TRATATELE DE PACE DE LA SFARSITUL CELUI DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

TRATATELE DE PACE DE LA SFARSITUL CELUI DE-AL      DOILEA RAZBOI MONDIAL

Pacea in Europa

Dupa sase ani de razboi, aliatii doreau reglementarea chestiunilor nascute din conflict si asigurarea pacii in lume, prin crearea unui organism international. Dar noua ierarhie mondiala n-a insemnat si reintoarcerea la o adevarata pace, datorita neincrederii care s-a instalat intre cei doi mari (SUA si URSS).

Pentru a elabora Tratatele de Pace, cei trei mari decid crearea unui organism numit Consiliul Ministrilor Afacerilor Externe, compus din reprezentantii celor cinci puteri, avand drept de veto. Acest Consiliu s-a reunit in mai multe reprize: in aprilie 1946 la Paris, in noiembrie - decembrie 1946       la New York, in martie aprilie 1947 la Moscova, in decembrie 1947 la Londra.

Tratatele de pace

Conferinta de la Paris (iulie-octombrie 1946) a permis invingatorilor sa elaboreze tratatele cu fostii sateliti ai Germaniei (Italia, Romania, Ungaria si Finlanda).

Italia In ceea ce priveste regiunea Trieste, disputata intre iugoslavi (sustinuti de catre sovietici), si italieni, sustinuti de catre anglo-americani, s-a ajuns la o lunga disputa diplomatica. Tratatul de la Paris crea teritoriul liber al Triestului, sub tutela ONU, dar aceasta solutie nu s-a dovedit viabila, astfel ca francezii, englezii si americanii au propus, in martie 1948, reintoarcerea teritoriului liber al Triestului la Italia; sovieticii si iugoslavii au refuzat si statutul a fost mentinut.

Romania- pierdea Basarabia si Bucovina de Nord, anexate de URSS, dar recupera teritoriul Transilvaniei de Nord, care fusese sub administratie horthysta in perioada 1940-1944. A ramas cu o ingusta iesire la Marea Neagra.

Bulgaria - a suferit modificari teritoriale, pastrand judetele din sudul Dobrogei.

Ungaria a revenit la frontierele din 1920, pierzand Transilvania de Nord, Rutenia subcarpatica, anexata de Uniunea Sovietica, sudul Slovaciei, in profitul Cehoslovaciei.

Finlanda a fost obligata sa cedeze 43.700 km² Uniunii Sovietice, careia trebuia sa-i plateasca grele reparatii.

Incheierea tratatelor de pace cu Germania, Austria si Japonia au fost mult mai dificile.

Germania- in particular, a fost obiectul unei dezbateri permanente si contradictorii. Tutela asupra Germaniei, cea din iunie 1945, era comuna celor patru puteri, implicand existenta unei autoritati supreme : Consiliul de Control, compus din patru Comandanti Sefi. Sediul sau, Berlin, era impartit in patru sectoare, dar o autoritate interaliata de guvernamant, Kommandatura, subordonata Consiliului de Control, asigura administrarea orasului. Tutela comuna presupunea intelegere asupra unei politici. Dar, daca toata lumea era de acord in privinta obiectivului final, extirparea national-socialismului si asigurarea victoriei democratiei in Germania, fostii aliati erau in dezacord aproape asupra tuturor celorlalte probleme.

La 9 mai 1945, Stalin a abandonat ideea dezmembrarii Germaniei. Anglo-americanii doreau sa reintegreze Germania in concertul natiunilor, prin unificarea economica a zonelor sale - intrarea in vigoare a bi-zonei (zona americana unificata cu cea engleza)-, francezii refuzau orice idee de unificare, cata vreme nu vor fi satisfacute toate exigentele lor de securitate. Regimului de tip marxist (nationalizarea, laicizarea regimului scolar si reforma agrara radicala), pe care sovieticii l-au stabilit, cele trei puteri occidentale i-au opus renasterea institutiilor politice si economice liberale in zonele pe care le controlau. Neputinta loveste organizarea cvadripartita la nivelul Consiliului de Control, cum era Kommandatura. Tribunalul interaliat de la Nrnberg este ultimul act de solidaritate a aliatilor in ceea ce priveste problema germana.