SOCIALISMUL DE STAT SI MUNICIPAL

SOCIALISMUL DE STAT SI MUNICIPAL

1. SOCIALISMUL DE STAT

Socialismul de stat sau de catedra a reprezentat o conceptie economica, sociala si morala care se sprijinea pe un ideal de justitie sociala si pe o conceptie speciala despre stat si societate. Ideea dominanta era gasirea unui compromis intre societatea prezenta si cea viitoare, autorii socialismului de catedra admitand ca statul trebuia sa protejeze personalitatea asigurandu-i securitatea publica, sa supravegheze schimburile si sa garanteze munca pentru toti. Initiatorii socialismului de stat au fost indeosebi profesori universitari germani ale caror conceptii au fost puternic influentate de Hegel intre care: Karl Rodbertus Jagetzov, Ferdinand Lassalle, Adolf Wagner, Gustav Schmoller, etc. Un moment important in coagularea socialismului de stat a fost marcat de Manifestul de la Eisenach din 1872, cand tezele fundamentale ale acestui curent de gandire economica au devenit publice.

1. COMPROMISUL INTRE PREZENT SI VIITOR

KARL RODBERTUS JAGETZOV a reluat in ultima parte a secolului al XIX-lea ideile lui Saint-Simon si ale lui Sismondi, formuland o teorie a necesitatii statului producator si distribuitor de bogatie, pentru ca societatea este un sistem creat prin diviziunea muncii, care pune toti oamenii intr-o legatura indestructibila, ii sustrage izolarii si transforma un agregat de indivizi intr-o adevarata comunitate. Din momenrul in care un individ este inglobat in societatea economica, bunastarea sa depinde de el, de mediul natural si de toti ceilalti producatori. Rodbertus propune inlocuirea libertatii naturale cu un sistem de conducere de stat, care sa regleze urmatoarele functii: adaptarea productiei la nevoi, mentinerea productiei la nivelul resurselor existente, justa impartire a produsului comun intre producatori.

Adaptarea productiei la nevoi

In conceptia lui Rodbertus, productia trebuia adaptata la nevoi si nu la cererea efectiva, pentru ca in societate exista nevoi esentiale ale unor oameni care nu sunt satisfacute, concomitent cu luxul orbitor al altora. In fond, Rodbertus nu era interesat de explicarea opozitiei dintre cererea efectiva si nevoi, ci de sustinerea ideii dupa care numai societatea trebuia sa stabileasca si impuna tuturor scara nevoilor de satisfacut. Cu alte cuvinte, interesele personale, mult prea diverse, se opuneau interesului general. Cauza acestei divergente o constiutie, dupa parerea lui Rodbertus, preocuparea capitalistilor pentru rentabilitate, adica pentru cel mai mare produs net si nu pentru productivitate, adica pentru productia necesara satisfacerii nevoii sociale.

Mentinerea productiei la nivelul resurselor existente

Aceasta functie sociala presupunea deplina folosire a instrumentelor de productie printr-o directionare centralizata a productiei. El critica lipsa de directie a capitalismului cu argumentele inspiratorilor sai, plasand problema in incapacitatea administrativa a capitalistilor.

Justa impartire a produsului social

Problemele esentiale carora stiinta economica trebuia sa le gaseasca explicatii erau, dupa opinia lui Rodbertus, justa impartire a produsului social, saracia si crizele. De aceea, el porneste analiza de la repartitie sperand sa le rezolve si pe celelalte. Conform teoriei sale justa repartitie era aceea care dadea fiecarui muncitor produsul muncii sale, solutie care nu se putea aplica intr-un regim de libera concurenta si proprietate privata. Prin urmare, repartitia produsului prin mecanismul schimbului care potrivit schemei clasice asigura proprietarului fiecarui factor de productie valoarea de piata a serviciilor aferente facea posibila spolierea muncitorilor de catre proprietarii pamanturilor si ai capitalurilor, pentru ca produsele costa munca, numai munca manuala. Dupa parerea sa, numai munca manuala inseamna cheltuiala de energie si timp, pe cand inteligenta reprezenta o forta infinita care nu costa nimic, deci este economic si moral ca produsul muncii sa apartina producatorilor directi. Mai mult, echitatea in repartitie este incalcata atunci cand proprietarii pamantului si ai capitalului incaseaza renta (arenda si dobanda), venituri fara nici o legatura cu participarea directa la productie. Astfel, Rodbertus denunta dublul aspect al repartitiei, economic si social, drept cauza spolierii muncitorilor si a declansarii crizelor, pentru ca veniturile muncii n-au crescut la fel de repede cu veniturile capitalului. Propunerea lui Rodbertus este in spiritul socialismului de stat: desfiintarea proprietatii particulare si a productiei individuale. Societatea va deveni singura proprietara a instrumentelor de productie, profitul fara munca va disparea,iar fiecare persoana va fi obligata sa contribuie la productie si va consuma pe masura muncii sale. Daca productia si repartitia bogatiei ca functii sociale scapa controlului indivizilor si cere o directie tot mai centralizata, atunci acesta directie trebuie incredintata statului. Statul avea datoria sa evalueze in munca valoarea produsului social total, sa stabilesca partea din valoare cuvenita muncitorilor si sa imparta intreprinzatorilor bonuri de salariu proportionale cu numarul angajatilor. In schimbul bonurilor intreprinzatorii erau obligati sa cedeze magazinelor publice o cantitate de produse de valoare-munca egala, iar muncitorii platiti cu bonuri de salariu sa-si cumpere cu acestea marfurile de care aveau nevoie. Statul urma sa actualizeze periodic valoarea produsului social in unitati de munca si sa corecteze ponderea salariului in produsul social pe masura cresterii productivitatii muncii. In acest mod, muncitorii participau automat la progresul productiei nationale, iar compromisul se realiza: se pastra proprietatea privata, dar se suprima libertatea contractelor.

Rodbertus a furnizat socialismului de stat teoria sociala fundamentala, continuatorii aveau menirea sa gaseasca solutii pentru perpetuarea sistemului economic si social[1].

2.

FERDINAND LASSALLE teoretician socialist, apropiat al lui Marx, s-a remarcat mai ales ca om de actiune, el a dat "tot avantul ideilor de interventie a statului"[2]. Conceptia sa generala despre evolutia istorica este fondata pe ideea limitarii crescande a dreptului de proprietate si chiar a diparitiei complete a proprietatii in urmatoarele doua secole. S-a implicat activ in miscarea muncitoreasca, propunandu-si sa cucereasca masele prin sustinerea reformei politice (vot universal) si a celei economice (crearea de asociatii de productie subventionate de stat). Dintre teoriile sale care au impulsionat socialismul de stat retinem: legea de arama a salariilor, asociatiile si interventia statului.

Legea de arama a salariilor

In scopul castigarii de adepti ai reformelor, Lassalle a invocat legea de arama a salariilor, care este o metafora folosita de el pentru teoria salariului necesar a lui Ricardo. In sustinerea reformelor Lassalle nu a atacat direct capitalistii, ci s-a servit de ceva existent dandu-i alt nume, evident cu impact puternic asupra muncitorilor.

Asociatiile

Ceea ce a adus nou Lassalle in ideea de asociatie a fost interventia statului prin subventionarea asociatiilor de productie.

Interventia statului

Intentia lui Lassalle era sa opuna conceptiei burgheze despre stat o alta a clasei muncitoare, pe care si-o revendica si pe care o considera adevarata. Potrivit opiniei sale, statul se reflecta diferit pentru burghezie si pentru clasa muncitoare: pentru burghezie statul era "paznic de noapte", care lasa pe cel slab sa fie expoatat de cel mai tare si pus sa apere libertatea si proprietatea indivizilor, iar pentru muncitorime statul era unirea celor slabi pentru a implini soarta omenirii, aceea de dezvoltare a omenirii in libertate.

3. STATUL INAINTEA INDIVIDULUI

ADOLF WAGNER a avut o cariera universitara indelungata, a tinut cursuri la Viena, Hamburg, Frieburg, Berlin, bucurandu-se de o influenta considerabila asupra puterii aproape o jumatate de secol. Wagner a fost totodata un mare specialist in institutii financiare: banci, credit si finante publice. Ca intelectual angajat in viata publica, Wagner a contribuit decisiv la dezvoltarea socialismului de stat prin cartea sa aparuta in 1876, "Fundamentele economiei politice". Adolf Wagner a dezvoltat o serie de idei care au dat consistenta socialismului de stat si care au constituit sursele de inspiratie pentru institutionalismul american: noua politica economica, relatia dintre stat si individ, productia si repartitia bogatiei, institutiile colective de interes public, legislatia economica.

Noua politica economica:

Increderea in socialismul de stat a fost generata de succesul refomelor din ultima parte a secolului al XIX-lea. Initiatorii socialismului de stat, in primul rand Adolf Wagner, au contribuit la modificarea principiilor politicii economice generale, centradu-si eforturile pe obiective economice si sociale imediate. Noua politica economica nu invita la shimbarea ordinii politice, nu incita la rasturnari ale regimului, ci oferea o solutie socotita inteleapta la acea vreme, solutie concretizata in mai mult stat: stat producator, stat consumator, stat legiuitor, stat agent fiscal, stat providenta, stat unitar, stat national, stat solidar.

Relatia dintre stat si individ:

In conceptia lui Wagner, intre indivizii si clasele unei natiuni exista o solidaritate morala mult mai profunda decat solidaritatea economica, si anume, solidaritatea rezultata din comunitatea de limba, de traditii si obiceiuri, precum si de institutii politice. Institutia acestei solidaritati morale este statul, iar in aceasta calitate nu avea dreptul sa ramana indiferent fata de mizeria materiala in care traia o parte din natiune. In consecinta, statul avea de indeplinit mai mult decat o simpla datorie de protectie impotriva violentei interne si externe, avea o functie de civilizatie si bunastare. In opozitie clara cu liberalismul, Wagner creeaza o noua imagine a statului, unde guvernul este un agent ca oricare altul, dar mai simpatic. Totusi, bunastarea anuntata presupunea un stat bogat, care la randul sau sa creasca bogatia cetatenilor sai, adica "statul inaintea individului".

Productia si repartitia bogatiei:

Wagner are ca punct de plecare in analiza productiei si repartitiei bogatiei critica proprietatii si a venitului fara munca, reper moral si, in acelasi timp, national, cu scopul precis de a asigura justa repartitie a bunurilor si bunastarea muncitorilor. Acestea erau de fapt si conditiile ce trebuiau implinite pentru mentinerea unitatii nationale pe care o intruchipa statul.

In privinta productiei, ca si alti socialisti de stat, Wagner nu contesta nici gestionarea directa a intreprinderilorde catre stat, si nici controlul exercitat de stat asupra activitatii intreprinderilor. De asemenea, Wagner admite posibilitatea ca statul sa-si asume unele industrii, daca raspund unei nevoi generale (daca exista pericolul monopolului particular sau daca cer o coordonare unitara) din care rezulta avantaje pentru consumatori (apele, padurile, soselele, canalele, cai ferate, banci de emisiune, servicii publice de apa, canalizare si iluminat). Altfel spus, acelasi lucru daca vine de la particular este rau, iar daca vine de la stat este bun, dupa cum monopolul de stat este altceva (mai bun) decat monopolul privat.

In privinta repartitiei, Adolf Wagner rafineaza teoriile anterioare si pledeaza pentru set de reforme, care aplicate ar fi determinat o mai exacta adaptare a venitului la merit, ceea ce insemna, pe de-o parte limitarea profiturilor considerate exagerate (deci nu condamna nici profitul si nici dobanda), iar pe de alta parte cresterea salariilor pana la un nivel care sa faca posibila un trai omenesc. Statul trebuia sa asigure respectarea unei regulei morale in repartitia bunurilor, regula specifica fiecarei perioade. Instrumentul realizarii reformelor era impozitul, statul facand dreptate in repartitia bunurilor.

Institutiile colective de interes public:

Proliferarea institutiilor publice este, dupa parerea lui Wagner, unul dintre mijloacele dezvoltarii solidaritatii morale si al limitarii actiunilor egoiste. Cu toate acestea, Wagner se pronunta pentru mentinerea proprietatii private si a initiativei individuale, adica in favoarea capitalismului si impotriva colectivismului.

Legislatia economica si sociala:

Ideea centrala a reformelor, sustinute de Wagner si de ceilalti adepti ai socialismului de stat si care a avut efecte benefice asupra economiei germane de la sfarsitul secolului al XIX-lea, se referea atat la legislatia economica, cat si la cea sociala . Legile asigurarii (de boala, de accidente, de invaliditate, de batranete), legile protectiei muncitorilor (legea duratei zilei de munca, a repaosului duminical, a igienei,s.a), legea impozitului progresiv pe venit au creat imaginea statului legislativ, drept si protector.     

B. SOCIALISMUL MUNICIPAL

Socialismul municipal a reprezentat o tendinta similara socialismului de stat si s-a manifestat in Marea Britanie in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Promotorii socialismului municipal preconizau gestionarea de catre autoritatile locale a serviciilor publice (de apa, gaz, electricitate, transporturi), precum si ale unor domenii care, in mod traditional, erau rezervate sectorului privat (termoficare, comertul cu produse alimentare, etc.).