| CATEGORII DOCUMENTE |
| Arheologie | Istorie | Personalitati | Stiinte politice |
Marea Revolutie Franceza
de la 1789
Marea Revolutie Franceza de la 1789 este momentul cel mai important din istoria Frantei moderne pentru ca a rasturnat monarhia absoluta,proclamand"Libertate,Egalitate si Fraternitate" si a reusit sa respinga atacurile puterilor ostile din Europa.A reusit sa deschida o era noua in istorie,chiar daca jertfa a fost enorma.
In secolul XVIII, societatea franceza era impartita in ordine sau stari. Clerul forma prima stare, nobilimea, starea a doua, iar starea a treia cuprindea restul populatiei, formata din burghezie, tarani si muncitori urbani.
Existau circa 130.000 de clerici, din care 60.000 erau membri ai ordinelor monahale. Cei 70.000 de clerici seculari lucrau in parohii. Se obisnuia ca cei mai tineri fii ai marilor nobili sa urmeze cariera bisericeasca, pentru a se putea imbogati. Multi episcopi detineau mai multe episcopate si nu erau vazuti niciodata slujind in vreuna dintre ele. Acest lucru a provocat mari scandaluri si biserica a fost perceputa de populatie ca o institutie corupta.
Biserica Catolica era cel mai mare proprietar funciar in Franta. Clerul beneficia de pe urma perceperii dijmei si era scutita de plata impozitelor. Preotii ocupau o importanta pozitie in stat, se ocupau de saraci, spitale si scoli si tineau registrele de stare civila, notand in registrele parohiale nasterile, casatoriile si decesele.
Starea a doua era cea mai puternica. Numarul nobililor varia intre 110.000 pana la 350.000 - adica 0,5% pana la 1,5% din populatie.
Cei mai puternici erau cei 4.000 de nobili de curte, categorie limitata la cei a caror ascendenta nobiliara data de dinainte de 1400 si care isi permiteau costul vietii de la Versailles.
Urmatoarea ca importanta practica era nobilimea de roba, nobili care lucrau in administratie si justitie, in special magistratii din parlamente.
Restul nobilimii, care constituiau majoritatea clasei nobiliare, traia la tara. Principala sursa de venit a nobilimii era pamantul, detinand pana la 1/3 din acesta precum si intre 15%-25% din venitul Bisericii, intrucat toti episcopii erau nobili.
Toate functiile inalte erau ocupate de nobilime. De asemenea, se bucurau de numeroase privilegii, fiind judecati de tribunale speciale, scutiti de serviciul militar, de munca la intretinerea drumurilor, aveau drepturi exclusive la vanatoare si pescuit, drept de monopol asupra morilor, cuptoarelor de paine si teascuri, beneficiau si de scutiri de impozite.
In general nobilimea era ostila schimbarii si se cramponau de privilegiile lor ca fiind singurele care ii distingeau de oamenii de rand. Totusi nobilimea nu era o casta inchisa ci o elita deschisa, acceptand deseori alianta cu burghezia, daca acest lucru ducea la intarirea puterii sale economice. De altfel, puteai deveni nobil fie prin favoarea acordata direct de rege, fie cumparand anumite slujbe. Desi nobili isi puteau pierde titlul de noblete daca desfasurau activitati economice specifice oamenilor de rand, cum erau comertul sau munca manuala, unii dintre ei s-au implicat in metalurgie, minerit sau sistemul bancar.
In fruntea starii a treia se afla burghezia care reprezenta un grup social eterogen care nu aveau titluri nobiliare si nu erau nici tarani, nici muncitori urbani. Cei mai bogati din categoria burgheziei erau negustori ale caror venituri din activitatile comerciale au sporit in numai un secol la 440% mai bogati. Alti burghezi erau bancheri, latifundiari, liber-profesionisti (medici, scriitori, avocati), functionari publici. In total, existau circa 2,3 milioane de burghezi, circa 8% din totalul populatiei.
A doua componenta a starii a treia, de departe cea mai numeroasa, era taranimea. Circa 85% din populatia Frantei traia in mediul rural si majoritatea o formau taranii. Estimarile suprafetei de teren pe care o detineau variaza intre 25 - 45% din total. Exista un mic strat (circa 600.000) de mari fermieri, care cultivau pentru a vinde, angajau alti tarani cu ziua si dadeau bani cu imprumut. Mai numerosi erau les laboureurs, taranii care cultivau pentru propriul consum si care, in anii buni, obtineau si un mic surplus. Aceste doua componente ale taranimii au dus-o relativ bine in tot secolul XVIII pana in anii 1770. Celelalte doua parti ale taranimii erau taranii dijmasi, lipsiti de capital si care dadeau jumatate de recolta proprietarilor pamantului, si taranii lipsiti de pamant care nu detineau decat casele si gradinile. Taranul sarac nu avea nici o speranta in a trai mai bine si traia in nesiguranta deoarece vremea rea sau boala il puteau aduce in randul vagabonzilor, care traiau din cersit, furt si slujbe ocazionale. Toti taranii erau obligati sa plateasca dijma bisericii, impozite statului (la taille, la vingtieme, la capitation si la gabelle) si obligatiile feudale seniorului lor (la corvee, le champart - parti din recolta -, lods et ventes - o taxa platita seniorului cand bunurile isi schimbau proprietarul). Situatia taranilor difera de la o provincie la alta. De pilda, taranii din Midi nu plateau deloc dari, in schimb cei din Bretania si Burgundia aveau darile cele mai mari. Povara cea mai grea pentru tarani erau arenzile. Acestea au crescut accentuat in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, ca urmare a cresterii populatiei de la 22,4 milioane in 1705 la 27,9 milioane in 1790.
Ce-a de-a treia componenta a starii a treia o formau muncitorii urbani. Majoritatea muncitorilor de la oras traiau in locuinte aglomerate si insalubre. Ei erau necalificati si saraci. Mestesugarii erau organizati in bresle. Orele de munca erau multe - 16 ore pe zi, 6 zile pe saptamana. Nivelul de trai al salariatilor scazuse lent deoarece preturile urcasera in medie cu 65% in timp ce salariile numai cu 22%. Nu prea exista productie pe scara mare: numarul mediu de oameni intr-un atelier din Paris in 1789 era de 16. Maistrii si lucratorii munceau si traiau impreuna si erau afectati de cresterea pretului painii deoarece ea constituia din hrana zilnica.
In 1789 Franta era cea mai puternica tara din Europa.Aceasta pozitie o ocupa deja de 150 de ani,datorita pamantului ei fertil, numarului mare al populatiei si resurselor naturale bogate.Industria si comertul au cunoscut o crestere rapida in secolul al XVIII-lea.S-aformat o burghezime puternica si au inflorit artele si stiintele. Dar dezvoltarea si bunastarea franceza avea la baza un fond nesigur.Societatea franceza era din mai multe puncte de vedere feudala. Dezvoltarea economica era incetinita de multitudinea obiceiurilor regionale,legi si restrictii.Privilegiile feudale si-au pus amprenta pe viata rurala.De exemplu,taranii erau obligati sa macine cereale in moara mosierului,bineinteles la pretul stabilit de acesta ,sau erau obligati sa lucreze pe gratis la intretinerea drumurilor locale.Nobilimea se comporta ca o casta distincta si superioara-ea domina toate domeniile sociale si politice si impreuna cu clerul alcatuiau primele doua stari(circa 400000 membri).Scutirea sa de impozite a intensificat ura fata de ea,deoarece povara platilor apasa doar pe umerii burghezimii(2 milioane de oameni) siaaranimii si a oamenilor de rand(20 milioane de oameni) care alcatuiau impreuna "Starea a treia"(25 de milioane de oameni).Aceasta Adunare a Starilor Generale fusese convocata de regele Ludovic al XVI-lea(1774-1792) in 1788 desi nu mai avusese loc de 175 de ani(1614) datorita faptului ca falimenul statului era iminent .
Regele a deschis la 5 mai 1789,in Palatul Prezidential din Versailles, lucrarile Adunarii Starilor Generale .Dupa sase saptamani de dezbateri sterile,deputatii "starii a treia",considerand ca reprezinta 96% din natiune,se declara,la 17 iunie,Adunare Nationala.La 9 iulie,Adunarea Nationala se transforma in Adunare Nationala Constituanta.In acelasi timp, la vestea demiterii unui ministru popular si de teama atacului armatei,parizienii au inceput sa se aprovizioneze cu armament.Au aflat ca in temuta Bastilie se inmagazinase o cantitate mare de armament si munitie.Populatia orasului a luat cu asalt cladirea si printr-o lupta scurta dar sangeroasa au ocupat-o,macelarind aparatorii ei.Desi in penitenciar nu mai era nici un detinut,fortificatia a fost simbolul tiraniei regesti,
astfel caderea Bastiliei din 14 iulie 1789 a devenit sarbatoarea nationala a Frantei.
Entuziasmul pentru dominatia majoritatii si schimbarile politice ajunsesera la apogeu.Regele Ludovic si-a dat seama ca nu poate conta pe loialitatea trupelor sale,astfel ca s-a prefacut ca accepta forma de guvernamant a monarhiei constitutionale si a fost nevoit sa colaboreze.
In timp ce Adunarea Nationala s-a ocupat de realizarea noii oranduiri sociale,evenimentele de la tara au accelerat procesul de schimbare.
Printre taranii francezi s-au vehiculat vesti ingrozitoare.Datorita starii generale de panica si nesiguranta,a tulburarilor numeroase,aceasta perioada s-a numit "Marea Teama".
Sub presiunea maselor orasenesti si taranesti,Adunarea Constituanta a decretat in 4 august 1789,desfiintarea privilegiilor feudale.La baza oraganizarii sociale au fost puse principii noi,sintetizate in Declaratia drepturilor omului si cetateanului (26 august 1789).Primul ei articol prevedea ca "toti oamenii se nasc si raman liberi si egali in drepturi".Ea arata ca scopul oricarei societati este asigurarea drepturilor naturale si imprescriptibile ale omului,care sunt libertatea,proprietatea si rezistenta la opresiune.Declaratia
Revolutia franceza din 1789-1795
a constituit un act de mare insemnatate in procesul instaurarii societatii burgheze in Franta.Inspirata de ideile filozofilor din secolul "luminilor",ea va exercita o influenta deosebita asupra miscarii revolutionare din alte tari.
Revolutia si-a atins obiectivele principale pana in anul 1791,dar evenimentele cele mai socante abia aveau sa inceapa.
Dupa caderea Bastiliei,o parte din nobilimea ce se opunea noilor schimbari a imigrat si influenta sa a intarit antipatia domnitorilor europeni fata de revolutie.Celelalte curti europene s-au temut ca urmand exemplul francez,principiile revolutionare s-ar putea raspandi si printre supusii lor.Asadar,intr-un mod firesc,ei se gandeau cu compasiune la situatia lui Ludovic al XVI-lea.Sentimentele reale ale lui Ludovic fata de revolutie s-au demascat cand a incercat sa fuga in strainatate cu familia sa.Au fost prinsi la Varennes(21 iunie 1791)si escortati inapoi la Paris.
Prin fapta sa a ingropat definitiv sansele unei monarhii constitutionale.
Monarhia franceza era o monarhie absoluta nu una despotica, adica nu actiona in maniera arbitrara si ilegala. Regele era impiedicat de legile si cutumele regatului sau si existau multe organisme independente, cum era Adunarea Clerului, care aveau drepturi si privilegii in care regele nu putea interveni, intrucat erau garantate de lege. Regele emitea legi dupa consultarea consilierilor sai, desi nu era obligat sa le accepte opinia. Parlamentele provinciale si starile locale limitau,de asemenea,puterea regala.
Din acest moment desfasurarea evenimentelor s-a accelerat.In aprilie
1792 a izbucnit razboiul cu
fapt ce a dus la inlaturarea monarhiei.
La vestea victoriilor obtinute de inamici a izbucnit o panica imensa in Paris.In cautarea unor tradatori potentiali s-au napustit asupra penitenciarelor si au executat multi prizonieri.Fanatismul si suspiciunea amplificata de amenintarea straina au creat o atmosfera tensionata in care oricand se putea starni ura multimii impotriva "tradatorilor".
Capetele au cazut pe rand sub noul instrument de executie,ghilotina.
Pericolul extern a fost indepartat pentru un timp ca urmare a victoriei de la Valmy(20 septembrie 1792),cand francezii au reusit sa invinga armata prusaca.Victoria avea o semnificatie importanta-Franta a demonstrat ca este in continuare o forta militara puternica.
Aleasa pe baza votului universal,noua adunare legislativa,Conventia Nationala(Adunarea Nationala redenumita),are menirea de a da o noua constitutie.Dominata de girondini,Conventia Nationala proclama,la 21 septembrie 1792,Republica.Conventia Nationala,incurajata de victoria obtinuta ,s-a decis sa "exporte" revolutia,oferindu-si ajutorul popoarelor care doreau sa rastoarne dominatia opresorilor.Pana in luna februarie a anului 1793,Franta a ajuns in stare de razboi cu aproape toate puterile europene,inclusiv Marea Britanie.Conventia Nationala a ordonat executarea lui Ludovic al XVI-lea(inceputul anului 1793),
ghilotinat,fara sa tina cont de restrictiile internationale.
Executia regelui determina regruparea coalitiei anti-franceze ce reuneste trupe austriece,sarde,prusace,spaniole si engleze.In interior situatia este la fel de dramatica:in orasul Vendee,situat in vestul Frantei,rascoala monarhist-catolica se extinde,60 dintre cele 83 de departamente nu se mai supun guvernului revolutionar,iar criza economica determina devalorizarea accelerata a monedei si cresterea ingrijoratoare a speculei.
In acest peisaj politico-economic,puterea este preluata de Conventia iacobina,la 2 iunie 1793 ,prin eliminarea girondinilor de la putere.In august
1793,regimentele franceze au fost nevoite sa se retraga pe toate fronturile.Britanicii au ocupat Toulonul,un port important,iar bancnota republicii,assignata,s-a devalorizat repede.In cea mai mare parte a tarii era razboi civil.Revolutia a ajuns intr-o stare critica.
Revolutia condusa de iacobini a reactionat energic la provocari.
Puterea s-a concentrat in mana a doua comitete,dintre care Comitetul Salvarii Publice condus de Danton si Robespierre a fost mai important.
Masurile dure ale iacobinilor au asigurat triumful revolutiei,atat in interior,cat si in exterior.Pana la sfarsitul anului 1793 au alungat armatele straine din tara si majoritatea teritoriilor au intrat sub controlul republicii.Eforturile eroice s-au terminat de multe ori prin maceluri sangeroase,conduse de multe ori chiar de comisari.A crescut presiunea si la Paris,unde sute de oameni erau trimisi la ghilotina pe baza unor acuzatii neintemeiate.
In ciuda transformarilor economice ce au dus la dezvoltarea comertului si industriei, organizarea societatii franceze era anacronic divizata in trei stari: nobilimea, clerul si 'a treia stare' (restul populatiei).
Avand un nivel de trai din ce in ce mai apropiat de cel al nobilimii, burghezia, educata in spiritul filozofiei iluministe si avand exemplul recent al Revolutiei americane, ar fi dorit sa-si asume o parte din responsabilitatea politica.
Revolutia franceza: Caderea Bastiliei
Statul si populatia trecea printr-o grava criza economica si financiara. Criza financiara a fost determinata si de faptul ca, in intervalul 1740 si 1783 Franta a fost implicata in trei razboaie: mai intai razboiul pentru succesiunea austriaca (1740-1748), apoi in razboiul de 7 ani (1756-1763) si, in sfarsit, razboiul american pentru independenta (1778-1783). Tentativele de reforma ale sistemului financiar francez au esuat. Nu doar statul era in pragul falimentului ci si populatia. Anii premergatori izbucnirii revolutiei, sunt anii cu productii slabe ceea ce dusesera pe multi la ruina. In consecinta, din cauza datoriilor mari, statul mentinea un nivel ridicat de impozite si taxe. In , mai mult de 80% din darile stranse au fost absorbite de plata datoriilor statului. Nobilimea si clerul fiind exceptate de plata impozitelor, numeroase cereri au denuntat marimea si injustetea acestor impozite.
Teroarea era amplificata si de luptele pentru putere in interiorul partidului iacobin,care au luat sfarsit odata cu executarea lui Danton si a adeptilor lui.Robespierre a preluat conducerea,dar teroarea a continuat si sub domnia lui,pana cand,in iulie 1794,el insusi a fost detronat si executat.Multi dintre cei care s-au aliat impotriva lui Robespierre au acceptat ideea masacrelor si vroiau sa trimita si mai multe victime sub ghilotina.Conventia Nationala s-a saturat de varsare de sange si i-a pus capat,spre multumirea opiniei publice.
Sub Directorat(1795-1799),care a luat locul Conventiei Nationale,
Franta a avut o perioada de liniste,caracterizata de o conduita de viata orientata spre placeri si viata mondena.In Europa insa,au continuat luptele.Soldatii francezi au luptat in Campia Germana,Elvetia si Italia,
instaurand republici pe teritoriile ocupate.Victoriile cele mai stralucitoare le-a obtinut tanarul general Napoleon Bonaparte in Italia.
Victoriile militare au crescut mult influenta si prestigiul generalului.
Pana la urma,Napoleon a devenit primul consul al tarii printr-o lovitura de stat(lovitura din Brumar-9 noiembrie 1799) si a inaugurat o noua dictatura.
Bibliografie:
Arborele Lumii (Enciclopedia Marshall Cavendish) Manual Istorie-clasa a-X-a (editura Teora) Manual Istorie-clasa a-X-a (Ministerul Educatiei Nationale)
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 5088
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
