STATELE GERMANICE DIN OCCIDENT

STATELE GERMANICE DIN OCCIDENT

Nu vom insista asupra unei evidente, si anume ca institutiile tribale ale popoarelor germanice nu s-au putut mentine in noile regate intemeiate in perimetrul Imperiului⁹¹, in mijlocul unei populatii romane. Acestea nu puteau supravietui decat in mici regate ca cele ale anglo-saxonilor, populate cu germanici.

Fara indoiala, regii germanici instalati in Imperiu au fost, pentru popoarele, lor, regi nationali, reges gentium, cum zice Grigore cel Mare⁹². Ei isi zic reges Gothorum, Vandalorum, Burgondionum, Francorum. Pentru romani insa, sunt niste generali romani carora imparatul le-a ingaduit sa guverneze populatia civila. in ochii lor, ei apar sub aceasta eticheta romana^9j. Si sunt mandri sa o afiseze.' e suficient sa ne amintim cavalcada lui Clovis cand a fost facut consul onorific.

Adevarata stare de lucruri apare cel mai clar sub Theodoric. El este de fapt un vicerege roman: emite decrete, nu legi.

Gotii nu alcatuiesc decat armata⁹⁴. Toate magistraturile civile sunt romane si toata administratia romana se mentine pe cat se poate. Senatul subzista. Toata puterea este insa concentrata in mana regelui si la curtea sa, adica la palat. Theodoric nu adopta decat simplul titlu de rex, ca si cand ar vrea sa stearga urmele originii sale barbare, isi stabileste resedinta la Ravenna ca si imparatii. Totul se pastreaza: impartirea provinciilor si denumirea conducatorilor lor duces, rectores, praesides, structura administrativa a municipiilor si functiile de curiales, defenso-res, organizarea impozitelor. Theodoric bate moneda, dar in numele imparatului. Adopta numele Flavius⁹⁵, semneaza un document prin care ia nationalitate romana. In anumite inscriptii este numit semper Augustus, propagator Romani nominis. Garda regelui este organizata dupa modelul bizantin, ceremonialul de la curte de asemenea. Organizarea judiciara este total romana, chiar pentru goti; edictele lui Theodoric sunt pe de-a-ntregul romane. Nu exista legislatie speciala, pentru goti. De fapt, Theodoric lupta impotriva razboaielor tribale si a barbariei germanice. Regele nu a protejat dreptul national al poporului sau⁹⁶. Gotii constituie garnizoanele din orase, traiesc din veniturile pamantului⁹ si mai primesc si o solda. Nu au insa voie sa ocupe functii civile. Nu le este ingaduit sa-i influenteze pe cei care guverneaza, cu exceptia celor aflati, alaturi de romani, in anturajul regelui. In acest regat unde regele lor e un comandant militar, ei sunt de fapt niste straini bine platiti: o casta militara traind in belsug din meseria lor. Aceasta ii leaga intre ei si va explica vigoarea rezistentei lor sub lustinian, iar nu asa-zisul caracter national. L. Schmidt⁹⁸ recunoaste ca, imediat dupa stabilirea in Italia s-a pierdut conceptia gotica despre regalitate⁹⁹. Theodoric nu mai este decat un functionar al lui Zenon. Cum a ajuns in Italia, Biserica si populatia il recunosc drept reprezentant al legalitatii. Puterea personala a regelui se exercita prin sajones, numele gotic pentru agentes in rebus al romanilor¹⁰⁰. in fond, gotii sunt baza militara a puterii regale care, in rest, este romana.

Fara indoiala, la alti barbari amprenta romana nu este atat de profunda. La vandali, desi ruptura cu Imperiul exista, din organizarea statului lipseste cu desavarsire orice caracter germanic. Aici insa, in ciuda fictiunii din manuale, ruptura cu Imperiul este totala si ar fi ridicol sa vedem in Genseric un functionar. El este cu totul diferit de Theodoric. in loc sa menajeze si sa linguseasca populatia romana ca Theodoric, o trateaza cu duritate si-i persecuta credinta. Nici vorba aici de tercia. Vandalii s-au stabilit in masa in Tunisia de nord, unde deposedeaza sau expropriaza proprietarii romani. Traiesc de pe urma co-lonilor, ca niste rentieri. Sunt scutiti de impozite. Organizarea lor in tausendschaften^]0] pe care Procopie o numeste chiliarques, este absolut militara. Orice legislatie sau mai bine-zis orice institutie germanica a disparut in 442 cand Genseric, dupa ce a strivit o rascoala a nobilimii care incerca sa mentina in folosul ei ramasitele organizatiei tribale, a instituit monarhia absoluta¹⁰². Guvernarea Iui este romana. Bate moneda cu efigia lui Hono-rius. Inscriptiile sunt romane. Genseric se stabileste la Cartagina precum Theodoric la Ravenna; exista un pala-tium. Nu se atinge nici de viata economica, nici de realitatile vietii de toate zilele.

S-ar parea ca regii vandali continua sa furnizeze Romei si Constantinopolului prestatiile in natura, ulei de exemplu'⁰³.

Atunci cand Genseric stabileste ordinea de succesiune la tron, o face printr-un codicil redactat conform prevederilor legislatiei romane¹⁰⁴.

^ Berberii romanizati au continuat sa traiasca sub vandali aceeasi viata ca si in epoca anterioara¹⁰⁵. Cancelaria este romana¹⁰⁶; in fruntea ei se afla un referendarius, Pe-trus, de la care s-au pastrat cateva versuri. Sub Genseric s-au construit termele de la Tunis. Literatura ramane vie¹⁰⁷. Victor Tonnennensis inca mai crede ca Imperiul e vesnic¹⁰⁸. Regii calca pe urmele Romei, asa cum Restauratia calca pe urmele lui Bonaparte. De pilda, in 484, edictul lui Genseric impotriva crestinilor este copiat dupa cel al lui Honorius din 412 impotriva donatistilor*' ⁹. Din acest decret se vede ca diversele clase sociale au ramas exact aceleasi. Pe scurt, Ia vandali, exista chiar mai putine urme de germanism decat Ia ostrogoti. Este adevarat ca Africa, in momentul in care s-au stabilit ei acolo, era cea mai plina de vitalitate dintre toate provinciile occidentale si ca li s-a impus imediat.

Spania si Galia suferisera mai mult de pe urma invaziilor, pe de o parte, si pe de alta parte nu erau atat de romanizate ca Italia si Africa. Si totusi, caracterul germanic al invadatorilor se pierde in egala masura in fata moravurilor si institutiilor romane. La vizigoti, inainte de cucerirea lor de catre Clovis, regii traiesc dupa moda romana, in capitala lor Toulouse, iar mai tarziu Toledo. Vizigotii, stabiliti pe principiul "ospitalitatii', nu sunt considerati din punct de vedere juridic superiori romanilor. Regele denumeste ansamblul supusilor sai populits noster. Fiecare isi pastreaza insa legislatia si intre romani si germanici nu exista connubium. E posibil ca si diferenta de cult, vizigotii fiind arieni, sa motiveze absenta de casatorii legale intre vechii cetateni romani si invadatori. Interdictia de connubium va disparea sub Leovigild (i'586), iar arianismul sub Reccared. Sub Reccesvinth este stabilita comunitatea dreptului intre romani si goti. Orice sortes apartinand unui got e scutit de impozite. Provinciile se mentin cu functiile lor de rectores sau judices provinciarum, consulares, praesides; provinciile sunt impartite in civitates. Dupa parerea lui Schmidt, nici in organizarea agriculturii nu exista vreun element germanic.

Regele este stapan absolut: dominus noster glorio-sissimus rex. Monarhia este ereditara, iar poporul nu participa sub nici o forma la guvernare. Urmele de adunari ale armatei semnalate de Schmidt, care nu reuseste sa descopere adevarate adunari nationale, sunt fapte diverse cum se gasesc de altfel destule in imperiul tarziu.

Regele isi numeste agentii. Exista la curtea sa inalti demnitari de origine germanica si romana, acestia din urma fiind de altfel mult mai numerosi. Primul ministru al lui Euric si al lui Alaric al II-lea, Leon de Narbonne cumuleaza functiile de qiiaestor sacri palatii si de ma-gister officiorum de la curtea imperiala. Regele nu mai are "truste'*, ci domestici dupa moda romana.

Ducii, conducatorii provinciilor si comites, cei ai cetatilor, sunt mai ales romani.

In orase, curia se pastreaza impreuna cu un defensor ratificat de rege. Vizigotii se impart in Tausendshaften, Fiinfhundertschaften, Hundertschaften, Zehnschaften, avand in frunte comandanti militari asupra atributiilor carora detinem foarte putine informatii. Atata vreme cat a dainuit regatul de la Toulouse, s-ar parea ca romanii nu erau supusi serviciului militar. Situatia este deci aceeasi ca la ostrogoti. O vreme vizigotii au avut in millenarius un magistrat separat, ca si ostrogotii. Dar deja sub Euric,, acestia sunt supusi jurisdictiei acelui comes care judeca dupa dreptul roman cu assessores, legisti. in organizarea' tribunalului'⁰ nu exista nici cea mai vaga urma germanica.

Codul lui Euric, promulgat in 475 pentru a reglementa raporturile dintre goti si romani, este redactat de juristi romani; este un document pe de-a-ntregul romanizat. in ceea ce priveste Breviarul lui Alaric (din 507), intocmit pentru romani, acesta este drept roman aproape pur. Avem de asemenea continuitate in ceea ce priveste impozitul roman si sistemul monetar, tot roman.

Functionarii regelui sunt salariati. Cat despre Biserica, si ea este supusa regelui, care ratifica alegerea epis-copilor. Cu rare exceptii, nu exista persecutii propriu-zise impotriva crestinilor. Pe masura ce trece timpul, romanizarea se accentueaza. Leovigild (568-586) suprima ramasitele de jurisdictie speciala care exista pentru goti, autorizeaza casatoriile mixte si introduce rudenia romana pentru vizigoti.

La inceput, regele a purtat insemnele regale germanice, pe care Ie-a schimbat mai tarziu, adoptandu-le pe cele romane¹¹'. Autoritatea sa provine dintr-o functie publica si nu dintr-o simpla tiranie personala. Vechiul caracter razboinic al barbarilor se estompeaza si el. Numarul de vizigoti scade atat de mult incat in 681, Er-vige ii obliga pe proprietari sa aduca in armata o zecime din sclavii lor, inarmandu-i.

Sub Reccared (586-608), amalgamarea juridica e completa. Faptul este atestat de Liber judicionim, promulgat de Reccesvinth in 643. Spiritul sau este roman si ecleziastic, pentru ca din momentul cand Reccared s-a convertit, Biserica joaca un rol imens. Cele optsprezece sinoade reunite intre 589 si 701 sunt convocate de rege. Alaturi de episcopi, el convoaca la aceste sinoade si laici de la curte. Sinoadele sunt consultate nu numai in materie de religie, ci si in probleme civile''.

Aceasta Biserica, pe ai carei demnitari tot regele ii numeste, este foarte regalista, chiar si in cazul regilor cazuti in arianism.

Cand Athanagild se rascoala impotriva lui Leovigild, ea ii ramane credincioasa acestuia din urma, proclama electivitatea regelui de catre Biserica si nobilime (in 633) si introduce incoronarea'³.

Acestea nu modifica nicidecum absolutismul regal pe care Biserica il sprijina: Nefas csi in dubium deducere ejus potestatem cui omnium gubernatio superno constat delegata judic io .

Chindasvinth, ales in mai 642, porunceste sa fie ucisi sau luati in robie 700 de aristocrati care au incercat sa se opuna atotputerniciei sale'⁵.

Regele nu s-a sprijinit pe Biserica decat ca sa tina piept aristocratiei'⁶. Dar aceasta biserica ai carei epis-copi ii numeste regele, i se subordoneaza acestuia. Nu este vorba despre teocratic Regalitatea evolueaza in directia sistemului bizantin. Ca si imparatii, regele legifereaza in domeniul religios. Caracterul electiv al regelui, pe care Lot'⁷ pare a-1 lua in serios, e considerat de Ziegler ca un basm. in realitate, ca si in Bizant, este vorba despre un amestec de principiu ereditar, de intrigi, de comploturi. Leovigild se casatoreste cu o printesa bizantina, ceea ce nu-l impiedica sa-i respinga pe bizantini. Iar acesti regi vizigoti au spatharii, ca si imparatii'⁸.

Regii burgunzi, al caror regat efemer a fost anexat de catre regii franci in 534¹¹⁹, se afla in cele mai bune relatii cu Imperiul, dupa ce au reusit sa cucereasca orasul Lyon. Burgunzii, ca si ostrogotii si vizigotii, se stabilesc pe principiul hospitalitas .

In momentul stabilirii lor, Sidonius ii descrie ca pe niste barbari naivi si brutali. Regii lor sunt insa absolut romanizati. Gondebaud a fost magister militum praesen-tialis. La curtea lor se gasesc multi poeti si retori. Regele Sigismund se lauda ca este un soldat al Imperiului si zice ca tara sa constituie o parte din Imperiu¹²¹. Acesti regi au un quaestor palatii si mai multi domestici. Sigismund este un instrument al Bizantului si primeste de la imparatul Anastasie titlul de patriciu. Burgunzii sunt soldatii imparatului impotriva vizigotilor.

De aceea ei se considera ca facand parte din Imperiu. Stabilesc datele in functie de anii consulilor, adica ai imparatului; regele este magister militum in numele imparatului.

in rest, puterea regala este absoluta si unica. Regele nu o imparte cu nimeni; cand are mai multi fii, ii face vice-regi¹²². Curtea este compusa mai ales din romani. Nici urma de grupuri de razboinici; in fruntea unor pagi sau civitates se afla un comes. Alaturi de acesta, pentru a imparti dreptatea se gaseste un judex deputatus, numit tot de rege si judecand conform uzantelor romane.

Primitiva Sippe a disparut, desi amintirea sa dainuie in numele Faramanni (liberi). Administrarea romana a municipiilor se mentine la Vienne si Lyon. De asemenea, sistemul de organizare a impozitelor si a monedei este in intregime roman.

Regele burgund, ca si cel vizigot, platesc salarii agentilor lor. in acest regat atat de profund romanizat, burgunzii si romanii au acelasi statut juridic "una condi-tione teneantur'^]2'. Se pare ca spre deosebire de celelalte state germanice, denumite confederate, aici romanii se inroleaza in armata si au dreptul la connubium cu burgunzii.

Asadar ostrogotii, vizigotii, vandalii, burgunzii guverneaza dupa sistemul roman. Nici urma de "principii germanice' sau ele sunt atat de rare incat nu conteaza. De fapt, sub noii regi, vechiul regim dainuie cu unele pierderi fara indoiala. Un singur lucru nou: armata gratuita datorita impartirii pamantului si improprietaririi. Statul a rezolvat astfel aceasta problema cumplita a bugetului pentru razboi, care strivea populatia.

Administratia, devenita de altfel rudimentara, costa si ea mai putin. Biserica a preluat multe functii administrative. Dar, inca o data precizam ca tot ceea ce exista inca si functioneaza este i^nan. Din institutiile germanice, din adunarile de oameni liberi, n-a mai ramas nimic. Cel mult, pe ici pe colo, in problemele de drept se mai identifica unele infiltratii germanice ca Wehrgeld. Acestea constituie insa un mic raulet care se pierde in fluviul romanizarii juridice privind procedura civila, contractele, testamentele etc. Occidentul aminteste de acele palate italiene ajunse case de inchiriat si care, oricat de degradate ar fi, isi pastreza vechea arhitectura. Decadenta, desigur, dar o decadenta romana in care nu-si face loc nici un germene de civilizatie noua. Singura caracteristica a popoarelor germanice, arianismul, nu este altceva decat o veche erezie fara nici un caracter original si care nu are nici o importanta in randurile vandalilor, cu exceptia perioadei de inceput.

Se presupune ca alta a fost situatia in privinta francilor, carora chiar de la inceputul invaziilor li s-a atribuit o importanta extraordinara poate pentru ca, intr-adevar, in perioada carolingiana au refacut Europa. Dar oare asa sa se fi petrecut lucrurile in secolul al Vl-lea? Cred ca trebuie sa raspundem foarte categoric: nu. Fara indoiala, statul franc''¹⁴ este singurul care, in regiunile sale nordice, a pastrat o populatie pur germanica. in epoca merovingiana, populatia nu joaca nici un rol. Deindata ce au inceput cucerirea, regii se instaleaza in sud, in zona romana, la Paris, Soissons, Metz, Reims, Orleans si in imprejurimile acestora¹²⁵. Si daca nu merg mai la sud, este desigur pentru a putea rezista mai bine presiunii popoarelor germanice fata de care adopta atitudinea defensiva a imparatilor romani¹²⁶.

in 531, Thierry ii distruge, cu ajutorul saxonilor pe turingieni¹²⁷. in 555, Clotaire intreprinde o expeditie in Saxonia si Turingia si supune Bavaria¹²⁸. in 556¹²⁹ si in 605¹³⁰ au loc noi razboaie impotriva saxonilor. in 630-631 se desfasoara expeditia lui Dagobert impotriva vasconilor¹'¹. in 640 Turingia se rascoala si-si recastiga independenta¹³². in 689, Pepin se lupta cu frisonii'³³.

in timpul perioadei merovingiene, aceste tari germanice nu au exercitat nici o influenta. Statul franc, pana cand s-a supus carolingienilor, este cu precadere neus-trian si roman, de la bazinul Senei pana la Pirinei si mare. Francii stabiliti aici sunt de altfel putin numerosi.

Nu avem informatii cu privire la institutiile merovingiene decat dupa ce au fost cucerite tinuturile vizigotilor si burgunzilor. Este cert ca situatia gasita la fata locului ca si in teritoriile guvernate de Syagrius va fi exercitat o influenta oarecare asupra institutiilor france ' . intre franci pe de o parte si vizigoti si burgunzi pe de alta exista o mare diferenta; ei nu au cunoscut hospitalitas si, in consecinta, nici interdictia de connubium cu romanii. Si in plus, francii sunt crestini. Fuziunea cu populatia galo-romana se realizeaza deci cat se poate de usor.

Este totusi adevarat ca romanizarea lor a fost mai putin profunda, deoarece regii lor au trait la Paris, intr-un mediu mai putin romanizat decat orasele Ravenna, Tou-louse, Lyon sau Cartagina. in plus, Gal ia septentrionala traversase de curand o perioada de razboi si invazii succesive, care produsesera o multime de ravagii.

Cu toate acestea, plini de bunavointa, ei pastraza tot ceea ce se poate din institutiile romane. Statul lor este barbar, dar nu mai e pe de-a-ntregul germanic¹'⁵. Si in acest caz organizarea impozitelor¹³ si moneda se pastreaza. Si aici, fiecare oras are in frunte un comite, intrucat provinciile au disparut.

Grafio, thunginus, rachimburgi nu exista decat in nord¹³⁷. Leudesamio este, dupa parerea lui Waitz, de origine germanica, iar dupa Brunner¹³⁸ de origine romanica; commendatio este de origine romanica¹³⁹.

Aproape toti agentii regali, daca nu chiar toti, sunt galo-romani. Chiar si cel mai bun general al vremii, Mummolus, pare sa fi fost galo-roman ⁴⁰. Pana si in cancelariile sale, regele are referendarii galo-romani¹⁴¹.

Nu exista nici urma de adunari publice¹⁴². Regele insusi pare, intr-adevar, mai germanic decat regii celorlalte popoare barbare. Si totusi, in ce consta caracterul specific germanic? Parul lung¹⁴'? Prejudecata este atat de inradacinata incat s-a ajuns pana intr-acolo incat s-a invocat in favoarea naturii sale germanice caricatura ultimilor regi merovingieni facuta de Eginhard. Dintre toti merovingienii, numai Thierry, fiul mai mare al lui Clovis (t 534) si-a legat numele de poezia germanica, fara indoiala ca urmare a cumplitei sale expeditii in Turingia. El este Hugdietrich din epopee¹⁴⁴. Ceilalti nu au lasat in memoria popoarelor lor amintirea unor eroi nationali.

Puterea regala este de altfel in perfecta concordanta cu conceptia imperiala. Regele franc, asemenea celorlalti regi germanici, este centrul intregii autoritati . E un despot absolut. in praeceptiones el precizeaza: Si quis praecepta nostra contempserit oculorum evulsione multetur'⁴⁶, subliniind astfel aceasta notiune eminamente romana: crimen laesae majestatis^u''.

Chiar daca regele se considera proprietarul regatului, regalitatea nu are totusi un caracter atat de privat pe cat s-a afirmat. Averea personala a regelui este complet separata de bugetul statului¹⁴⁸. Fara indoiala, conceptia despre puterea regala este mai primitiva decat la vizigoti. La moartea regelui, tara se imparte intre fiii sai, dar aceasta este o consecinta a cuceririi si nu are de altfel caracter germanic .

De asemenea, faptul ca regii franci nu au titluri romane, cu cateva sporadice exceptii sub Clovis, este indiscutabil. Ei incearca totusi sa mentina relatii cu imparatii bizantini¹⁵⁰.

Astfel, chiar si la franci se mai pastreaza ceva din romanismul traditional.

Daca privim ansamblul acestor regate barbare, descoperim trei caracteristici comune: sunt absolutiste, laice si au drept baza administrativa fiscul si tezaurul public.

Si toate aceste trei caracteristici sunt romane, sau cel putin bizantine. Absolutismul s-a instaurat de la sine. in momentul instalarii in Imperiu, regele era deja un conducator militar foarte puternic. Dupa aceasta, datorita provincialilor, puterea regelui n-a putut evolua decat in directia absolutismului¹⁵¹. Pentru ca situatia sa evolueze diferit, regele ar fi trebuit sa se afle in situatia suveranilor anglo-saxoni. Nimic nu este mai putin germanic decat regalitatea acestor comandanti militari. Aici este vorba despre puterea personala, adica exact ceea ce exista in Imperiu.

in toate aceste regate, absolutismul regelui se explica prin puterea sa financiara. Pretutindeni, ca succesor al imparatului, dispune de fisc si de impozite. Or, averea fiscului este imensa. Ea cuprinde domeniile imperiale, padurile, locurile virane, minele, porturile, drumurile; si in plus impozitele si moneda. Astfel, regele este un urias proprietar funciar si are totodata la dispozitie un formidabil tezaur alcatuit din monede de aur. Nici un principe] in Occident, inainte de secolul al XIN-lea, n-a avut atatia . bani ca acesti regi. Descrierea tezaurelor lor echivaleaza { cu prezentarea unor valuri de metal galben. in primul ' rand, banii ii permit regelui sa-si plateasca functionarii¹⁵³. ' Regii merovingieni acorda din tezaurul lor alocatii importante: inainte de 695, abatele de la Saint-Denis obtine * o renta de 200 de monede de aur platite din tezaur si inca ^k 100 platite din depozitele fiscului (cellarium fisei)¹⁵'; regii imprumuta bani oraselor¹⁵⁴, platesc misionari, corup sau cumpara pe cine vor. Mentinerea sistemului de impozitare roman si taxele pe transportul si prezentarea marfurilor constituie sursele principale ale puterii regale. A-i considera, asa cum se intampla adesea, doar niste mari proprietari funciari e o eroare evidenta care nu se explica decat prin faptul ca au fost vazuti prin prisma regilor de mai tarziu¹⁵⁵. Nu! Datorita bogatiei lor, care se prezinta sub forma de bani lichizi, ei sunt mult mai asemanatori cu imparatii bizantini decat cu Carol cel Mare.

Si ei fac totul pentru a spori acel tezaur pe care se bi-zuie. De aici provin si nenumaratele confiscari ordonate de ei. Chilperic ordona sa se alcatuiasca in tot regatul sau cliscriptiones novas et graves¹'⁶. Toate acestea necesita o

intreaga administratie financiara complicata cu registre, revizori etc. Regii se ucid intre ei¹⁵⁷ pentru a pune stapanire pe tezaurele respective.

in plus, ei dispun de uriase subsidii bizantine; imparatul Mauriciu trimite 50 000 de monede din aur lui Chiidebert pentru a-i plati alianta impotriva longobarzilor'*⁸. Zestrea data printesei Rigunthis in 584^l59, pomana lui Chiidebert de 6 000 de monede din aur data abatiei Saint-Germain¹⁶⁰ pentru saraci, darnicia lui Dagobert I care plateste ferecarea in argint a absidei de la Saint-Denis¹⁶' ne permit sa ne facem o idee despre bogatia regilor franci. Ca si imparatii bizantini, isi folosesc din plin tezaurul pentru a-si atinge telurile politice; astfel, Brun-hilda a deturnat in 596 un atac al avarilor asupra Tu-ringiei cu ajutorul unei pecunia¹⁶².

Nu se poate deci afirma ca regii tezaurizau numai in folosul lor.

Suveranii ostrogoti sunt si mai bogati. E suficient sa ne amintim somptuoasele edificii inaltate de Theodoric. Aceeasi este si situatia vizigotilor: in 631, pretendentul Sisenand ii ofera 200 000 de monede de aur lui Dagobert pentru a-i obtine sprijinul impotriva lui Svinthila'⁶³, iar Leovigild propune 30 000 loctiitorului imparatului ca sa-l sprijine impotriva propriului sau fiu¹⁶⁴.

Importanta venitului obtinut de pe urma taxei pe transportul si prezentarea marfurilor la vizigoti poate fi dedusa din faptul ca abuzurile agentilor fiscali se pedepsesc cu moartea, ca si in dreptul roman¹⁶⁵. Registrele de impozite sunt tinute la zi¹⁶⁶, iar regii isi platesc functionarii¹⁶⁷. Descrierea de catre Venantius Fortunatus a comorilor aduse de Galswintha ne permite sa apreciem cat de fabuloase erau acestea¹⁶⁸.

Pe scurt, ca si in Bizant, interventia aurului in politica este permanenta; regii cumpara sau se lasa cumparati.

Mai exista insa inca un domeniu in care statele barbare continua traditia antica, si anume caracterul lor laic. intreaga administratie, la toate nivelurile, este seculara. Regii se inteleg in general bine cu episcopii, dar spre deosebire de ceea ce se va petrece in Evul Mediu, nici un cleric nu va ocupa vreo functie in stat. Dimpotriva, multi episcopi sunt fosti referendari regali¹⁶⁹. in aceasta privinta exista un contrast izbitor cu politica lui Carol cel Mare, bazata pe missi dintre care jumatate sunt obligatoriu episcopi, sau cu cea a lui Othon care a incredintat conducerea statului unor episcopi imperiali. Aceasta stare de lucruri se explica, dupa cum se va vedea mai departe, prin faptul ca imediat dupa navaliri mai existau inca printre laici oameni culti¹⁷⁰.

Statul merovingian laic se afla deci intr-un contrast izbitor cu statul carolingian religios. Si ceea ce este adevarat in privinta merovingienilor este adevarat si in privinta celorlalti: ostrogoti, vizigoti, vandali, burgunzi. in acest domeniu deci, care de fapt este esential, vechea ran-duiala a lucrurilor continua. Regele insusi este absolut laic si nici o ceremonie religioasa nu-i consfinteste puterea.

Biserica ii este subordonata. Daca, teoretic, episcopii sunt alesi de catre cler, practic, foarte adesea, regele ii numeste direct. Si aici regasim vechea traditie a Bisericii de Stat. Ca si in Orient, episcopii francilor merg mana in mana cu suveranul lor¹⁷¹. Regii convoaca sinoadele. Iar daca merovingienii se abtin si nu le dirijeaza, la vizigoti in schimb, incepand de la Reccesvinth, sinoadele sunt asociate guvernarii. Biserica ramane totusi foarte supusa regelui¹⁷².

Regii domina deci aceasta Biserica fata de care au insa cel mai mare respect. Idealul regal este, dupa Gre-goire de Tours, favorizarea bisericilor si a saracilor'⁷'. O coplesesc cu favoruri, cu bogatii, o inconjoara cu respect, desi, cu exceptia catorva femei, nu se calugaresc. S-ar parea ca piosenia personala nu e prea profunda. Ei vad insa in episcopi capii Bisericii, adica o foarte mare forta divina. In plus, acesti episcopi se bucura de un imens prestigiu in ochii poporului. Ei pot fi, si chiar sunt, la vizigoti de pilda, o contrapondere utila a aristocratiei laice.