| CATEGORII DOCUMENTE |
| Arheologie | Istorie | Personalitati | Stiinte politice |
VOIEVODATUL TRANSILVANIEI
CNEZATE, VOIEVODATE, "TARI"
Spre sfarsitul secolului al IX-lea, au existat pe teritoriul Transilvaniei mai multe voievodate. In Banat, izvoarele istorice narative mentioneaza pe voievodul Glad, in Crisana pe Menumorut, iar in Podisul Transilvaniei si pe Somesuri conducea voievodul Gelu. Izvoarele latinesti ii numeau "duces"(duci).
"Tarile" erau niste cnezate mai mici, amplasate de-a lungul apelor sau in depresiuni. Vechile denumiri ale acestora s-au pastrat pana astazi: Tara Oasului, Tara Maramuresului, Tara Hategului, Tara Fagarasului, Tara Barsei.
VENIREA UNGURILOR
Catre anul 900, in Campia Panoniei se stabilesc ungurii, popor migrator de origine asiatica. Incercarile lor de extindere spre vestul Europei sunt oprite de catre germani, iar spre sud, de Imperiul Roman de Rasarit (Bizantin).
Dupa anul 1000, ungurii ataca sistematic Transilvania. Voievozii romani au opus o apriga rezistenta. Gelu, "ducele Romanilor", cade pe campul de lupta.
Dupa mai bine de 200 de ani, ungurii au pus stapanire pe toata Transilvania. Desi supus stapanirii maghiare, acest teritoriu romanesc se bucura de o larga autonomie (libertate), intrucat era condus de un conducator propriu.
COLONIZAREA SECUILOR SI SASILOR
Pentru a-si intari stapanirea si a o apara de atacurile ultimilor migratori, regii unguri au adus in Transilvania populatii straine. In S-E sunt colonizati secuii, iar in partile Sibiului si Brasovului sasii. Primii, de origine avara, au fost stramutati din zona Bihorului, ceilalti, din Saxonia (Germania).
Ei s-au dovedit a fi agricultori si mestesugari priceputi,
contribuind la dezvoltarea economica in zonele in care au fost asezati.
Moartea lui Gelu
de G. Cosbuc
Razlet din ostirea batuta,
Fugind pe campia tacuta,
Cazu de pe cal, de durere,
Pe marginea apei. Si piere.
Din rana si-ar smulge sageata
Si n-are putere.
- "Vai, murgule, jalea ma curma!
Ma lupt cu durerea din urma,
Caci ranele-mi sapa mormantul,
Degeaba imprastii tu vantul
Din coama, piciorul tau scurma
Degeaba pamantul.
Si-armat voi iesi eu afara,
Si veseli vom trece noi iara
Prin suliti si foc inainte,
Sa tie potrivnicii minte
Ca-s vii cand e vorba de tara,
Si mortii-n morminte!"
El zice, si mana si-o strange
Pe pieptul cel umed de sange,
Iar calul sta singur de paza
Lui Gelu, si trist el aseaza
La pieptul stapanului capul
Si astfel vegheaza.
Iar apa la maluri se frange
Si cade pe spate si plange:
"Cu fierul potcoavei tu-mi sapa
Mormantul pe margini de apa,
Si-n urma cu dintii ma prinde
Si-arunca-ma-n groapa!"
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2037
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
