Titus Lucretius Carus

Titus Lucretius Carus

I.Contextul      istoric: Republica romana (509 a. Chr.-31 a Chr.)

II.Contextul literar: Perioada clasica - republicana ( sec. I a. Chr.)

III.Repere biografice:

.Se cunosc putine date cu privire la viata lui Lucretius. Se pare ca s-a nascut la Roma, intr-o familie aristrocata, ginta Lucretia, partial chiar plebeiana.

.A primit o educatie aleasa, intemeiata pe o cunoastere profunda a limbii, culturii si filozofiei grecesti.

.Nu a avut o activitate politica cunoscuta, dar a asistat cu dezinvoltura la      convulsiile politice ale vremii, lucru reflectat in opera sa.

IV.Opera : "De rerum natura" ( "De rerum natura") este un poem didactic si filozofic, scris in sase carti, continand un numar impresionant de versuri, 7500, scris in hexametru dactilic si dedicat lui Gaius Memmius, guvernator al Bithyniei, in anul 57 a. Chr., literat si prieten al poetului.

Ca si Homer si Vergiliu, Lucretiu canta un erou ale carui performante depasesc limitele umane, Epicur, care reusise sa infrunte superstitiile , prin intermediul stiintei.

Opera este un poem consacrat pamantului, in care nu prevaleaza arta naratiunii si epicul, ci sustinerea unor idei si principii teoretice.

Poemul sau"De rerum natura" cuprinde sase carti al caror continut este urmatorul:

Cartea intai. Religia este originea tuturor superstitiilor si a tuturor grozaviilor, prin teama pe care ea o trezeste cu pedepsele vesnice, ea ucide in om bucuria vietii si linistea sufleteasca. Din nimic nu se poate naste nimic. Atomii sau inceputurile (primordia, principia rerum) se misca prin spatiul gol al nesfarsitului univers, iar organizarea teleologica a lumii este numai un caz special intre alte cazuri.

Cartea a II a Lucretius se ocupa aici de miscarea 'atomilor si de calitatile acestora. Miscarea atomilor, zice el, este vesnica, iar forma acestora este foarte variata, cand netezi, cand aspri si colturosi etc. Din combinatia acestor atomi se nasc lucrurile, asa cum din combinarea literelor se formeaza cuvintele

Cartea a III - a In aceasta Lucretius isi pune la contributie toate puterile pentru a lamuri care este esenta sufletului si a combate conceptia despre nemurirea lui. Punctul de plecare este incercarea de a inlatura frica in fata mortii, care, credea Lucretius, este originea tuturor viciilor. Acesta face deosebirea dintre suflet (anima) si spirit (animus). Atat sufletul, cat si spiritul sunt de natura materiala, constituita din atomi rotunzi si foarte mici. Lucretius sustine ca mai exista o parte a sufletului, ce este nespus de fina si interioara, pe care el o numeste 'sufletul sufletului'.

Cartea a IV- a. Cuprinde antropologia lucretiana. Lucretius expune conceptia materialista despre om.

Cartea a V- a. Expune istoria lumii si a evolutiei vietuitoarelor, mai ales a omului. Tot aici el mai vorbeste despre originea graiului, a artei, a statului si a religiei, r in aceasta parte, Lucretius ocupandu-se de filozofia istoriei. Pentru poetul-filozof religiozitatea adevarata nu o constituie ceremoniile cultice, ci linistea.
Cartea a VI a. Vorbeste despre fenomenele extraordinare ce se intampla in natura si despre bolile de care sufera omul.

Lucretius este un scriitor original,compozitiile sale cuprind cuvinte noi,formate prin compunere, prin care el realizeaza constructii poetice inedite