MARIA MONTESSORI (1870 - 1952) - REPERE BIOGRAFICE

UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE STIINTE ALE EDUCATIEI

SECTIA - PEDAGOGIE - INVATAMANT PRIMAR SI PRESCOLAR

REFERAT

DISCIPLINA: - Istoria Pedagogiei

TEMA: - Maria Montessori

MARIA MONTESSORI

I)      - REPERE BIOGRAFICE

Nascuta la Chiaravalle, 1870, a fost prima femeie care a optinut titlul de doctor in medicina la Universitatea din Roma. In calitate de medic pediatru, s-a dedicat problematicii educarii copiilor organizand chia o scoala pentru formarea educatoarelor. A aprofundat psiholohia la universitati si s-a concentrat asupra educatiei copiilor anormali. In 1907, a inaugurat la Roma 'CASELE COPIILOR MICI ' (CASE DI BAMBINI), o institutie care, din punct de vedere functional si ca organizare, se situeaza intre gradinita actuala si caminele de copii, unde educatoarele se ocupau copiii mamelor care erau integrate in activitatea de munca.

Principalele lucrari sunt:

Metodica Pedagogiei Stiintifice (1901)

Autoeducatia in Scoala Elementara (1916)

.. de Pedagogie Stiintifica (1921)

II)           - PREMISE ALE GANDIRII PEDAGOGICE

Fiinta umana se caracterizeaza prin un impuls organic catre dezvoltarea prin autoformare. Acest impuls se manifesta ca dupa un plan divin. Fiecare etapa, numita si senzitiva, presupune o nevoie vitala, iar sadisfacerea acesteia nevoi creaza drumul aparitiei alteia.

III)        - CONCEPTIA PEDAGOGICA

Pedagogul italian arata ca educatoarele nu trebuie sa sa-si impuna vointa in fata elevilor, transmitandu-le fortat idei sau introducandu-le preferinte si interese nespecifice. Ele vor asista si vor ajuta pe acestia sa-si sadisfaca propriile trebuinte. Metoda propusa de pedagogul italian se fundamenteaza pe ideea asigurarii unui mediu organizat, in care copilul va fii lasat sa se desfasoare liber in concoedanta cu dorintele si interesele lui naturale. La ea, libertate devine efectiv o componenta a metodei de educatie. Relationarea copilului la madiu este foarte activa.

O mare importanta este acordata si materialului didactic, acesta este dimensionat pentru fiecare simt im parte.

A indicat dimensiuni, forme, culori, asperitati su netezimi pentru corpurile cr se adresau vazului si pipaitului. A alcatuit materiale de lucru (motive de actiitatii), capabile sa stimuleze activitati de invatare,

Iata cum erau grupate materialele care serveau la dezvoltarea simturilor:

trei(3) serii de cilindrii se grupau in orificii adecvate;

trei(3) serii de corpuri geometrice de diferite dimensiuni (cuburi roy, paralelipipede cafeni, altele albastre si rosii);

diverse corpuri geometrice de lemn;

o colectie de esantioane de tesaturi;

doua planse de lemn, de aceeasi dimensiuni, dar de culori diferite;

doua cutii cu esantioane din lana, in culori diferite;

forme geometrice plane care se imbina unele in altele;

o serie de cutii pentru educarea simtului greutatii si a celui auditiv;

clopotei muzicali;

A experimenta diferite jocuri simple in calitate de pre-exercitiu pentru activitatea serioasa de mai tarziu (ex. de pilda, jocul de-a incheiatul - despachetatul nasturilor la papusi, in perspectiva obisnuirii de a se imbraca singur).

Cucerirea calitatii de catre copil este oarecum artificiala si meditata de materialele didactice destul de simple. Cunoasterea analitica il tine pe copil departe de viata reala si complexitatea ei. Se pare ca acest metodism excesiv este un incovenient pe care Maria Montessori nu l-a constientizat indeajuns. Focalizarea interesului asupra dezvoltarii simturilor, cel putin pana la o anumita varsta reprezinta nucleul forte al conceptiei sale pedagogice.

Pedagogul italian a impus in pedagogia sec. al - XX - lea, o metoda de educatie bazata pe respectarea libertatii copilului intr-un mediu organizat, bogat in stimului, dimentionati in functie de interese si dorinte naturale. Copilul nu este format va educator, ci se formeaza singur. Rflectia sa asupra educatiei pleaca de la presupozitia nocivitatii si intuitivitatii efortului copilului. Pentru ea, efortul reclama o ingustare a sferei de manifestare a sferei libere. Acest lucru este si inutil pentru ca orice copil ar fi capabil sa asimileze cunostinte intr-un mod facil, prin spiritul sau absorbant ..

Sistemul montesorian diminueaza importanta educatorului in desfasurarea procesului de educatie. Actul formativ se desfasoara mai mult intamplator, neorganizat, fiind dictat de pornirile interne ale copilului, dar si de limitele permise de materialele didactice. Rolul educatorului este de a pregatii mediul favorabil pentru autoformare. In continuare sunt prezentati calitatile mediulii educational pentru care acesta devine educogen:

1 - mediul sa fie ordonat - fiecare lucru poseda un loc al lui, unde poate fi gasit in permanenta.

2 - mediul sa fie placut, imbietor si atragator.

3 - in acest mediu, copilul va gasi un ajutor in efortul lui de a clasifica si de a folosi limbajul potrivit pentru a denumii obiectele respective.

4 - mobilierul sa fie facut pe masura copilului pentru ca acesta sa aiba suficienta libertate de miscare.

5 - copilul sa poata reincepe sau repete o activitate.

6 - sa fie incurajat sa-si rafineze gusturile prin atitudini de politete si curtuoazie.

7 - intregul mediu sa fie impregnat de prezenta limbajului.

8 - copilul sa fie incurajat in a-si dezvolta vointa si sociabilitatea prezentandu-se un singur lucru pentru activitatea data, intarindu-se astfel priceperea respectiva.

Libertatea presupusa de aceasta metoda nu este absoluta, ci limitata, impunandu-se anumite constrangeri. De pilda, fiecare material pus la dispozitia copilului va fi utilizat numai pentru activitatea destinata. Daca se observa o deturnare a obiectului de la intrebuintarea normelor, copilul este oprit.

Utilizarea materialului didactic se face respectandu-se totusi urmatoarele reguli:

Sa nu se dea o alta destinatie obictivelor din preajma elevilor (ex. sa se joace fotbl cu papusile);

Fiecare elev sa ia obiectul de la locul indicat si sa-l aseze in acelasi loc dupa utilizare (nu trebuie muls din mana altui copil);

Sa nu-si faca rau lui sau sa tulbure linistea celorlalti in timpul manevrarii obiectelor.

De respectarea acestor reguli se ingrijeau educatoarele, care nu aveau studii speciale, ele fiind simple muncitoare.

Educatia senzoriala devine dominanta in scolile montessoriene. Maria Montessori este interesata de a forma pe om un arbitrar, din idei preconcepute, ci dupa propiile legi de evolutie, dat fiinca ca aceasta se organizeaza cu ajutorul stimulilor externi, care vor fi determinati pe scara experimentala.

Acest principiu educational ramane valabil si pentru realizarea eduactiei religioase. Se vizeaza pregatirea unei ambiante care sa favorizeze expansiunea sentimentului religios, a bunatatii inimii si a constintei religioase. Exista o simetrie intre educatia senzoriala practica si educatia sentimentului pietatii. Maria Montessori a experimentat propria metoda de realizare a educatiei religioase la o scoala de stat din Barselona. Prin aceasta a creat o 'Biserica a Copiilor', pe masura si in functie de nevoile lor. Mobilierul si obiectele de cult (catolic) au fost proportionate dupa posibilitatile fizice si mentale ale copiilor care aveau posibilitatea de a aaranja scaunelele de rugaciune, sa traga perdelutele de la ferestre, sa rearanjeze grupurile de statuete sau florile, sa aprinda lumanarile. In biserica oficia si intruia un preot. Exercitiile de pastrare a linistii, realizate in sala de curs, deveneu aici reculegere interioara. Gesticulatiile din capela deveneu aplicatii ale unor scheme comportamentale insusite in clasa. Copii faceau deosebirea dintre gestul din afara capelei si semnificatia noua dobandita de acelas gest in noul ambient. Erau supusi unor exercitii de selectare sio grupare a obiectelor sacre in functie de rolul lor in cadrul ceremoniei. Simultan, copiii isi si o serie de termeni specifici exercitiului sacramental. Religiosi si liberi in operatiile lor intelectuale si in munca pe care metoda noastra le ofera - concluzianeaza Maria Montessorii - ei isi cladesc spirite puternice, robuste ca si corpurile lor ce sunt bine hranite. Crescand in acest mod, ei nu au timiditate nici frica.

Ei dezvolta o placere a curajului, o cunostere sanatoasa a lucrurilor, o credinta inainte de toate in Dumnezeu, autorul si conservatorul vietii. Sunt atat de cababili de a distinge intr lucrurile naturale si supra naturale, incat aceasta institutie ne face sa vredem ca ar fi o perioada senzitiva religioasa: prima varsta pare ar fi legata de ideea de Dumnezeu, precum si dezvoltarea corpului depinde atat de puternic de legile naturii ce sunt pe cale de ase transforma . imi amintesc de o detita de doi(2) ani care in fata unei statuete a pruncului Iisus; spuse: 'Acesta nu este o papuse' (Montessorii 1958, pag. 234). Ca o alta posibilitate de a introduce copii intr-un cult religios, Montessorii sugereaza lucrarii practice, cu acest prilej copii iau act de cele mai intime procese naturale, care intregesc si sustin dialectica devenirii divine (cultivarea graului, prepararea vinului,).

BIBLIOGRAFIE FINALA:

Constantin Cucos - Istoria Pedagogiei; Editura Polirom 2001