DESPRE DR. MILTON H. ERICKSON

Milton H. Erickson este recunoscut ca fiind o autoritate de prim rang in hipnoterapie si in psihoterapia scurta strategica. Era una din cele mai creative, perceptive, ingenioase personalitati psihoterapeutice ale tuturor timpurilor. Erickson a fost denumit cel mai mare specialist in comunicare. De asemenea, s-a vorbit despre el ca despre cel mai mare psihoterapeut al secolului. Nu este o hiperbola sa afirmam ca istoria va demonstra ca contributia lui Erickson la practica psihoterapiei este echivalenta cu cea a lui Freud, la teoria psihoterapiei.

Erickson a urmat cursurile universitare si cele de masterat si doctorat in cadrul universitatii Wisconsin. Printre alte realizari profesionale enumeram: a fost Presedintele Societatii Americane de Hipnoza Clinica, Editor fondator al Jurnalului American de Hipnoza Clinica, Director fondator al Fundatiei de Educatie si Cercetare a Societatii Americane de Hipnoza Clinica. Erickson a fost profesor asociat de psihiatrie la Universitatea Wayne State, Colegiul de Medicina. A fost membru pe viata al Asociatiei Americane de Psihologie si al Asociatiei Americane de Psihiatrie. Erickson a semnat peste 140 de articole stiintifice, majoritatea avand ca subiect hipnoza. In colaborare, a scris numeroase carti printre care: Hypnotic Experience: Therapeutic Approaches to Altered States, Hypnotherapy: An Exploratory Casebook, Hypnotic Realities, Practical Applications of Medical and Dental Hypnosis si Time Distortion in Hipnosis. De asemenea, numeroase alte carti, sub tipar si in lucru, il au ca subiect pe Erickson.

In plan profesional este important sa mentionam ca desi a dezvoltat multe abordari noi si permisive ale hipnozei terapeutice, Erickson a fost de neclintit in hotararea de a nu fi teoretic. El nu a promovat nici o teorie explicita a personalitatii. Credea cu fermitate ca o teorie explicita a personalitatii il limiteaza pe psihoterapeut si face ca psihoterapia sa fie mai rigida. Erickson era dedicat ideilor de flexibilitate, unicitate si individualitate. A exprimat clar acest lucru in scrierile sale si in modul in care a trait.

In 1948, Erickson s-a mutat in Phoenix, Arizona. A avut o practica activa si a calatorit frecvent pentru a preda hipnoterapia. Pe perioada ultimilor ani ai vietii sale, atunci cand nu a mai putut calatori, veneau studenti din intreaga lume pentru a-l asculta si a deprinde metoda sa. Pe cat era de ocupat cu munca, pe atat era de familist. Era dedicat familiei sale si era foarte mandru de ea.

De-alungul vietii sale adulte Erickson a depasit nenumarate probleme de sanatate. A fost tintuit in scaun cu rotile, din 1967 datorita sechelelor de poliomielita. Erickson      a spus ca pentru el pliomielita a fost cel mai bun profesor pe care l-a avut vreodata, profesor in comportamentul uman si resursele comportamentului uman. Erickson era daltonist, dar ii placea culoarea purpurie, ii placea sa fie inconjurat de ea si sa primeasca daruri de aceasta culoare.

In ceea ce priveste practica psihoterapiei, Erickson era un geniu. Cu toate astea, genialitatea sa in psihoterapie a fost eclipsata de genialitatea sa ca om. In ultima perioada a vietii sale, atunci cand au fost inregistrate casetele video care stau la baza acestei carti, Erickson suferea de multe probleme fizice. Suferea de o durere atroce datorita sachelelor de poliomielita si datorita altor afectiuni fizice. Era practic cvadriplegic - isi folosea limitat mana dreapta si pe cea stanga, nu putea sa-si foloseasca deloc picioarele. Erickson utiliza doar jumatate de diafragm, buzele sale erau partial paralizate, iar limba ii era dizlocata. Nu putea purta dantura falsa. Si iata un om care a facut din vocea sa un instrument si care era mandru de abilitatea sa de a manipula limbajul! Totusi, vorbirea sa a devenit ingrosata, ragusita si greu de inteles. Poate ca din aceasta cauza vorbea masurat si rar. Ai fi putut spune ca masura impactul fiecarui cuvant.

Chiar daca suferea de atatea probleme fizice, Erickson era, in mod consecvent, una din persoanele cele mai bucuroase ca traiesc. Aproape toti oamenii care l-au intalnit au fost impresionati de calitatile sale personale.

Erickson era foarte viu, plin de dinamism. Alaturi de el aveai sentimentul ca stai langa o persoana foarte ancorata in prezent. Lui Erickson ii placea cu adevarat sa traiasca si era un model in acest sens. A fost un om bland, atent, plin de compasiune. Radea adesea si avea un zambet luminos si incantator. Avea un mod molipsitor de a chicoti atunci cand ceva il amuza.

De asemenea, Erickson avea o atitudine incantatoare de uimire si respect, o atitudine pozitiva. Era genul de persoana care se uita mai degraba la flori decat la seminte. Si isi incuraja pacientii sa faca la fel. Erickson era incantat de schimbarile pozitive pe care oamenii au capacitatea de a le face. De fiecare data cand un pacient facea un progres, de fiecare data cand un pacient facea o levitatie a bratului (chiar daca pentru el acest lucru se intampla pentru a treizeceamia oara) el era incantat, uimit si foarte mandru ca pacientul sau isi indeplinise sarcina. Mare parte din acest sentiment de uimire si placere ii era transmis pacientului la un nivel non-verbal, ceea ce facea sa sporeasca valoarea progresului acestuia din urma.

In plus, Erickson nu aduna el laurii pentru schimbarile pozitive pe care le faceau pacientii sau studentii sai. Din contra, isi exprima incantarea ca persoana respectiva a intrat in contact cu noi resurse, noi forte si le-a adus in viata sa.

Erickson s-a nascut pe 5 decembrie 1901. A crescut in comunitati ruale din Nevada si Wisconsin. Atitudinea rurala a reprezentat o parte integranta a vietii sale. Era orientat catre viitor si era lipsit de pretentii.

Erickson a murit in urma unei infectii acute, pe data de 25 martie, 1980. A fost activ si intr-o conditie fizica relativ buna pana in momentul mortii sale.

In multe din povestirile sale didactice referitoare la lucrul cu pacienti suferind de durere cronica, Erickson relata faptul ca dupa aplicarea tehnicii sale, pacientul traia o viata activa pana intr-un moment in care intra subit in coma si murea impacat. In acelasi mod, Erickson a devenit inconstient duminica, 23 martie, 1980. Apoi, timp de doua zile a fost semiconstient, pana in noaptea de miercuri, 25 martie, 1980, cand a murit linistit, inconjurat de membri familiei. Erickson a fost activ pana la capat. Avea intentia de a-si continua programul de predare pana in momentul in care s-a imbolnavit subit.

O mare parte din viata sa profesionala in Phoenix, Erickson i-a pus pe pacientii si pe studentii sai sa urce pe Squaw Peak, cel mai inalt munte din zona Phoenix. Are o inaltime de aproximativ 335 metri, iar cararea care duce catre varf are in jur de doi kilometri si jumatate. Cararea este foarte batatorita; oamenii urca regulat pentru motive de sanatate si pentru a se bucura de o vedere panoramica spectaculoasa asupra vaii Phoenix. Cararea ce urca muntele este serpuita si are multe suisuri si coborasuri. Urcarea cere mult efort, dar o persoana sanatoasa o poate realiza in 45-60 de minute. Atunci cand ajungi in varf, incerci un sentiment durabil de implinire. Mai mult, capeti o perspectiva mai larga asupra lumii in care traiesti.

Se zvoneste ca cenusa doctorului Erickson a fost imprastiata de pe Squaw Peak. Daca este adevarat, i se potriveste. Erickson a facut din urcarea muntelui o parte integranta a terapiei sale. Acum, ca un omagiu adus amintirii sale, oamenii continua sa urce pe Squaw Peak.

CARTI SCRISE IN COLABORARE CU DR. MILTON H. ERICKSON

Cooper, L. F. & Erickson, M.H. Time Distortion In Hypnosis. Baltimore: The Williams & Wilkins Company, 1959.

Erickson, M. H., Hershman, S., & Secter, I. I. The Practical Application of Medical and Dental Hypnosis. New York: The Julian Press, Inc., 1961.

Erickson, M. H., Rossi, E. L., & Rossi, S. I. Hypnotic Realities. New York: Irvington, 1976.

Erickson, M. H. & Rossi, E. L. Hypnotherapy: An Exploratory casebook. New York: Irvington, 1979.

Erickson, M. H. & Rossi, E. L. Hypnotic Experience: Therapeutic Approaches to Altered States. New York: New York: Irvington, in press.

Haley, J. (Ed.). Advanced Techniques of Hypnosis in Therapy: Selected Papers of Milton H. Erickso. M.D. New York: Grune & Stratton, 1967

Rossi, E. L. (Ed.). The Collected Papers of Milton H. Erickson, M.D. (4 volumes). New York: Irvington, in press.