Niccol Machiavelli (1469-1527)

Niccol Machiavelli (1469-1527) este primul mare filosof politic al Renasterii, cunoscut in special pentru faimoasa sa lucrare Principele.

Nascut in Florenta, la 3 mai 1469, Machiavelli a intrat in serviciul guvernului in calitate de contabil si a cunoscut succesul dupa proclamarea Republicii Florentine, in 1498. A fost secretar al consiliului de zece oameni care conduceau negocierile diplomatice si supravegheau operatiunile militare ale republicii. Printre insarcinarile sale s-au numarat vizitele la suveranul francez (in 1504, 1510-1511), la Sfantul Scaun (1506), si la imparatul german (1507-1508). In timpul misiunilor sale diplomatice a cunoscut multi dintre principii italieni si a putut sa le studieze strategiile politice, in special cele ale lui [Cesare Borgia]], care era preocupat, la vremea respectiva, de extinderea posesiunilor sale in Italia centrala. Din 1503 pana in 1506, Machiavelli a reorganizat apararea militara a Republicii Florentine. Desi, in aceasta perioada, armatele de mercenari erau folosite in mod curent, a preferat sa se bazeze doar pe recrutarea de localnici pentru asigurarea unei aparari permanente si patriotice a bunurilor publice. In 1512, cand familia florentina Medici a recastigat puterea asupra Florentei si republica a fost dizolvata, Machiavelli a fost destituit din functie si arestat pentru scurt timp, fiind invinuit de o presupusa conspiratie impotriva noii puteri. Dupa eliberarea sa, s-a retras pe un domeniu de langa Florenta, unde si-a scris cele mai importante lucrari. In ciuda incercarilor sale de a castiga increderea casei de Medici, nu si-a a recastigat niciodata pozitia inalta pe care o detinuse in cadrul guvernului. Cand republica a fost reinstaurata pentru scurt timp, in 1527, a fost suspectat de multi republicani ca ar sustine casa Medici. In acelasi an, a murit in Florenta, la 21 iunie.

PRINCIPELE

[De-a lungul carierei sale, Machiavelli a cautat sa creeze un stat capabil de a rezista atacurilor externe. Scrierile sale trateaza principiile pe care este bazat un asemenea stat si modalitatile prin care aceste principii pot fi implementate si mentinute. In opera sa cea mai cunoscuta, Principele (1513), descrie metodele prin care un principe poate dobandi si mentine puterea politica. Acest studiu, care a fost privit, adeseori, ca o sprijinire a tiraniei si despotismului unor conducatori, precum Cesare Borgia, este bazat pe credinta lui Machiavelli ca un suveran nu este constrans de normele etice traditionale: "Se pune astfel problema daca este mai bine sa fii iubit decat temut, sau invers. Raspunsul este ca ar trebui sa fii si una si alta; dar intrucat este greu sa impaci aceste doua lucruri, spun ca, atunci cand unul din doua trebuie sa lipseasca, este mult mai sigur pentru tine sa fii temut decat iubit." In viziunea sa, un principe ar trebui sa fie preocupat doar de putere si sa se supuna doar regulilor care duc spre succes in actiunile politice. Machiavelli credea ca aceste reguli pot fi descoperite, prin deductie, din practicile politice ale vremii, ca si ale perioadelor anterioare.

OPERE IMPORTANTE

Formularea de catre Machiavelli a principiilor istorice inerente intr-o guvernare romana pot fi gasite in al sau Discurs asupra primelor zece carti ale lui Titus Livius (1513-1521). In studiul sau, Machiavelli se indeparteaza de conceptele teocratice medievale asupra istoriei, atribuind evenimentele politice, intr-o mai mare masura, capriciilor omenesti si elementului neprevazutului. Printre celelalte lucrari ale sale se numara Arta razboiului (1521), care descrie avantajele recrutarii asupra trupelor mercenare. Istorii Florentine (1525) interpreteaza cronicile orasului, din punct de vedere al cauzalitatii istorice. Machiavelli a fost, de asemenea, autorul biografiei Viata lui Castruccio Castracani (1520), precum si al catorva poeme si o serie de piese de teatru, dintre care cea mai cunoscuta e Matraguna (1524), o critica acida si obscena a coruptiei societatii italiene contemporane. Multe dintre scrierile sale au anticipat cresterea perioadelor succesive de state nationaliste.

Numele sau este si folosit, sub forma de machiavelism, pentru a descrie principiile puterii politice, iar persoanele care folosesc aceste principii in viata politica sau personala sunt numiti frecvent Machiaveli