ALEGEREA UNANIMA

ALEGEREA UNANIMA

Modalitatea cea mai simpla de alegere sociala pe care o putem gandi este cea unanima. Intuitiv, ea este de preferat oricarei alte reguli de agregare sociala a preferintelor - si avem desigur o multime de exemple in care ea este folosita. Cel putin doua argumente stau in favoarea ei: mai intai, astfel nu este incalcata optiunea nici unui membru al grupului; in al doilea rand, ea satisface cerinta de egalitate a membrilor grupului, caci fiecare membru are o voce egala in posibilitatea de a respinge acea alternativa. (Am scris intentionat "membru al grupului" si nu, de exemplu, "persoana", tocmai pentru a indica faptul ca aceste consideratii se aplica si atunci cand grupul este alcatuit din altceva decat persoane: acest lucru se intampla, bunaoara, in activitatea Consiliului European, cand membrii sunt state independente.)

Exista insa doua sensuri in care putem vorbi de o alegere unanima: cea propriu-zis unanima si cea consensuala. Sa presupunem ca un grup G de oameni este inzestrat cu un profil: fiecarei persoane ii este deci atasata o relatie de preferinta individuala. Din agenda lui G (deci din multimea alternativelor aflate in fata membrilor grupului) sa detasam doua alternative, fie acestea x si y. Problema generala este urmatoarea: cum se va construi o preferinta sociala, deci o preferinta a grupului G? Potrivit definitiei unei reguli de preferinta sociala, pe care am dat-o mai devreme, aceasta va depinde de preferintele membrilor lui G, altfel zis de profilul acestui grup.

Regula unanimitatii: Pentru orice doua alternative x si y, daca x este preferata in mod strict lui y de catre orice membru i al grupului G, atunci ea este preferata social. Mai formal: daca pentru orice i avem P_i x y), atunci P x y

Pe de alta parte, o alegere consensuala a lui x in raport cu y consta intr-un mecanism diferit: spunem ca x a fost aleasa prin consens atunci cand cel putin o persoana prefera strict pe x lui y si nimeni nu a obiectat acestei alternative (altfel spus, nimeni nu a preferat strict pe y lui x). A spune insa ca o persoana i nu prefera strict pe y lui x inseamna (tinand cont de faptul ca relatia de preferinta este conexa) a spune ca persoana i prefera nestrict pe x lui y. Asadar, avem P_i x y) sau I_i x y), adica R_i x y

Regula consensului: Pentru orice doua alternative x si y, daca x este preferata nestrict lui y de catre orice membru i al grupului G, iar cel putin un membru j al lui G o prefera pe x lui y in mod strict, atunci ea este preferata social. Mai formal: daca pentru orice i avem R_i x y) si pentru cel putin un j avem R_j x y , atunci P x y

Plecand de la cele doua reguli de tip unanimitate, trebuie sa fim atenti sa nu facem greseala de a concluziona ca aceste reguli solicita ca preferintele individuale sa fie (mai mult sau mai putin) identice. Fiindca o alegere unanima este posibila si atunci cand actorii care interactioneaza au interese diferite si preferinte diferite. De exemplu, daca sunt la un magazin, scopul meu este sa achizitionez o sticla de bauturi racoritoare, in timp ce scopul vanzatorului este acela de a mi-o transfera mie. "Schimburile obisnuite de bunuri private pot fi descrise ca avand loc intr-o unanimitate implicita. Adica, daca un cumparator si un vanzator cad de acord in privinta termenilor, schimbul are loc si toti membrii comunitatii din afara acestei relatii accepta rezultatul. Nu este necesar un acord explicit din partea acestor outsideri si, daca cineva din grup ar fi dorit sa intervina in schimb, ar fi avut posibilitatea sa ofere termeni mai favorabili fie cumparatorului fie vanzatorului" (Arrow: 1997, p. 69). Altfel zis, asa cum a observat K. Wicksell, regula unanimitatii este analoaga comertului dintre doua persoane cu bunuri private.

Cum vom vedea in paragraful 6.2, aceasta observatie este foarte importanta in discutiile privind contractul constitutional.