizarea judiciar-administrativa in scaune a secuilor si sasilor.

Scaunele secuie au fost tot unitati administrative, ele avand insa o organizare cu car,acter militar. Astfel, locuitorii lor trebuiau - in schimbul unor privilegii - sa apere granita de est a Transilvaniei. Denumirea lor provine, asa cum deja s-a remarcat, de la vechile scaune de judecata ale romanilor, scaunele secuie formandu-se succesiv in prima jumatate a secolului al XIV lea, numarul lor ajungand la 7,cel din frunte fiind scaunul Sibiului. Scaunele secuiesti erau conduse de capitani, ce aveau atributii militare, administrative si judecatore si erau ajutati de juzii scaunali in probelemele juridice.

Obstea secuilor intitulata Universitas Siculorum avea resedinta la Odorhei, fiind condusa de un comite numit de rege. Ulterior, voievodul Transilvaniei a devenit si comite al secuilor, el fiind reprezentat in scaune de un jude regal. Aceasta a echivalat, insa, cu o stirbire a autonomiei obstei secuilor. Scaunele sase s-au format tot in prima jumatate a veacului al XIV-lea, dar in sanul unei unitati administrativ-teritoriale autonome intitulata Universitas Saxonum . Fiecare scaun era condus de un jude regal, ajutat de un vicejude. Judele regal avea prerogative similare celor ale comitilor. In plus, localnicii aveau dreptul de a alege un jude scaunal. Universitas Saxonum avea in frunte un comite, ce-I reprezenta pe rege, dar care se gasea in realitate sub autoritatea voievodului transilvanean. Tot unitati administrative ale Transilvaniei voievodale au fost orasele si satele. Datorita unor conditii aparte, asupra carora nu insistam in acest context, activitatea mestesugareasca si comerciala din Transilvania a ajuns la o mare inflorire si drept urmare s-au dezvoltat cateva orase intre care Sibiu, Brasov, Cluj si Bistrita. Evident ca aceste orase si nu numai ele, au fost beneficiarele unei pronuntate autonomii. Ele erau conduse de un jude (judex) impreuna cu un consiliul municipal, alcatuit din 12 jurati. Conducerea fiecarui oras era aleasa anual de catre comunitatea localitatii. Populatia oraselor nu era omogena, dimpotriva, ea era stratificata dupa cum urmeaza: patriciatul ce includea proprietarii si negustorii bogati; paturile mijlocii compuse din mesesugari si mici negustori si in fine,saracimea adica plebea oraselor.

Privitor la satele romanesti acestea au fost de doua categorii: libere si aservite. Treptat, catre finele epocii voievodale, in prima jurnatate a veacului al XVI-lea, pamanturile romanilor au fost acaparate de nobilimea celor trei natiuni privilegiate - unguri, sasi, secui - satele libere si implicit taranii liberi supravietuind doar in zonele de granita. Satele romane au fost conduse tot de cnezi, ce aveau atributii judiciare, fiscale (strangeau impozitele) si militare (chemarea la oaste).