Nicolae Malaxa

Industriasul Nicolae Malaxa.

Nicolae Malaxa (n. 10/23 decembrie 1884, orasul Husi, judetul Vaslui intr-o familie de greci veniti aici la inceputul secolului XIX, d. 1965, New York) a fost un inginer si intreprinzator roman, unul din cei mai importanti ai Romaniei interbelice, insa in acelasi timp o personalitate controversata datorita simpatiilor sale politice.

Biografie

Nicolae Malaxa s-a nascut la data de 10/23 decembrie 1884 in orasul Husi intr-o familie de greci veniti aici la inceputul secolului al XIX-lea. Tatal sau, Costache Malaxa, a fost fiul unei familii de greci stabilita in Moldova in jurul anului 1818, iar mama sa (Elena Ruxandra) a fost fiica spatarului Badarau.

Nicolae Malaxa a urmat scoala primara si liceul la Iasi. Beneficiind de sprijinul familiei, a efectuat studii superioare de inginerie la Universitatea Politehnica din Karlsruhe (Germania). In anul 1921, Malaxa avea varsta de 37 de ani si era un inginer cu experienta, cu imaginatie si un abil om de afaceri.

Pe un teren situat la periferia Bucurestiului, inginerul Nicolae Malaxa a infiintat, la 3 august 1921, un atelier de fabricare de materialului rulant. In acel atelier se reparau locomotive si vagoane de cale ferata, Malaxa extinzandu-si afacerile continuu.

In anul 1923, Malaxa isi extinde atelierul, construind din temelii intre anii 1923-1927 o uzina langa Halta Titan. In anul 1927, industriasul roman beneficiaza de prevederile unei legi (publicata in Monitorul Oficial nr. 57/13.03.1927) prin care se incuraja dezvoltarea industriei nationale. Astfel, el incheie in acelasi an un contract cu CFR, pentru fabricarea unor locomotive de conceptie proprie romaneasca, asumandu-si riscuri suficient de mari.

Primele locomotive

Locomotiva Malaxa 151.002, fabricata in 1941

Primind un avans de la CFR pentru contractul incheiat si cu ajutorul unor credite de la banci, el a utilat uzina construita in perioada 1923-1927 cu 82 de masini-unelte cumparate din Germania, aceasta devenind cea mai performanta fabrica de material rulant din Europa de la acea vreme. Malaxa a angajat cu contract 180 de muncitori germani calificati, pe o perioada intre 6 luni si un an, pentru a incepe lucrarile de fabricatie a locomotivelor. De asemenea, muncitorii germani aveau si rolul de a-i instrui pe muncitorii romani care urmau sa le ia locul.

In anul 1928, dupa mai putin de un an, fabrica a devenit operationala, pe portile ei iesind prima locomotiva cu abur care purta numele de 'Malaxa'. In acelasi timp, au fost instruiti muncitorii romani, care i-au inlocuit pe muncitorii germani la incheierea termenului de contract.

Din anul 1931, Fabrica de Locomotive Malaxa a inceput fabricarea de automotoare echipate cu motoare Diesel tip Ganz si transmisii Mylius cu 4 si 5 trepte. In paralel cu productia si reparatia locomotivelor s-a trecut si la fabricarea unui sistem de frana (sub licenta Knorr) si a distribuitorului de aer.

Impreuna cu ing. Henry Holban, Malaxa a pus la punct o strategie integratoare in spatiul national unificat pentru domeniul constructiilor si exploatarii automotoarelor. Intre anii 1932-1934, savantul George (Gogu) Constantinescu a folosit principiul sonicitatii, la inventia sa 'Convertorul sonic de cuplu', aplicat cu succes la locomotivele si automotoarele produse la Uzinele Malaxa din Bucuresti.

In anul 1933, in plina criza economica mondiala, Uzina Malaxa livra locomotiva cu numarul 100. Anii care au urmat pana la inceperea celui de-al Doilea Razboi Mondial au fost ani de mare succes pentru Uzina Malaxa, care a devenit una dintre cele mai productive din tara, fiind apreciata si cunoscuta in lumea intreaga. Productia cea mai ridicata a Uzinei s-a realizat in anul 1935, cand s-au fabricat 93 de locomotive Malaxa. In anul 1936 s-a realizat prototipul primei locomotive Diesel de conceptie romaneasca, care a intrat in fabricatie de serie, livrandu-se catre CFR in anul 1938 primul lot de 28 locomotive

Incepand din anul 1939, Uzinele Malaxa au fost in masura sa construiasca toate categoriile si tipurile de locomotive (seriile 50.100, 230.0, 142.000). Locomotivele din seria 151.001 de conceptie romaneasca erau cele mai puternice din Europa la acea vreme si au avut un succes comercial rasunator la Targul International de la Milano din anul 1940. Datorita succesului dobandit in constructia de locomotive la Uzinele Resita si Malaxa, incepand din anul 1930, in Romania nu s-a mai importat nici o locomotiva.

Alte fabrici

Automobil Malaxa

In paralel cu productia de locomotive, Nicolae Malaxa construieste fabrica de tevi din otel fara sudura (actuala Uzina Republica), care era la acea vreme cea mai moderna fabrica de tuburi laminate din Europa, aplicand pentru prima data pe continent procedeul american de laminare 'Stiefel'.

Intre anii 1937-1938, Malaxa a construit Fabrica de munitii de artilerie si armament in incinta Fabricii de material rulant. Uzinele Malaxa au produs pe baza unui plan general de aparare a tarii munitie de artilerie, armament si tanchete proiectate dupa o conceptie romaneasca.

In numai 12 ani (1928-1939), Uzinele Malaxa au evoluat dintr-un atelier de reparat material rulant pana la dimensiunile unui concern industrial de prima marime in Europa. Uzina organizata de Malaxa, dupa planurile proprii, era astfel conceputa incat putea sa-si schimbe rapid productia industriala de serie, realizandu-se astfel capacitati pentru productia de echipamente industriale, utilaje pentru industria chimica, petroliera si altele.

Malaxa a initiat si implementat in Romania industriile: de aparataj pentru material rulant (1939-1943); motoare Diesel (1935); transmisii mecanice pentru automotoare, inclusiv sisteme de comanda (1936-1937); tuburi de otel fara sudura (1937 dupa procedeul Stiefel); locomotive Diesel pentru CFR (1938); aparatura optica (1938).

In anul 1937 la Belgrad si apoi in anul 1940 la Milano, Nicolae Malaxa prezenta cele mai noi tipuri de automotoare romanesti, competitive pe plan european, desi aceasta industrie fusese infiintata abia in anul 1934.

Nicolae Malaxa s-a ingrijit si de problemele sociale ale muncitorilor, asigurandu-le salarii mai mari decat in alte uzine, asistenta sociala si medicala, echipamente de lucru si masa la cantina. La constructia Uzinelor Malaxa, l-a luat drept colaborator pe arhitectul Horia Creanga, astfel uzinele construite dupa indicatiile lui Malaxa reprezinta o contributie importanta la aplicarea arhitecturii moderne in domeniul constructiilor industriale.

In anul 1945, a fost fabricat la Resita un automobil romanesc cu numele de Malaxa, de catre fabricile industriasului roman Nicolae Malaxa, al carui nume il poarta.

De asemenea, Malaxa a fost actionar si la uzinele Astra Arad, Unio Satu Mare, IOR Bucuresti (Industria Optica Romana), Uzinele si Domeniile Resita (UDR). La sfarsitul anilor '30, din concernul Malaxa faceau parte, printre altele, uzinele Faur, Republica, Tohan Zarnesti si Magazinele Unite de Fierarie din Galati.

Istoricul Ioan Scurtu sustine ca Nicolae Malaxa s-a imbogatit datorita sprijinului masiv acordat de guvern sub forma de credite si comenzi de stat. Guvernul i-a acordat credite de stat, avansandu-i capitalul, iar apoi ii cumpara productia solicitata, asigurand producatorului profituri substantiale. Astfel, pentru Uzinele Malaxa din Bucuresti, in unii ani 98% din productie era livrata catre stat, profiturile obtinute atingand rate intre 300% si 1.000%. ^[1]

Comenzile de stat se datorau bunelor relatii mentinute de Malaxa cu Casa Regala (in special cu regele Carol al II-lea), iar o parte din profituri se intorceau la rege sub forma de donatii si actiuni.

Constantin Argetoianu a afirmat (conform aceluiasi istoric citat) ca Nicolae Malaxa 'si-a constituit un fond de rulment al coruptiei". Argetoianu il citeaza pe Nicolae Malaxa care in momentul in care i-a inmanat regelui Carol al II-lea o servieta cu 100 milioane de lei, ar fi declarat: 'Majestate, industria grea va este profund recunoscatoare pentru tot ce ati facut si va rugam sa primiti aceasta suta de milioane de lei ca o modesta contributie pentru operele de asistenta ale Palatului".

Relatii politice

Fabrica de tevi a lui Malaxa

Niculae Malaxa a contribuit la propasirea civilizatiei romanesti. El a subventionat timp de mai multi ani Societatea Scriitorilor Romani si publicarea unor opere originale si a sprijinit direct editarea monumentalei lucrari 'Enciclopedia Romaniei'. De asemenea, a ajutat numerosi tineri talentati, care au devenit ulterior oameni de stiinta recunoscuti pe plan international, acordandu-le burse de studii finantate de el sau recomandandu-i catre savanti si oameni de cultura din Europa.

Nicolae Malaxa si-a exprimat crezul sau politic cu prilejul semnarii Actului de Fundatie al Sediului AGIR, la 16 noiembrie 1938: 'Marile biruinti romane, in razboaie si infaptuiri obstesti, isi aflau simbol si legamant cu generatiile urmase, in ziduri ce stau marturie veacurilor. Pe linia acestei traditii strabune, incercam si noi astazi - fara de trufie - sa ridicam aceasta casa, la temelia careia punem credinta in izbanda si mai departe a puterilor vii ale tarii noastre, de a-si alcatui si dezvolta o industrie proprie, care sa fie si sa ramana a Neamului Romanesc'. ^[2]

Malaxa a fost un simpatizant al miscarii de extrema dreapta si un finantator al aproape tuturor partidelor politice, inclusiv al Garzii de Fier si al Partidului Comunist Roman. Nicolae Malaxa s-a bucurat de prietenia filosofului Nae Ionescu, reusind prin intermediul acestuia sa-si creeze relatii in mediul legionar si sa se apropie de cercurile politice germane.

Cu prilejul unei vizite in Germania nazista, filosoful roman Nae Ionescu primeste mandat de la Malaxa sa negocieze un import de minereu de fier, tranzactie incheiata in conditii foarte avantajoase pentru industriasul roman. Pentru aceasta intermediere, Malaxa i-a achitat integral filozofului Nae Ionescu casa de la Baneasa, unde acesta din urma va muri la 15 martie 1940.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, in mai 1941, Malaxa este acuzat de colaborare cu legionarii si ii sunt confiscate uzinele.

Ca urmare a raidurilor de bombardament efectuate de catre Aviatia anglo-americana inainte de 23 august 1944 in zona Capitalei, conducerea Uzinei Malaxa a luat decizia de a muta o parte din atelierele producatoare de armament in spatele frontului, mai precis in imprejurimile Haltei CFR Sibiel (din Marginimea Sibiului, situat la 24 km spre vest de orasul Sibiu). La momentul arestarii lui Ion Antonescu din 23 august 1944, constructia halelor de productie fusese aproape terminata, productia urmand sa inceapa.

Malaxa castiga ulterior si favorurile regimului comunist, dupa intrarea Romaniei sub controlul acestora, simpatia comunistilor fata de el provenind din faptul ca fusese persecutat de regimul antonescian. El transfera astfel sute de milioane de dolari in banci americane.

Cu prilejul nationalizarii efectuate de guvernul comunist la 11 august 1948 ii sunt luate si restul proprietatilor. Uzinele Malaxa sunt redenumite de catre comunisti 'Uzinele 23 August', ulterior devenind societatea Faur SA. Comunistii le-au transformat intr-un simbol al luptei muncitorilor impotriva 'exploatatorilor'.

Emigrant in SUA

Dupa nationalizarea uzinelor sale, guvernul comunist l-a mentinut, sub titlul de specialist. In anul 1948, face parte dintr-o delegatie comerciala la Viena si refuza sa se intoarca, emigrand apoi in Statele Unite si stabilindu-se in orasul New York.

Intrucat productia de armament din perioada razboiului anterioara datei de 23 august 1944 a fost considerata ca subordonata unui scop de agresiune, inginerul Niculae Malaxa este acuzat in contumacie de colaborare cu Garda de Fier, fiind condamnat la moarte de catre regimul comunist pentru crime de razboi.

Malaxa cere drept de rezidenta permanenta in SUA. In anul 1948, senatorul republican Richard Nixon (viitor presedinte al SUA) a incercat sa introduca in Congres o lege care sa-i permita industriasului sa obtina dreptul de sedere pe teritoriul american, dar Parlamentul s-a opus. La scurt timp, obtine totusi cetatenia americana si incepe noi afaceri, dar fara a mai avea succesul de dinainte de razboi. In anul 1951, Malaxa a infiintat o corporatie, Western Tube, in orasul natal al lui Nixon, care insa nu a produs niciodata nimic.

Dupa descoperirea trecutului sau politic (fiind acuzat ca a colaborat cu Garda de Fier), autoritatile americane incearca sa-l deporteze, insa fara succes. Nicolae Malaxa a decedat in anul 1965, in orasul New York (SUA).

Malaxa a fost caracterizat de catre un fost colaborator in acest mod: 'A fost omul si inginerul care a avut cutezanta, priceperea si simtirea patriotica sa demonstreze lumii vocatia industriala a romanilor pe care strainii ii considerau sau ii vedeau a fi numai plugari si pastori'. ^[3]

Retrocedarea averii lui Malaxa

Automotor iesind de pe portile Uzinei Malaxa

Fiica lui Nicolae Malaxa, Irina Malaxa, s-a casatorit in anul 1946 cu savantul George Emil Palade, singurul roman care a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie si Medicina, in anul 1974. Cei doi tineri au plecat in acelasi an in Statele Unite ale Americii, unde George Emil Palade urma sa-si continuie studiile. Cei doi au ramas pe pamant american, avand doi copii, o fata, Georgia, si un baiat, Philip.

Dupa caderea regimului comunist, nepotii lui Nicolae Malaxa, Georgia Palade Van Dusen si Philip Palade si Loreen Ellen Malaxa (sotia unui nepot decedat) -toti trei locuind in SUA- au solicitat statului roman titluri de peste 310 milioane de dolari la Fondul de despagubiri Proprietatea, in schimbul tuturor proprietatilor confiscate. Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor (ANRP) le-a inmanat in septembrie 2006 titluri de despagubire mostenitorilor industriasului Nicolae Malaxa, care vor fi ulterior transformate in actiuni la Fondul Proprietatea, in valoare cumulata de 1.080 miliarde de lei (360 milioane dolari).

Despagubirile pentru mostenitorii lui Nicolae Malaxa au fost acordate astfel: 622,5 milioane lei pentru Uzina Faur (fosta uzina Nicolae Malaxa), 384,7 milioane lei pentru Uzina Republica (Uzina de Tuburi si Otelarii) si 73,3 milioane lei pentru Combinatul Siderurgic Resita (fostele Uzine si Domenii Resita - UDR). In prezent, este in curs de solutionare si cererea de restituire pentru Uzinele Tohanul Vechi din Brasov, cu productie de armament si biciclete, suma estimata a fi primita de catre urmasii lui Malaxa fiind de aproximativ 10 milioane euro.