Transilvania in veacul al XVI-lea. Urmarile dezastrului de la Mohacs.

Transilvania in veacul al XVI-lea. Urmarile dezastrului de la Mohacs.

Doua evenimente din prima jumatate a secolului XVI fara legatura intre ele vor avea consecinte de mare importanta asupra situatiei din Transilvania: primul e prabusirea regatului ungar la batalia de la Mohacs in 1526; al doilea e aparitia in Germania, in jurul anului 1520, a miscarii religioase de revolta impotriva autoritatii papale si a moravurilor ce aparusera cu vremea la Roma, miscare initiata de calugarul Martin Luther si care va capata curand numele generic de protestantism. Propagandu-se cu o repeziciune uimitoare in mai toata crestinatatea, va da nastere la din ce in ce mai multe ramuri, la din ce in ce mai multe variante teologice, considerate toate, nu numai de Biserica catolica, ci si de Bisericile ortodoxe, ca fiind nu doar schismatice (adica despartite de trunchiul comun), ci si eretice, fiindca ar fi rupt cu unele din dogmele Parintilor Bisericii, considerate esentiale, de neatins.

Una din cauzele infrangerii de la Mohacs fusese si ezitarea (sa-i zicem tradare?) atat a banului Croatiei, cat si a voievodului Transilvaniei, Ioan Zapolya (Szapolyai, de altfel si el de origine croata), care n-au venit la vreme in ajutorul armatei regale. Exista, de pe atunci, o ostilitate foarte raspandita in nobilimea ungara impotriva perspectivei unei succesiuni a coroanei ungare in favoarea Habsburgilor cum fusese convenit, mai inainte, intre regele Ungariei si Ferdinand de Habsburg, fratele imparatului Carol Quintul, cumnat al regelui. Dupa moartea regelui Ludovic al II-lea pe campul de lupta, s-a deschis succesiunea la tronul Ungariei, iar patrunderea turcilor pana in inima tarii nu a impiedicat impartirea imediata a nobilimii maghiare in doua tabere: cei care acceptau urcarea pe tron a Habsburgului si cei, grupati in jurul lui Ioan Zapolya, care-l voiau pe acesta rege, chiar cu pretul unui ajutor din partea turcilor. Si ajutor de la turci insemna atunci supunere. A inceput o lunga lupta intre partizanii lui Ferdinand si partizanii lui Zapolya (carora, am vazut deja, li s-a alaturat un timp si Petru Rares un timp numai, caci apoi a trecut de partea lui Ferdinand, ceea ce a provocat reactia sultanului in 1538). in cele din urma au intervenit iarasi, masiv, turcii, in 1541, au ocupat Buda si au facut din Ungaria centrala pasalac. De atunci, timp de 150 de ani, Ungaria e impartita in trei: la vest de Buda, precum si in mare parte a Croatiei si toata Slovacia, pana in regiunea Satu Mare, raman stapani Habsburgii; Ungaria centrala si Banatul cad sub administratie turceasca directa; Transilvania, Maramuresul si Crisana centrala (regiunea a primit un timp numele latinesc de Partium) au fost lotul lui Ioan Zapolya, apoi al fiului sau minor Ioan-Sigismund, insa nu cu titlu de rege, ci numai de principe al Transilvaniei, vasal al sultanului si supus unui tribut, ca si domnii Munteniei si Moldovei. Transilvania, mai populata si mai bogata si in plus mai ferita de atacurile turcesti , a avut in secolele XVI si XVII o soarta mult mai buna decat tarile de la sud si est de Carpati, ba chiar se poate spune ca din cauza conjuncturii internationale (cum vom vedea) a cunoscut atunci momente de afirmare politica si de inflorire culturala cel putin pentru cele trei natiuni' privilegiate.