Mesopotamia - sinteza civilizatiei sumeriano-akkadiano-asiriana

Mesopotamia - sinteza civilizatiei sumeriano-akkadiano-asiriana

Spatiul geografic al civilizatiei mesopotamiene cuprinde un teritoriu de cca. 1000 Km lungime si cca. 400 Km latime dintre Tigru si Eufrat care se varsa in nordul Golfului Persic, zona ce coincide, in linii mari, cu Irakul contemporan. Unii istorici, in mod justificat, considera termenul de "civilizatie mesopotamiana" ca fiind un termen generic.

Mesopotamia inseamna cumulativ aportul cultural si civilizator al celor trei popoare care si-a desfasurat istoria in acest spatiu: sumerienii, incepand cu mileniul al IV-lea i.Hr. stabiliti in sud, pe coastele Golfului Persic; akkadienii, de origine semita, stabiliti in zona centrala, fondatorii babilonului ("poarta zeului" - Marduk) si asirienii, triburi razboinice din zonele muntoase din nord. Deosebite sub aspect rasial, lingvistic si al traditiilor culturale, cele trei popoare pot fi analizate, sub aspectul creatiilor lor valorice ca tipuri de civilizatii distincte. Insa, datorita interferentelor si contactelor dintre aceste popoare a fost posibila fuziunea lor intr-o civilizatie mesopotamiana, pe plan cultural, ca sinteza cristalizata pe parcursul a trei milenii de experienta. In multe studii se prezinta, contributia culturala a celor trei popoare in formulari nuantate: "cultura si civilizatia sumeriana"; "babiloniana"; "asiriana"; "asiro-babiloniana", etc., insa, indiferent de diversitatea tehnologiei utilizate, toate definesc in ultima instanta valorile culturale legate de civilizatia Mesopotamiei.

Fondatorii civilizatiei mesopotamiene au fost sumerienii, a caror origine nu se cunoaste cu precizie, documentele istorice consemnand prezenta lor in zona de sud a Mesopotamiei incepand cu mileniul al IV-lea i.Hr. Studiile recente formuleaza unele ipoteze referitoare la presupusele zone geografice de origine de unde au venit sumerienii, cum ar fi: Asia Centrala, stepele siberiene, podisul Iranului sau din muntii Elamului din apropierea Mesopotamiei. Cert este ca populatia sumeriana nu era autohtona, fiind de origine indo-europeana vorbind o limba inrudita cu turca veche.

Sumerienii sunt legati de istoria arienilor, subliniaza A. Toynbee, care vorbeau o limba indo-europeana, distribuita atat grupului din Europa cat si celui din India si Iran, patrunzand in Mesopotamia pe drumurile pe care mai tarziu au patruns atatia din urmasii lor, pana la navalirea turcilor sub Mahomed din sec. al XI-lea.

Sapaturile arheologice recente, de la Uruk si Djemet - Nasr, evidentiaza ca, in mileniul IV. i.Hr., sumerienii practicau agricultura si cresterea vitelor (ei au cei care au domesticit porcul, capra si oaia), cultivau plante tehnice (in canepa) din care confectionau diverse tesaturi si au dezvoltat tehnica olaritului, inventand roata olarului, ornamenteaza si coloreaza vasele de ceramica cu multiple figuri izomorfe. De asemenea, mai tarziu, si-au insusit tehnica metalurgiei de prelucrare a metalelor, confectionand diverse unelte si arme.

Semnificativa pentru civilizatia sumeriana este arhitectura monumentala, legata de realizarea templelor cu turnurile lor inalte, construite in trepte ("Figurate") in orasele Ur si Uruk. De altfel, pe la 2300 i.Hr. orasul Uruk era considerat, pentru zidurile si turnurile lui de aparare, cel mai mare si puternic oras al Mesopotamiei (W. Schneider).

Sumerul ne-a lasat mostenire, in special perioada Djemet-Nasr, organizarea oraselor-cetati, state independente structurate si administrate de un rege; orase care detineau, in afara perimetrelor fortificate, terenuri agricole necesare pentru asigurarea aprovizionarii cu produse alimentare. Pe langa templele inchinate zeitatilor protectoare, in aceste orase-state s-au construit edificii civile (palate regale) de dimensiuni uriase (100 m lungime, 50 m latime) cu multe incaperi, ateliere si dependinte anexe. Orasele state, ca centre politice si culturale, aparute chiar inaintea "potopului" (aprox. 36oo i.H.) controlau, de fapt, in timpul domniei regelui Urukagina intreaga Mesopotamie. Este perioada in care progreseaza tehnica metalurgiei, olaritului si incep sa-si faca prezenta schimburile comerciale dintre orasele-cetati, cand in Sumer se inventeaza carul cu doua roti, revolutionand, ulterior, eficienta mijloacelor de transportat si a cailor de comunicatie pe uscat. O data cu aparitia schimburilor comerciale in aria civilizatiei sumeriene, documentele arheologice au scos la iveala ca aici s-a realizat cea mai veche forma de scriere pictografica (pana in prezent s-au gasit peste 15oo de tablite ceramice), pictograme care ulterior au fost stilizate si schematizate, conducand la aparitia scrierii cuneiforma.

Regatul unit al Sumerului va intra dupa 2350 i.Hr. in conflict cu statul semit, Akkadian, cand, dupa mai multe razboaie, regele Sargon I (2350-2150 i.Hr., cf. C. Daniel) reuseste sa unifice politic intreg teritoriu Mesopotamiei in cadrul statului akkadiano-babilonian, creandu-se primul imperiu care si-a extins influenta in toate zonele Orientului Mijlociu. Astfel, unificarea politica a Sumerului si Akkadului a contribuit la imbunatatirea sistemului canalelor de irigatii asigurand dezvoltarea economica si intensificarea schimburilor comerciale, controland toate caile de comunicatie spre tarmurile Mediteranei si spre India. Apogeul statului akkadian a fost atins in timpul regelui Naram-Sin (2272-2235 i.Hr., cf. C. Daniel), dupa moartea caruia acest stat se descompune in urma invaziei gotilor, razboinici care vor stapani Mesopotamia peste 100 de ani, fiind inlaturati de suprematia orasului-stat Ur al sumerienilor. Timp de doua milenii Sumerul isi etalase realizarile lui pe plan economic, politic si cultural, dar cu toata influenta el n-a putut rezista, prabusindu-se in fata atacurilor triburilor de amoriti din apus si a celor elamite din rasarit.

In aceste conditii rolul hegemonic in cultura si civilizatia Mesopotamiei va fi preluat de Babilon - principalul centru economic, politic si cultural care, aproximativ doua mii de ani, va juca un rol important in Orientul Mijlociu.

Statul babilonian cunoaste, mai ales in timpul dinastiei amorite, condusa de regele Hammurabi (1728-1686 i.Hr.) perioada cea mai stralucita de organizare politico-administrativa, bazata pe un sistem juridic care functioneaza prin Codul de legi ce-i poarta numele acestui rege intelept. Opera lui Hammurabi, de dezvoltare a civilizatiei mesopotamiene va fi stopata pentru scurt timp de dominatia triburilor de kasiti (cei care au adus calul), iar ulterior va suferi pentru o lunga perioada de timp dominatia triburilor razboinice ale asirienilor din zona muntoasa de nord.

Dovezile arheologice evidentiaza ca in mileniul al III-lea i.Hr. diversele treburi ale asirienilor, cunoscuti crescatori de animale in zona muntoasa din nord, se vor unifica in jurul orasului-stat, situat pe malul stand al Tigrului, Assur, denumirea zeitatii lor protectoare. Asirienii, de asemenea, pe terasele colinare ale muntilor au dezvoltat pomicultura si metalurgia, legata de valorificarea bogatelor resurse metalifere existente in nordul Mesopotamiei. Initial, regii Babilonului si-au asigurat dominatia asupra asirienilor, Hammurabi de pilda, transforma Asiria intr-o provincie a regatului babilonian. De altfel, asirienii suferisera in istoria lor si opresiunea din partea hititilor, mitonienilor, s.a. pana in sec. XIV i.Hr., cand isi recapata independenta si libertatea lor de actiune sub Salmanasar I, care concepe o politica expansionista bazata pe razboaie de jaf si cotropire, descrise de profetii evrei, dupa ocuparea regatului Israel, politica urmata mai ales de fondatorul imperiului asirian - Tiglatpilaser I (1116-1078 i.Hr. cf. C. Daniel). Urmasii acestui imparat, in special in timpul domniei imparatului Sargon II, ocupa intregul Orient Mijlociu, inclusiv America, Asia Mica si Egiptul sunt cucerite de asirieni. Dupa ce asirienii vor distruge Babilonul, ultimul lor imparat, Assurbanipal (668-627 sau 631 i.H., cf. O. Dramba) construieste noua capitala la Ninive, precum si un sistem amplu de diguri si canale pentru irigatii. Renumitele temple si palate, inclusiv marea biblioteca de la Ninive evidentiaza cunoasterea si existenta scrierii cuneiforme de miile de tablite ceramice descoperite de arheologi in ultimele decenii.

Imperiul asirian, cu toata maretia si expansiunea sa teritoriala, se va prabusi sub loviturile primite din partea mezilor din podisul Iranului, coalizate cu babilonienii condusi de regele Wabucodonosor, care in batalia de la Karkemis (605 i.Hr.) vor infrange ultima rezistenta a asirienilor pe ruinele capitalei lor Ninive.

Dupa infrangerea asirienilor, civilizatia Mesopotamiei intra intr-o noua faza de dezvoltare, marcata de imperiul neobabilonian condus de Nabucodonosor (605-562 i.Hr.), numele pe care evreii l-au dat in Biblie regelui babilonian Nabukadnezar (cf. O. Dramba, op. cit., p. 83) Nabucodonosor infrange rezistenta asirienilor, fenicienilor, egiptenilor, iudeilor distrugand Ierusalimul si luand la Babilon un numar mare de prizonieri evrei. In timpul sau Babilonul a fost fortificat cu trei ziduri groase de aparare, de 7m, 8 m si de 3 m si peste 300 de turnuri de aparare (v. Herodot, Istorii, I, p.178-187) pentru a fi mai bine aparate imensele palate si temple construite in timpul sau, ale caror dimensiuni impresioneaza si astazi. Noul Babilon nu va supravietui decat pana la 538 i.H. cand regele persilor Cyrus anexeaza Babilonul imperiului sau. Dupa stralucirea bimilenara a Babilonului puterea politica si influenta sa culturala va ramane o simpla amintire pentru civilizatiile care i-au succedat.

*

Mesopotamia, prin traditia structurii societatii sumeriene, a cunoscut, incepand cu mileniul al III-lea i.Hr., o puternica diferentiere economico-sociala, accentuata de faptul ca pamantul era monopolul proprietatii de stat, lucrat in posesiune de taranii liberi, organizati in comunitati rurale (obsti), conduse de sfatul batranilor. Aceste obsti taranesti plateau regelui ca taxe ale statului, diverse impozite (biruri) in natura ("tribut regal"), de ½ din recolta de cereale si 2/3 din productia pomicola de frunte. Taranii erau obligati sa construiasca si sa intretina sistemul de canale si diguri, fortificatiile, drumurile, templele, palatele, s.a. Pe langa obstile satesti si-au facut aparitia marile proprietati funciare, in posesia regelui a aristocratiei si functionarilor statului. Desi, in activitatea economica, administratia palatului regal avea un rol esential, in Mesopotamia, templul reprezenta principala forta economica a sumero-babilonienilor, legata de agricultura. Datorita solului alcalin al Mesopotamiei, orzul ocupa primul loc intre cerealele cultivate, apoi graul si susanul, principala planta oleaginoasa. Aceste cereale erau realizate prin utilizarea unui plug special de arat, prevazut si cu un dispozitiv de semanat.

O pondere semnificativa, in agricultura Mesopotamiei este legata de practicarea legumiculturii si pomiculturii. Aici s-au amenajat, pentru prima data, gradinarii de zarzavat protejate de vanturi si de soare cu perdele de salcii. Sumerienii si babilonienii nu cultivau vita de vie si maslinul, in schimb cultivau palmierul si curmalul (pom fructifer ce suporta apa sarata) cu fructe nutritive, din care se pot obtine alte produse ca vin, nectar, otet, fibre textile, s.a. (cca. 360 de produse, dupa Strabon), fiind considerat de sumerieni "copacul sfant" al vietii.

Istoricii antichitatii descriu Mesopotamia ca pe o "gradina vesnic inflorita, ceea ce poate explica mitul gradinii raiului a aparut tocmai in aceste tinuturi[3].

Locuitorii Mesopotamiei cresteau numeroase animale, mai ales oile, iar bovinele erau furajate si tinute langa casa. Calul, introdus pe la 1800 i.H. de hurriti, era folosit la tractiunea carelor de lupta, crescut in grajduri regale si nefiind incalecat. Asinul si camila vor fi aduse din Egipt la sfarsitul mileniului II i.Hr.

Pentru spatiul civilizatiei mesopotamiene, mestesugurile si comertul au fost, de asemenea, sectoare importante ale economiei, cu exceptia prelucrarii lemnului, pietrei si metalelor care lipseau in partea centrala si sudica. In lipsa lemnului sumero-babilonienii utilizau in constructia caselor, a mobilierului, a unor unelte casnice, stuful si trestia, la care trebuie sa mentionam prelucrarea pieilor. Dintre metale, cuprul in stare nativa a fost utilizat la inceput, iar fierul, mult mai tarziu, in epoca lui Hammurabi.

Olaritul a fost mestesugul cel mai raspandit si apreciat, atingand prin frumusetea si forma estetica a vaselor si a desenelor un inalt grad de realizare artistica. De asemenea, civilizatia sumeriano-babiloniana s-a remarcat prin finetea si diversitatea tesaturilor din in, canepa si lana, la care trebuie sa adaugam diversitatea obiectelor de marochinarie confectionate rin prelucrarea pieilor.

Comertul s-a impus in sfera civilizatiei mesopotamiene ca urmare, in primul rand a existentei excedentului de produse agricole si mestesugaresti, care au facut posibila aparitia negustorilor, aceasta categorie sociala cu un rol important in procesul economic de vanzare-cumparare a marfurilor. Exportul marfurilor la mari distante, incepand mai ales cu mileniul I i.Hr., a determinat amenajarea si construirea unor drumuri comerciale amenajate din loc in loc cu fantani si hanuri de popas, pentru caravanele negustorilor. Transporturile pe apa, fluvii, canale si mari vor fi in continuare utilizate, deoarece erau considerate mai ieftine si sigure, in special in bazinul Mediteranei si Golfului Persic.

In ceea ce priveste organizarea familiala, sociala, politico-administrativa si juridica, civilizatia sumeriana ne-a lasat mostenire cele mai valoroase informatii prin Codul lui Hammurabi (mijlocul sec. al XVIII-lea i.Hr.), care de fapt reprezenta codificarea unor legi mai vechi aplicate de sumerieni si akkadieni. Unii asirologi, ca Leo Oppenheim[4], considera Codul lui Hammurabi ca fiind fara legatura cu cutumele legale ale timpului, ci mai ales o expresie literara traditionala a responsabilitatii sociale a regelui". Probabil cele 282 percepte, de sentinte, de norme de drept civil si penal, drept administrativ, comercial si al familiei s.a., cuprinse in Codul Lui Hammurabi sa nu fi fost aplicate, ca atare, fiind mai ales un program decat o realitate legislativa (cf. M. Gareia Pelazo).

Dincolo de aspectul juridic si legislativ, valoarea documentara a Codului lui Hammurabi este data de faptul ca el ofera o documentare importanta cu privire la viata societatii din Sumer si Babilon. Astfel, in cod gasim formulata "legea talionului" prerogativele familiei patriarhale, dreptul tatalui de a vinde creditorului sotia, fiul sau fiica pe o durata de 3 ani.

Codul evidentia ca monogamia era regula in familia sumeriano-babiloniana, dar in cazul cand sotia nu avea copii, sotul putea sa-si ia o a doua sotie, dar care nu era pe acelasi picior de egalitate cu prima. Casatoria era validata de un act scris, iar in cazul in care nu facea fata exigentelor de menaj ale sotului, acesta o putea repudia si s-o oblige sa ramana sclava, urmand sa-si aduca o "sotie secundara" care insa trebuia sa se supuna primei. Barbatul care repudia sotia fara motive era obligat sa-i restituie zestrea integral. Repudierea sotiei se facea pe baza unei hotarari a tribunalului. Mama putea lasa drept de mostenire copilului pe care-l iubeste mai mult. Sotia putea trai cu alt barbat in cazul in care sotul a fost prins si luat in robie, iar in casa lui nu are ce manca. Sotia adultera era pasibila de pedeapsa capitala, sotul putea s-o inece impreuna cu amantul ei.

In schimb, in societatea asiriana situatia femeii era ingrata, fiind oricand repudiata si pedepsita fara nici o hotarare judecatoreasca. De asemenea, Barbatul, in Asiria, putea oricand sa-si ia una sau mai multe concubine, carora le acorda statutul legal de sotii. Barbatul avea dreptul sa aplice pedepse corporale si pentru infidelitate sa o ucida. Dupa moartea sotului, sotia era obligata sa se casatoreasca cu fratele lui, tatal lui sau cu un fiu al sotului din alta casatorie. La asirieni intalnim formele cele mai grele de sclavie familiala din tot spatiul Orientului Mijlociu.

*

Sumerienii au realizat, incepand cu mileniul al IV-lea i.Hr., orasele-state ca structuri de organizare politico-administrativa si in acelasi timp de centre culturale si religioase care stapaneau in jurul lor un teritoriu al carui teren agricol era lucrat de obstile comunitatii oamenilor liberi. Orasele-state erau conduse de regi sau guvernatori, fiind intr-un permanent conflict pentru hegemonia politica sau pentru extinderea teritoriala. Regele, in spatiul civilizatiei mesopotamieni, era, initial, un monarh absolut pe plan politic, militar, administrativ-juridic si religios. In Sumer statul era esentialmente teocratic, deoarece fiecare oras-stat desi avea divinitatea lui protectoare, zeul era in realitate regele sau. Statul era considerat proprietatea regelui iar pe plan religios era un intermediar intre pamant si cer. De asemenea, regele avea datoria sa-si protejeze supusii in calitate de judecator suprem si de sef militar suprem.

Incepand cu mileniul al III-lea i.Hr. anumite prerogative sunt delegate unor preoti, functionari superiori, etc., care si-au consolidat pozitia lor sociala si economica. Din punct de vedere al structurii economice si sociale, in Mesopotamia nu a existat un "stat sclavagist" comparabil cu cel intalnit in Grecia si Roma antica. Masa mare a populatiei era formata din oameni liberi (agricultori, meseriasi, negustori si scribi), obligati sa plateasca un tribut ("taxa regala"), specific asa-zisului mod de productie tributal, intalnit, mai ales, in civilizatia chineza.

In sfera economica a Mesopotamiei un rol esential il aveau templele, destul de numeroase in toate orasele, beneficiind de diverse bunuri, terenuri agricole, ferme de animale, edificii si ateliere mestesugaresti in care lucrau sclavi sau lucratori platiti. Templul s-a constituit pe plan istoric cu prima entitate cu functii economice, bazata pe structuri inchise ce producea tot ce este necesar comunitatii ce traia in jurul templului respectiv. Totodata, aceste temple au devenit si centre de afaceri comercial-bancare, unde se realizau operatii specifice schimbului (vanzari-cumparari) imprumuturi, etc., aveau evidenta lor in registre de contabilitate.

Templul, avand si functia de "camera de comert", isi stabilea un sistem standard de masuri si greutati valoarea metalului folosit drept moneda, inclusiv dreptul de a stabili preturi de mercurial pentru produsele vandute pe piata orasului respectiv. In incinta templului se efectuau tranzactii si contracte comerciale a caror documente erau pastrate, contra unei taxe platite de negustori.

Templele din orasele Mesopotamiei au avut si un rol important pe plan cultural, deoarece aici se pregateau viitorii scribi care redactau si pastrau scrierile cu caracter religios, juridic, literar si istoric, iar in atelierele templului activau oamenii instruiti si artistii din toate domeniile artei.

Principalele realizari ale civilizatiei sumeriano-babiloniene, consemnate in documente scrise sau evidentiate de arheologi, se refera la rotita utilizata la carele cu doua si ulterior cu patru roti, frecvent intalnite in spatiul Sumerului. Pentru nevoile razboiului, ei au realizat care de lupta, de asediu si de atac, precum si corabii de navigatie. De asemenea, sumerienii au inventat si roata olarului, contribuind la dezvoltarea ceramicii si la afirmarea olarului ca mester specializat si artist. Mesterii din Sumer si Babilon erau renumiti in ceea ce priveste tehnica tesutului (lana, in canepa) si in cea a tabacariei.

Remarcabile au fost edificiile sumeriano-babiloniene construite din caramida uscata la soare (temple, palate) precum si in constructia podurilor peste marile ape curgatoare. Mai tarziu, in mileniul I i.Hr., mesterii asirieni vor prepara faianta sticloasa si teracota emailata, realizand ornamente mozaicate, dezvoltate tehnic de persi.

*

In sfera culturii spirituale sumeriano-babiloniene gasim germenii unei gandiri stiintifice bazate pe observarea unor fenomene naturale si sociale motivate uneori de scopuri practice. Explicatia repetitiei si periodicitatii unor fenomene din natura sau societate era in patrimoniu unor saurdoti ("ghicitori") care imbraca, in final, forme fanteziste, specifice tuturor civilizatiilor antichitatii orientale. Cu toate aceste limite, "precizarile" unor astrologi se raportau la observarea "pozitiei si miscarii astrilor si la corelarea dintre fenomenele cosmice si cele din natura inconjuratoare.

Din Codul lui Hammurabi rezulta ca medicina rezulta ca medicina mesopotamiana ocupa un loc prioritar, practica medicala era net distincta intre vrajitor si medic, fiecare utilizand metode specifice retelelor magice sau terapeuticii pozitive.

Medicii Babilonului erau renumiti in tot Orientului Mijlociu iar textele medicale evidentiaza nivelul etiologiei, diagnosticului, prognosticului si tratamentul unor maladii ca: dureri provocate de diverse infectii, maladii abdominale, icter (cca. 31 de tratament), boli oculte, afectiuni ale aparatului respirator etc. De asemenea, medicii asirieni acordau atentie dietei, bailor locale si a lotiunilor a pansamentelor si bandajelor etc. Evident, aceste tratamente erau insotite de amulete, rugaciuni si alte exorcisme traditionale. Medicii utilizau o farmacopee bazata pe plante si minerale, consemnate de metodele terapeutice si in unele interventii chirurgicale care respectau anumite principii valorificate ulterior de stiinta medicala in ceea ce priveste diagnosticarea diferentiata a bolilor.

Asiro-babilonienii au avut, de asemenea, contributii deosebite in domeniul astronomiei, insotind observatiile asupra miscarii planetelor de calcule matematice, determinand pentru prima data solstitiile anuale, alcatuind o harta destul de exacta a eclipselor descrise de planete pe bolta cereasca. Constelatiile intocmite de sumerieni au permis alcatuirea calendarului solar cu 12 luni lunare, in total 354 zile, cu o eroare de 11 zile si 6 ore fata de anul solar. Eroarea fiind corectata din 3 in 3 ani, prelungirea cu inca o luna a anului.

Cunostintele deosebite inregistreaza Mesopotamia in domeniul maternitatii, dovedite de miile de tablite de lut care ilustreaza calcul si operatii aritmetice in sistemul sexagesimal, divizibil cu 2, 3 si 4, utilizat si azi in unele regiuni acest sistem a fost primul pe care Babilonul l-au folosit la impartirea cercului in 360º, gradul in 60 de minute si minutul in 60 de secunde, care vor sta la baza alcatuirii calendarului anual cu 36o de zile. De asemenea sumerienii sunt considerati fondatorii algebrei, ei au intocmit diverse tabele de calcul, ridicare la patrat si cub, calcule de relatii exponentiale sau logaritmice, cunosteau teorema lui Pitagora cu cca. o mie de ani inaintea ganditorului grec.

Cunostintele mesopotamienilor s-au impus si in domeniul repertoriilor lexicografice referitoare la diverse tehnici (unelte, constructii), reprezentarea unor harti de geografie, mestesuguri, zeitati, arta culinara, vestimentatie, etc.

Referitor la viata religioasa in spatiul culturii si civilizatiei din Mesopotamia era prezenta credinta ca fiecare oras-stat isi are un zeu protector, considerat intemeietorul si stapanul sau. Este o religie naturista, oamenii venerau zeul vegetatiei si fertilitatii, al ploii binefacatoare in zilele toride, apa fiind element primordial al mitologiei sumeriene, In fiecare oras-stat zeita fecunditatii era venerata in calitatea ei de patroana a familiilor, turmelor de animale, campiilor si livezilor roditoare. Comparativ cu Egiptul, religia asuro-babiloniana nu contine forme de animism, totemism sau fetisism, specifice primitivismului zoolatric (ex. Sfinxul egiptean - hibridul dintre om si animal). De altfel, taurul cu cap de om si cu aripi, intalnit la asirieni, reprezinta, mai ales, un spirit protector, lipsit de puterile specifice unui zeu. De asemenea, divinitatea sumeriano-babiloniana reprezentata de zeita Istar, care tine de zgarda un leu are, in special, un sens simbolic.

Templul era locul unde se desfasurau practicile cultului religios, unde zeii erau conceputi similar oamenilor, cu patimi si sentimente altruiste, organizati in familii, etc. Preotii indeplineau functii diverse legate de organizarea ritualurilor sacre, insotite de ofranda si sacrificii de animale (oi, tapi, iezi, pasari si pesti). Sumerienii aveau credinta in "viata de dincolo" atestata de cultul mortilor, care in morminte religiilor de la Ur au imbracat in forme barbare, deoarece regele in viata viitoare trebuia insotit de zeci de curteni sacrificati la moartea acestuia. Mai tarziu, sub influentele spiritului semit al Babilonului, apare convingerea ca suferinta si moartea sunt consecinta unor pacate savarsite, constient sau nu, contra perceptelor religioase si morale. Orice suferinta pentru babilonieni era considerata drept pedeapsa pentru o vina a celui suferind. In cultura Mesopotamiei se intalnesc si aspecte ale gandirii care neaga atributele pozitive ale zeilor, apreciere rezultata din poemul "Dreptul care sufera"[5].

Din acest orizont de gandire s-au nascut mituri si poeme epice, ca cel reprezentat de Epopeea lui Ghilgames, care glorifica, intr-o forma artistica, curajul oamenilor de a infrunta vicisitudinile vietii, capacitatea ratiunii de cunoastere, exprimand, astfel, germenele unei atitudini umaniste.

Maretia culturii si civilizatiei Mesopotamiei se exprima si prin diversitatea si dimensiunile creatiilor artistice realizate de popoarele implicate in istoria tumultoasa a Orientului Antic. Dimensiunile gigantice ale constructiilor arhitectonice din orasele fortificate sumeriano-babiloniene (Uruk, Babilon), complexitatea lucrarilor de utilitate publica ale asirienilor (apeducte, poduri) sau grandoarea palatului din Babilon a lui Nabucodonosor (cca. 330 m lungime pe 200 m latime), inconjurat de coloane si arcane imense, pe care au fost inaltate renumitele "gradini suspendate", sunt particularitati specifice ale civilizatiei tehnice si ale creatiei artistice mesopotamiene apreciate de cei care le-au cunoscut. Palatele erau, de asemenea, ornamentate la exterior cu mozaicuri de ceramica smaltuita sau conuri smaltuite (cuie de argila arsa) rosii, albe sau negre infipte in zidurile acestora, inventate de sumerieni si avand valente arhitectonice practice si artistice. Astfel, templele aveau diverse forme, de la cel clasic (50 m pe 80 m) rectangular prevazut cu patru porti, pana la marele templu din Babilon, ridicat de Nabucodonosor II in cinstea zeului Marduk-Bel, pe care evreii luati in captivitate alaturi de alti prizonieri a caror limba n-o intelegea, l-au denumit "turnul Babel". Fiecare templu avea drept parte importanta ziguratul (suprapuneri de prisme dreptunghiulare din ce in ce mai mici, construite din caramida nearsa), care puteau ajunge la 7 nivele, prevazut cu rampe de acces intre ele. De pilda, ziguratul templului din Babilon avea 7 etaje (corespunzator celor 7 astri), cu baza patrata de 180 m si inaltimea de 91 m, iar pe ultima terasa se afla capela de rugaciune a regelui, dupa cum ne informeaza Herodot (v. Istorii, I.p.182).

Comparativ cu Egiptul, dat fiind lipsa pietrei in Mesopotamia, sculptura este putin reprezentata in creatia artistica, iar regii nu-si impodobeau palatele cu statuile lor. De asemenea, in Mesopotamia sculptorul si-a indreptat atentia spre realizarea artistica a basoreliefului. Basoreliefurile de pe zidurile palatelor din Asiria sunt o dovada a calitatii lor artistice, ridicate pe noi dimensiuni estetice mai tarziu de greci si romani, In general, arta plastica mesopotamiana este considerata, de majoritatea specialistilor, ca exprimand viata agrara a acestor popoare legate de ordinea, succesiunea, ritmul, periodicitatea anotimpurilor, a inundatiilor si a altor fenomene naturale care influentau fertilitatea solului si bogatia recoltelor.

*

Un rol semnificativ in aria culturii si civilizatiei mesopotamiene revine scrierii pe care sumerienii o utilizau la inceputul mileniului al IV i.H., sub forma unor semne pictografice. Initial pictograma avea valoare de substantiv iar din alcatuirea a doua pictograme rezulta actiunea unui verb (ex. 'cer" "nori cu apa" ≡ a ploua). Mai tarziu, pictogramele capata o valoare fonetica, figura lor nu mai reprezenta un anume obiect ci exprima un sunet sau o silaba, pentru ca in final figura sa sugereze o idee, astfel pictograma devine o ideograma. In Sumer figurile reprezentate de pictograme erau gravate pe tablite de argila moale cu ajutorul unui stilet de trestie (lat. cuneus ≡ cui), definita ca scriere cuneiforma", preluata de la sumerieni de akkadieni si asirieni si raspandita in Egipt si la celelalte popoare din Orientul Mijlociu. Tablitele de argila descoperite la Djemet Nasr evidentiaza ca sumerienii, dupa 3000 i.H., trec de la ideograme la semne silabice pregatind trecerea la scrierea alfabetica, inventie pe care cercetatorii o atribuie fenicienilor, semnele grafice se citeau de la stanga la dreapta.

Pentru usurarea lecturarii unui text, de regula, se scria un rand de la dreapta la stanga, urmat de unul de la stanga la dreapta s.a.m.d., scriere denumita ( gr. bonstrophedon), intalnita si pe vechi inscriptii grecesti, ceea ce confirma derivarea alfabetului grec din cel fenician[6]. Dupa cum se cunoaste, evolutia istorica a scrierii alfabetice cuprinde trei directii (linii): I (A) scrierea feniciana cu 22 de semne grafice; II (B) scrierea greceasca cu 24 de semne grafice; si III (C) scrierea romana cu 27 semne grafice.

In Mesopotamia scrierea cuneiforma se invata in scoli organizate pe langa temple si la curtea regala, ulterior scolile vor capata caracter laic pentru insusirea scrierii. Dupa 2000 i.H., limba sumeriana va fi inlocuita, in practica cotidiana de limba semitica a akkadienilor (babiloniana), precisa si cu mai multe posibilitati de exprimare a gandirii si sentimentelor umane. De altfel, in mileniul I i.Hr. s-a impus limba aramaica in tot Orientul mijlociu care adopta dupa fenicieni sistemul alfabetic de scriere, renuntandu-se la greoaiele tablite de argila, iar scribii vremii adopta mijloace mai adecvate , utilizand pergamentul, papirul si cerneala.

Descoperirile arheologice din spatiul civilizatiei mesopotamiene, evidentiaza ca majoritatea textelor cuprind referiri cu caracter politico-administrativ, juridic, comercial, istoric si religios. Poemele mitologice cu caracter religios, au incontestabil, valoare literara si le putem grupa in trei arii tematice: a) rugaciuni si imnuri; b) scrieri morale; c) mituri si poeme epice. Cosmogonia sumero-babiloniana aminteste de mitul creatiei din poemul Emuna elis, asemanator cu cartea Facerii din Biblie, unde se anunta triumful ordinii asupra haosului originar (3 fragmente din poem sunt traduse de O. Dramba) . O valoare literara deosebita are si poemul Coborarea zeitei Istar in infern unde se descrie mitul mortii si reinvierii lui Tammuz, zeul vegetatiei.

Ideea majora a dragostei de viata capata forma artistica cea mai expresiva in Epopeea lui Ghilgames, considerat primul poem epic al umanitatii. Ghilgames, rege in Uruk la inceputul mileniului III i.Hr., devine erou legendar dup ce infrange pe trimisul zeului Am. Frumusetea si actele de vitejie ale lui Ghilgames o fac pe zeita Istar sa se indragosteasca de el, insa acesta o refuza cu insulte grele. Suparata zeita trimite un taur ceresc sa o razbune, dar zeul Eukidu ucide taurul , jignind-o pe zeita drept pentru care prietenul lui "Ghilgames va trebui sa moara. In fata trupului neinsufletit, Ghilgames cuprins de groaza porneste in cautarea vietii vesnice, incercand sa gaseasca nemurirea pe care i-o descrie un supravietuitor al potopului (anterior cu 15oo ani celui din Babilon) insa in drum spre Uruk un sarpe i-o fura. In fata dilemei de a intelege tainele vietii si ale mortii, Ghilgames se indreapta spre "tara unde nu mai este nici o reintoarcere, aici avand posibilitatea sa vorbeasca cu prietenul sau mort.

In concluzie, cultura si civilizatia mesopotamiana a reprezentat prin diversitatea creatiilor ei valorice o sinteza a trei elemente structurale in care s-a impletit organic capacitatea novatoare si umana a Sumerului cu pragmatismul expansionist al Babilonului si aptitudinea organizatorica, marcata de dimensiunea violenta a Asiriei razboinice. Mesopotamia depinde, prin sinteza sumeriano-babiloniana-asiriana, un orizont realist creatiilor ei spirituale si tehnice atasate de viata terestra, a intereselor oamenilor si mai putin inclinate spre speculatii si iluzii despre viata de dincolo.

Activitatea comerciala si scrierea cuneiforma, practicate de sumerieni au influentat popoarele Orientului Antic, iar sistemul drumurilor amenajate de asirieni va fi amplificat de persani si ulterior de greci si romani. Tehnica constructiilor arhitectonice si Codul lui Hammurabi au influentat ulterior civilizatia. Grecii antici au adus si si-au insusit, din      spatiul Mesopotamiei numeroase cunostinte de astronomie,

matematica (sistemul fractiilor si diviziunea sexagesimala a gradelor, orelor si minutelor, calendarul solar), sistemul metric, medicina si farmacie, scriere si lexicografie, cunostinte preluate si dezvoltate ulterior de romani.