Cazul Republicii Moldova: ce ar putea face UE si SUA?

Cazul Republicii Moldova: ce ar putea face UE si SUA?

In cadrul consultarilor din 26-27 septembrie de la Odessa s-a decis extinderea formatului de negocieri in problema solutionarii conflictului Transnistrian, UE si SUA fiind acceptati in calitate de observatori. Formatul initial, pentalateral, presupunea participarea Republicii Moldova si a "republicii moldovenesti nistrene" ("rmn") in calitate de parti in conflict, pe cand Rusia, Ucraina si OSCE aveau mandatul de mediatori in procesul de negocieri. Aceasta schimbare, pe de o parte, presupune o implicare mai activa a noilor actori, UE si SUA, in solutionarea conflictului Transnistrian. Totodata, ramane deschisa intrebarea, in ce masura aceasta schimbare a formatului de negocieri ar putea atribui o dinamica pozitiva in solutionarea acestui conflict "inghetat".

1. Principii generale

Solutionarea oricarui conflict poate fi asigurata numai in cazul cand actorii antrenati in atingerea acestui scop ajung la un consens, fie si tacit, in urmatoarele trei momente-cheie:

- viziunea comuna asupra esentei conflictului, sau - 'diagnoza' corecta a problemei;

- parametrii starii care poate fi acceptata in calitate de 'solutie viabila' a conflictului;

- scenarii, mijloace si resurse, care pot fi aplicate (sunt necesare) pentru atingerea garantata a solutiei viabile a conflictului.

Atunci cand acest consens lipseste, situatia, de regula, se reduce la mimarea procesului de solutionare a conflictului. In cazul conflictului Transnistrian aceasta mimare dureaza deja peste treisprezece ani.

Lipsa unei solutii viabile a conflictului Transnistrian, in conditiile lipsei experientei pozitive de existenta a statului moldovenesc integru, intr-un mod obiectiv poate provoca compromiterea ireversibila a proiectului de statalitate a Republicii Moldova.

2. Specificul si esenta conflictului din zona de est al Republicii Moldova, sau - intre cine este conflictul?

Conflictul din zona de est al Republicii Moldova (Transnistria) difera principial de celelalte conflicte din spatiul ex-sovietic. Dupa ce Parlamentul Republicii Moldova, cu participarea actualilor lideri al regimului anticonstitutional de la Tiraspol in calitate de deputati, a votat la 23 iunie 1990 quaziunanim Declaratia cu privire la Suveranitatea Republicii Moldova, la Kremlin s-a creat impresia ca Republica Moldova este pe cale de a parasi URSS, dupa exemplul Tarilor Baltice, si a se uni dupa aceasta cu Romania. Pentru a mentine Moldova in componenta URSS a fost folosit separatismul - la 2 septembrie 1990, in localitatea Parcani din stanga Nistrului, un grup de deputati de diferite nivele au proclamat 'republica moldoveneasca autonoma nistreana in componenta URSS (N.B.!)'.

Confruntarile politice din anii 1989-92 au demonstrat, ca linia de demarcare politica in interiorul fostei RSS Moldovenesti nu coincidea cu raul Nistru - conflictul, in faza lui initiala, a aparut in interiorul Transnistriei, intre adeptii independentei Republicii Moldova si adeptii agresivi ai pastrarii URSS. Iar distrugerea structurilor de stat al Republicii Moldova in stanga Nistrului si instaurarea regimului separatist a fost determinata, in primul rand, de prezenta trupelor fostei Armate a 14-a, laolalta cu mii de mercenari ('kazaci') din Federatia Rusa - in primavara-vara anului 1992 aceste trupe rusesti au comis un act de agresiune impotriva Republicii Moldova, implicandu-se in confruntarile armate de partea regimului separatist, creat de aceiasi Moscova. Opozitia politica din stanga Nistrului a fost nimicita, multi oponenti ai regimului fiind exterminati[1] fizic. In urma acestei politici al regimul separatist zeci de mii de persoane au fost nevoite sa paraseasca din Transnistria, devenind refugiati si persoane intern stramutate.

Timp de cincisprezece ani regimul de la Tiraspol, autointitulat 'republica moldoveneasca nistreana' ('rmn'), este condus de un grup restrans de cetateni rusi, care au uzurpat dreptul de a vorbi in numele intregii populatii din zona controlata de ei. Populatia din 'rmn' este intimidata si manipulata prin mijloace represive, proprii unui regim totalitar. Un rol deosebit in 'rmn' il joaca 'ministerul securitatii statului', care constituie o filiala a serviciilor secrete din Rusia si exercita rolul de politie politica (dupa modelul fostului KGB) in regiune. Regimul de la Tiraspol dispune si de o armata, comparabila cu cea a Republicii Moldova, care de facto este aceiasi armata ruseasca - condusa de ofiteri-cetateni rusi, si dotata cu armament si munitii, oferite ilegal de Rusia. Totodata, Federatia Rusa refuza sa-si evacueze de pe teritoriul Moldovei trupele fostei Armate a 14-a, declarand ca nu poate face aceasta din cauza lipsei de acord din partea propriilor marionete de la Tiraspol.

Federatia Rusa a impus in iulie 1992 formatul 'unic' al trupelor de mentinere a pacii, iar in mai 1997 - formatul pentalateral al procesului de negocieri

Formatul operatiunii de mentinere a pacii contrazice standardelor OSCE si ONU deoarece el prevede participarea Rusiei, Transnistriei si a Moldovei cu trupele lor. Deciziile in cadrul Comisiei Unificate de Control urmeaza sa fie adoptate prin consens, ceea ce inseamna, ca Republica Moldova permanent se afla in minoritate. Pe langa faptul ca acest model legifereaza existenta armatei Transnistriene, el a transformat trupele de mentinere a pacii intr-un scut protector, in spatele caruia s-a intarit "rmn".

Formatul pentalateral al procesului de negocieri a fost stabilit prin semnarea la 8 mai 1997 a Memorandumului cu privire la normalizarea relatiilor intre Republica Moldova si Transnistria. Acest format al procesului de negocieri porneste de la abordarea eronata a esentei conflictului si presupune ca in interiorul Republicii Moldova exista doua parti ale conflictului - intre locuitorii malului drept al Nistrului si cei de pe malul stang. Iar OSCE, Rusia si Ucraina, in cadrul acestui format, au mandatul de mediatori.

Prin aceste doua mecanisme, formatele trupelor de mentinere a pacii si a procesului de negocieri, impuse cu acceptul conducerii Moldovei, Rusia blocheaza orice progres in directia solutionarii conflictului, folosindu-le pe propriile marionete de la Tiraspol. Luand in consideratie suportul masiv economic, informational, politic etc. al regimului din 'rmn' din partea Rusiei, inclusiv prezenta ilegala a trupelor rusesti pe teritoriul Moldovei, se poate de conchis ca Transnstria de facto se afla sub ocupatia Federatiei Ruse.

Responsabilitatea Rusiei pentru declansarea si conservarea conflictului este constatata si de o asemenea institutie impartiala cum este CEDO prin Decizia[2] cu privire la cazul grupului Ilascu din 8 iulie 2004.

Ce reprezinta Transnistria azi, la finele anului 2005?

Intelegerea corecta a esentei conflictului Transnistrian este imposibila fara o analiza a situatiei reale din "rmn". In pofida politicii represive, promovate de regimul actual din 'rmn', populatia din zona n-a fost si nu constituie un monolit politic si, implicit, liderii regimului nu reprezinta opiniile majoritatii locuitorilor din Transnistria.

- peste 270 mii de persoane, din numarul total de 418 468 de locuitori a Transnistriei cu varsta peste 18 ani, au preferat sa aleaga cetatenia Republicii Moldova in situatia cand regimul din 'rmn', pentru a justifica amestecul Rusiei in treburile interne a Moldovei, favorizeaza pe toate caile posibile cresterea numarului de cetateni rusi;

- in stanga Nistrului sunt sase localitati, locuitorii carora cu arma-n mana si-au aparat dreptul de a ramanea sub jurisdictia Republicii Moldova;

- pe teritoriul 'rmn', inclusiv in toate centrele industriale, activeaza sapte scoli, subordonate Ministerul Educatiei al Republicii Moldova.

Toate aceste categorii al populatiei din Transnstria categoric nu sustin pozitia marionetelor ruse de la Tiraspol. Or, in conditiile existente, acesti cetateni evita implicarea in confruntarile politice cu regimul de la Tiraspol, nefiind protejati de nimeni si temandu-se de represalii din partea regimului.

Populatia de pe ambele maluri ale Nistrului, cu exceptia unor mercenari trimisi din Rusia, nu se trateaza reciproc drept dusmani. Iar din punct de vedere etnic, populatia din Transnistria in ansamblu nu difera de cea din restul teritoriului Republicii Moldova. Pe malul drept al Nistrului locuiesc pasnic mult mai multi etnici rusi si ucraineni decat in 'rmn'.

Actuala Constitutie a Republicii Moldova, precum si cadrul juridic existent al statului moldovenesc, poate satisface respectarea drepturilor fundamentale a oricarei persoane pe intreg teritoriu al Republicii Moldova, inclusiv a locuitorilor din Transnistria.

Prin urmare, nu exista nici un specific al populatiei din stanga Nistrului, in raport cu cea din restul teritoriului Republicii Moldova, care ar fi justificat orice pretentii asupra unor drepturi colective deosebite in raport cu restul populatiei Republicii Moldova.

Or, din aceasta rezulta univoc, ca nu exista nici un temei rational pentru pretentii asupra vre-o unui statut juridic special (autonomie; subiect al federatiei sau al confederatiei etc.) al Transnistriei in componenta statului reintregit.

In lipsa oricarui specific in raport cu restul populatiei al Republicii Moldova, nu este nevoie de nici un organ reprezentativ aparte pentru populatia din 'rmn' - este nevoie de alegeri generale in Parlamentul Republicii Moldova, desfasurate pe intreg teritoriu statului, in conformitate cu actuala Constitutie si legislatia Republicii Moldova. (Acestea ar putea fi alegerile parlamentare generale din primavara anului 2009).

Fireste ca aflarea timp de peste cincisprezece ani a populatiei sub controlul unui regim totalitar, in lipsa libertatilor fundamentale ale omului, pluralismului politic, libertatii mass media si a izolarii fortate de restul teritoriului Republicii Moldova nu a ramas fara urmari - majoritatea populatiei din "rmn" este totalmente lipsita de orice experienta democratica, evita implicarea in activitatea politica, preferand sa se axeze asupra problemelor de ordin social-economic. In urma politicii masive de dezinformare, locuitorii localitatilor din stanga Nistrului sunt totalmente dezinformati despre mersul si esenta procesului de negocieri etc.

Din aceasta rezulta, ca procesul de reintregire a tarii necesita nu atribuirea vre-o unui statut juridic special Transnistriei, care ar fi adus la conservarea consecintelor negative a dominatiei regimului din "rmn", ci asigurarea unui program de democratizare a Transnistriei, necesar pentru adaptarea populatiei la noile realitati politice, juridice etc. a statului de drept Republica Moldova si insusirea lor.

Din faptele expuse rezulta un sir de concluzii univoce:

- conflictul Transnistrian nu este nici interetnic, si nici unul intern. Prin urmare - populatia din Transnstria nu este parte in conflict.

- parte reala in conflict este Federatia Rusa, sub ocupatia ilegala ale careia se afla zona de est al Republicii Moldova.

- liderii regimului de la Tiraspol sunt niste marionete a Federatiei Ruse; prin exercitarea docila a ordinelor primite de la Kremlin ei blocheaza orice progres in procesul de negocieri si asigura mentinerea Republicii Moldova sub influenta Federatiei Ruse. In paralel, Transnistria a devenit un centru al retelei internationale de crima organizata si de contrabanda.

- orice format al procesului de negocieri, care porneste de la idea eronata ca conflictul Transnistrean este unul interetnic si intern - intre populatia de pe ambele maluri ale Nistrului, si in cadrul caruia regimul de la Tiraspol este acceptat in calitate de reprezentant al populatiei din Transnistria - este condamnat esecului.

problema solutionarii conflictului consta in asigurarea demontarii neconditionate si controlate a actualului regim din 'rmn', si consolidarea statului moldovenesc reintregit. Fara demontarea regimului existent in "rmn", orice discutii sterile despre federatie, autonomie, confederatie, stat "comun" etc. nu pot asigura solutionarea conflictului.

Problema cautarii unei solutii optime pentru organizarea interna a Moldovei reintregita poate fi rezolvata de catre cetatenii Republicii Moldova, dupa eliberarea populatiei din 'rmn' de sub jugul regimului represiv si ocupatia militara a Federatiei Ruse.

Timp de cincisprezece ani marionetele politice rusesti de la Tiraspol au

adoptat o pozitie in cadrul procesului de negocieri incompatibila cu

suveranitatea Republicii Moldova; ei sunt responsabili pentru incalcarile

masive si brutale ale drepturilor fundamentale ale omului. Aflarea lor in

stare de libertate pe teritoriul Republicii Moldova este incompatibila cu

orice solutie viabila a conflictului si cu insasi existenta statului

moldovenesc.

Conflictul Transnistrian nu este nici interetnic si nici intern. El este un conflict geopolitic prin care Rusia doreste sa mentina sub controlul sau Republica Moldova si sa nu admita pe aceasta cale extinderea NATO, consolidarea GUAM-ului etc;

Comportamentul Federatiei Ruse in problema conflictului Transnistrian constituie o incalcare flagranta a normelor de drept international si este determinat de niste complexe imperiale irationale. Nu poate exista nici un compromis intre pozitia Federatiei Ruse, consecvent promovata de ea din 1992 si pana-n prezent, si orice solutie viabila al conflictului Transnistrian. Aceasta se refera inclusiv la ultimele propuneri al Federatiei Ruse, inaintate in cadrul consultarilor din 26-27 septembrie 2005 de la Odessa.

Un rol important in solutionarea conflictului Transnistrian il are si factorul geografic.

'rmn' nu are frontiera comuna cu Rusia, fiind o enclava intre Ucraina si restul teritoriului Republicii Moldova. Din aceasta cauza regimul din 'rmn' este mult mai vulnerabil in raport cu alte zone de conflict din spatiul ex-sovietic (Abhazia si Osetia de Sud). De aici rezulta si rolul foarte important al Ucrainei, atat in asigurarea supravietuirii regimului din 'rmn pana-n prezent, precum si in calitate de eventual partener a Moldovei, UE si SUA in solutionarea conflictului.

Pe parcursul procesului de negocieri, din diferite motive (corupere, incompetenta, fiind agenti ai serviciilor secrete rusesti etc.) conducerile Republicii Moldova au semnat un sir de documente care legifereaza abordarea eronata a conflictului Transnistrian, prin care populatia din "rmn" este considerata parte in conflict, iar grupul de marionete rusesti de la Tiraspol este acceptat drept reprezentanti ai "rmn" in cadrul procesului de negocieri.

Oricat de straniu n-ar fi fost la prima vedere, aceasta abordare eronata convine nu numai Rusiei, ci si, sub unele aspecte, UE si SUA. Motivul este simplu - avand propriile prioritati in relatiile lor cu Rusia, in care nu figureaza problemele Moldovei, ei pot evita dialogul direct nedorit de ei cu Rusia, in calitate de tara-agresor si parte reala in conflict. In schimb, UE si SUA isi pastreaza spatiu de manevra, mimandu-si interesul prin vizite sterile de documentare la Tiraspol.

3. Parametrii solutiei viabile a conflictului - cazul Republicii Moldova

In cazul cand se accepta axioma ca orice solutie viabila a conflictului necesita in prealabil demontarea neconditionata a regimului existent din "rmn", atunci problema organizarii interne post-conflictuale a statului in genere decade pentru actorii externi. Deoarece, in conditiile libertatii obtinute, cetatenii Republicii Moldova singuri vor fi capabili sa decida asupra organizarii optime interne a statului (unitar descentralizat uniform; statut de autonomie pentru Transnisria; federalizarea Moldovei etc.).

Totodata, exista suficiente argumente pentru formularea unor prioritati clare inclusiv in problema organizarii post-conflictuale a Moldovei reunite.

Republica Moldova este un stat tanar, cu un trecut istoric controversat, deseori tratat pornind de pe niste pozitii antagoniste. Insasi faptul, ca dupa destramarea URSS destui experti, diplomati, jurnalisti si politicieni la modul cel mai serios discutau perspectiva unirii Republici Moldova cu Romania confirma existenta acestor ambiguitati. Totodata, in Republica Moldova deja exista un precedent de creare si functionare a autonomiei gagauze. Aceasta autonomie, creata in baza Legii cu privire la statutul juridic special al Unitatii Teritorial Autonome al Gagauziei din 23 decembrie 1994, constituie un experiment nereusit si o sursa de argumente in cautarea modelului viabil de organizare interna a statului reintregit.

In primul rand, crearea acestei autonomii nu a rezolvat nici o problema ce tine de renasterea nationala a populatiei de origine etnica gagauza. In schimb, in autonomia gagauza s-a conservat mentalitatea nostalgica, sentimentul de izolare de restul societatii moldovenesti. In administratia locala aproape ca n-au ramas reprezentantii altor etnii si, totodata, ca pe timpurile sovietice, continua dominatia limbii ruse. Pe parcursul mai multor ani liderii autonomiei s-au lasat manipulati din 'rmn' si Moscova, adoptand un sir de documente anticonstitutionale. La toate alegerile parlamentare, desfasurate in Republica Moldova pe liste de partide cu incepere din 1994, alegatorii din autonomia gagauza constant si masiv voteaza partidele care se asociaza clar cu nostalgia pro-sovietica si cu un mesaj antieuropean dur.

In cazul cand se va incerca aplicarea modelului autonomiei gagauze in cazul Transnistriei, este cert ca in aceasta autonomie, intr-o forma mult mai grava, vor aparea aceleasi fenomene negative - autonomia Transnistriana neaparat va deveni o piedica serioasa in calea consolidarii natiunii civice moldovenesti; permanent vor exista conflicte intre puterea centrala si cea locala privind orientarea geopolitica a tarii; va exista ispita de a reanima spiritele separatiste din partea cercurilor sovine din Rusia etc.

Din cele expuse rezulta concluzia, ca modelul optim pentru Republica Moldova este statul unitar, in componenta carui nu va exista un subiect aparte cu denumire de "Transnistria" si in frontierele ei actuale. Pentru consolidarea statului si asigurarea solutiei viabile a conflictului este vital ca teritoriul 'rmn' sa fie impartit intre mai multe unitati administrativ teritoriale de nivelul doi (Judete) al statului unitar, iar organizarea interna a statului in ansamblu sa fie dictata in exclusivitate de criterii geografico-economici.

Problema asigurarii unei solutii viabile are inca un aspect important - statul reintregit va deveni unul viabil daca majoritatea populatiei din stanga Nistrului constient va pleda pentru reintregirea tarii, incorporarea Transnistriei in spatiul juridic economic, social etc. al Republicii Moldova, si nu va ramane dezamagita dupa realizarea acestei reuniri. Ceea ce inseamna ca solutia viabila a conflictului necesita si calitatea adecvata a procesului de guvernare la nivel national (la Chisinau), inclusiv asigurarea capacitatii societatii moldovenesti in ansamblu de a "digera" Transnistria.

Atingerea calitatii de guvernare la Chisinau, capabile sa asigure atractivitatea Republicii Moldova pentru majoritatea populatiei din "rmn", constituie o problema extrem de complicata, din momentul cand sondajele realizate pe malul drept al Nistrului pe parcursul ultimilor ani demonstreaza constant, ca circa ¾ din cei tineri doresc sa paraseasca pentru totdeauna Republica Moldova.

Totodata, solutia viabila a conflictului necesita asigurarea procesului de integrare treptata a populatiei din "rmn" in societatea moldoveneasca si de adaptare la noile realitati. Doar dupa aceasta populatia din stanga Nistrului ar putea participa constient la procesele politice din Republica Moldova, inclusiv la alegerile generale in Parlamentul tarii.

4. Momentele-cheie a strategiei de solutionare a conflictului Transnistrian

Solutionarea conflictului Transnistrian poate deveni posibila din momentul cand

va fi curmata definitiv si ireversibil posibilitatea de realizare a intereselor, geopolitice si criminale, deservirea carora este asigurata prin existenta regimului actual din "rmn";

populatia din "rmn" va fi eliberata de sub controlul structurilor represive a regimului prin demontarea lor.

In paralel, atingerea unei solutii viabile necesita promovarea politicii, care va transforma majoritatea populatiei din Transnistria in adepti constienti ai reintregirii statului. Atingerea acestor scopuri necesita nu numai demontarea in prealabil a structurilor represive a actualului regim, ci si eliminarea din viata politica si procesul de negocieri a gruparii de cetateni rusi in frunte cu Igor Smirnov.

Momentele-cheie a scenariului de reintregire a Republicii Moldova au fost descrise in Strategia "3D" [3](demilitarizarea, decriminalizarea si democratizarea).

Aceste trei momente-cheie a strategiei de solutionare al conflictului au fost preluate ulterior de mai multi actori, implicati in solutionarea conflictului Transnistrian, Totodata, in situatia cand conflictul Transnistrian constituie un punct de interferenta ale intereselor mai multor actori, in mod firesc au aparut interpretari incompatibile ale acestor "3D".

In primul rand, aceasta se refera la notiunea de democratizare a Transnistriei. Propunerea de democratizare a Transnistriei este atat de vaga si speculativa, incat n-a fost respinsa nici de Rusia. Drept consecinta, au aparut doua abordari incompatibile a ideii de democratizare a Transnistriei.

Una din ele se contine in Planul Iuscenko, sustinut cu rezerve de Federatia Rusa, si porneste de la vechia schema gresita, cum ca Transnistria este parte in conflict. Aceasta abordare presupune democratizarea Transnistriei in calitate de stat aparte fata de Republica Moldova, in baza proprii legislatii etc. Pentru ca Sovietul Suprem ales ulterior sa poata negocia la infinit competentele Transnistriei in componenta Moldovei reintregite.

Or, aceasta abordare nu duce la solutionarea viabila a conflictului, inclusiv nu exclude situatia, cand Sovietul Suprem local, recunoscut de comunitatea internationala, va inscena un referendum, dupa care se va declara ca Transnistria nu accepta sub nici o forma incorporarea in Republica Moldova. Nu constituie nici un secret, ca pe aceasta cale se doreste realizarea modelului Kosova.

Prin urmare, fara a intra in detalii[4], abordarea procesului de democratizare a Transnistriei din Planul Iuscenko, si sustinuta in propunerile Federatiei Ruse din 26-27 septembrie 2005 de la Odessa, constituie aceiasi incercare a Ucrainei si a Rusiei de asi realiza propriile interese, incompatibile cu perspectiva de existenta a statului suveran Republica Moldova.

Totusi, in situatia cand Planul Iuscenko nu este respins de nimeni, s-a ajuns la un consens in ceea ce priveste desfasurarea alegerilor democratice in Transnistria. Reiesind din complexitatea relatiilor intre actorii implicati in solutionarea conflictului, ideea alegerilor in Sovietul Suprem din Transnistria poate fi acceptata doar in calitate de o faza intermediara, care va urmari in realitate scopul de inlaturare pe aceasta cale a actualei conduceri din "rmn", si nu crearea organului reprezentativ pentru negocieri cu puterea centrala de la Chisinau.

Cealalta abordare a notiunii de democratizare a Transnistriei, propusa de societatea civila din Moldova si definitivata in Legea cu privire la prevederile de baza ale statutului juridic special al localitatilor din stanga Nistrului (Transnistria), Nr.173-XVI, votata de Parlamentul Moldovei la 22 iulie 2005, presupune democratizarea Transnistriei in conformitate cu legislatia Republicii Moldova si prin extinderea suveranitatii statului moldovenesc asupra acestui teritoriu. Este evident, ca numai o asemenea abordare a notiunii de democratizare a Transnistriei poate asigura o solutie viabila a conflictului.

Problema decriminalizarii Transnistriei tot este si ea abordata intr-un mod principial diferit de participantii la procesul de negocieri. In conditiile cand nu se neaga existenta statului Republica Moldova, in mod logic se ajunge la concluzia, ca orice marfa, trecuta peste frontierele statului, recunoscute de comunitatea internationala, fara achitarea impozitelor si a taxelor in bugetul central al statului si fara specimente vamale, eliberate de Republica Moldova, este contrabanda (crima economica).

UE a depus eforturi considerabile pentru a se ajunge la semnarea la 7 octombrie 2005 de catre Comisia Europeana, Republica Moldova si Ucraina a Memorandumului de intelegere cu privire la misiunea UE de asistenta la frontiera. Dupa introducerea stampilei vamale noi la 1 septembrie 2001 de catre conducerea Moldovei, administratiile de la Kiev categoric refuzau sa creeze posturi vamale mixte de-a lungul portiunii transnistriene a frontierei moldo-ucrainene. Cabinetul de ministri a Ucrainei, condus de Iulia Timosenko, a adoptat la 26 mai 2005 trei documente (Hotararea Nr.400; Ordonantele Nr.164-r si 165-r), aplicarea carora urma sa stopeze fluxului de marfuri fara plata in prealabila taxelor si impozitelor in bugetul Republicii Moldova si fara specimente vamale, eliberate de Republica Moldova. Or, aplicarea acestor hotarari al Cabinetului de ministri a Ucrainei a fost suspendata printr-o dispozitie verbala al Presedintelui Victor Iuscenko.

Deocamdata cel putin, pozitia UE presupune monitorizarea frontierei moldo-ucrainene in scopul stoparii traficului ilegal de armament, droguri, fiinte umane. Insa, deocamdata, cel putin, acest monitoring nici de cum nu va afecta fluxul de marfuri in-din Transnistria. Respectiv - nu se pune conditia ca agentii economici din "rmn" sa achite impozitele si taxele in bugetul Republicii Moldova.

Lipsa consensului intre UE, Moldova si Ucraina in abordarea problemei de decriminalizare a Transnistriei si in definirea notiunii de contrabanda va permite supravietuirea confortabila a regimului a regimului din Transnistria din punct de vedere economic. In schimb, aceasta ambiguitate in tratarea notiunii de contrabanda o sa le permita liderilor de la Tiraspol, dupa inceputul monitorizarii, sa trambiteze cum ca "rmn" este un stat responsabil si corect sub toate aspectele, si ca "rmn" a fost acuzata pe nedrept de catre Moldova de comiterea diferitor crime economice.

5. Ce ar putea face UE si SUA?

Este evident, ca daca regimul din "rmn" n-ar fi fost creat si sustinut de Rusia, atunci UE si SUA, cu potentialul lor politic si economic enorm, s-ar fi comportat mult mai deschis si activ, asigurand, fara mari dificultati si resurse, securizarea frontierei de est a NATO si UE, reintregirea Moldovei si stabilitatea geopolitica in zona. Or, comportamentul UE si SUA devine mult mai precaut din momentul cand Rusia, dorindu-si reafirmarea in spatiul ex-sovietic in calitate de supraputere regionala, refuza sa renunte la ideea de transformare a Republicii Moldova intr-un protectorat rusesc. Oficialii rusi, inclusiv Vladimir Putin, vorbind despre Transnistria, in repetate randuri au declarat, ca Rusia pledeaza "pentru un statut, care ar avea garantii sigure, al Transnistriei in cadrul pastrarii suveranitatii si integritatii teritoriale a Moldovei" - ceea ce se descifreaza in modul urmator - Rusia va insista asupra unui asemenea statut al Transnistriei, care va fi imposibil de schimbat de catre Moldova, si care va asigura controlul Rusiei asupra acestei Moldove "reintregite", precum si pastrarea prezentei militare rusesti. Acest scop al Rusiei a fost clar formulat in Memorandumul Kozak, semnarea caruia de catre Valdimir Voronin si Igor Smirnov, in prezenta lui Vladimir Putin, preconizata pentru 25 noiembrie 2003, a fost oprita de occident.

Chiar si in asemenea circumstante, UE si SUA manifesta interes tot mai sporit in problema conflictului Transnistrian. La 27 februarie 2003 UE (6679/03 (Presse 56)) si SUA au introdus restrictii de circulatie pe teritoriul sau pentru un grup de persoane din administratia de la Tiraspol. Tot la insistenta UE s-a ajuns la semnarea Memorandumului in problema monitorizarii frontierei moldo-ucrainene cu incepere de la 1 decembrie 2005. Pentru ca sa se ajunga la asemenea pasi concreti din partea UE si SUA nu a fost nevoie de participarea lor formala la procesul de negocieri.

Recent, la 31 octombrie 2005, presedintele Vladimir Voronin a declarat[5] ca Moldova dispune de documente din cancelaria lui Saddam Hussein, care confirma faptul livrarii armamentului si a liniilor de fabricatie a armelor in Irak din Transnistria - este evident, ca asemenea documente pot aparea la Chisinau numai de la administratia de la Washington. Ceea ce inseamna, ca si SUA pe aceasta cale lanseaza un avertisment la adresa Rusiei pentru ca ultima sa renunte la pozitia sa distructiva in problema Transnistriei.

In cadrul consultarilor de la Odessa din 26-27 septembrie 2005 s-a decis ca formatul de negocieri sa fie modificat prin oferirea statutului de observatori reprezentantilor UE si SUA. In cazul cand marionetele rusesti de la Tiraspol nu au fost folosite pentru blocarea acestei decizii, aceasta inseamna ca Rusia deja nu poate nega nici schimbarile geopolitice dramatice de pe continentul european, si nici dreptul UE si SUA de a avea propriile interese in aceasta portiune a spatiului ex-sovietic.

Prima runda de negocieri in noul format 5+2 din 27-28 octombrie 2005 s-a soldat cu rezultate foarte modeste. Totodata, este evident ca UE si SUA prefera ca formatul 5+2 sa fie pastrat in calitate de paravan, in spatele caruia se va desfasura jocul real de interese.

Daca admitem ca conducerea Moldovei nu va incerca sa elimine din procesul de negocieri marionetele rusesti de la Tiraspol prin rezilierea unilaterala a documentelor (Memorandumul cu privire la bazele normalizarii relatiilor intre Republica Moldova si Transnistria din 8 mai 1997, in primul rand), in baza carora acest format exista, atunci contributia UE si SUA la solutionarea conflictului Transnistrian ar putea sa se concentreze in urmatoarele domenii:

crearea anturajului democratic pentru regimul totalitar din "rmn" in triunghiul UE-Ucraina-Moldova, prin realizarea prevederilor a Planurilor de actiuni UE-Ucraina si UE - Moldova, in primul rand;

oferirea asistentei financiare programelor de consolidare a societatii civile in Transnistria si de dialog intre populatia de pe ambele maluri ale Nistrului in scopul consolidarii increderii reciproce;

aplicarea masurilor de constrangere fata de liderii actuali din "rmn", inclusiv prin amenintarea cu inchiderea portiunii transnistrene a frontierei moldo-ucrainene etc.

deschiderea unor perspective pozitive pentru diferite segmente a populatiei din Transnistria, precum si pentru Moldova in ansamblu, legate de reintregirea statului.

Procesul de solutionare a conflictului Transnistrian, inclusiv posibilitatile UE si SUA in acest sens, depind mult de evolutiile politice din Ucraina. In pofida declaratiilor pro-europene a noii administratii de la Kiev, Ucraina, de exemplu, nu s-a asociat la decizia UE si SUA de a introduce interdictii de circulatie pe teritoriul sau pentru liderii regimului din Transnistria. Totodata, Ucraina permite trecerea prin spatiul sau aerian a avioanelor militare rusesti care efectueaza zboruri spre Tiraspol, fara permisiunea si controlul vamal din partea Republicii Moldova. Este putin credibil ca avioanele militare de transport de tip IL-76, asa cum afirma partea ruseasca, efectueaza zboruri spre Tiraspol doar pentru transportarea postei. Mai ales in situatia cand in Federatia Rusa in repetate randuri s-a depistat utilizarea avioanelor militare de transport pentru transportarea partidelor mari de droguri din Asia Mijlocie, iar liderii "rmn" categoric refuza sa accepte inspectia internationala a stocurilor de munitii si armament din Transnistria.

Daca UE si SUA ar obtine ca Ucraina sa-si schimbe pozitia in aceste doua momente - sa se asocieze la interdictiile de circulatie pentru liderii regimului de la Tiraspol si sa permita zborurile avioanelor rusesti numai cu conditia aterizarii lor la Chisinau - atunci acesti pasi ar fi avut un impact psihologic extrem de puternic asupra situatiei interne din "rmn", slabind considerabil pozitiile actualilor lideri.

UE si SUA ar putea sa-si sporeasca ponderea in procesul de solutionare a conflictului daca s-ar oferi in calitate de mediatori si garanti in eventualele negocieri intre puterea centrala de la Chisinau cu elita businessului din Transnistria in problema sensibila a garantiilor asupra drepturilor la proprietate, posibilitatii continuarii businessului in Moldova reunita etc.

In paralel, UE si SUA ar putea sa acorde asistenta necesara pentru neadmiterea impovararii Moldovei reunite cu datoriile enorme ale Transnistriei (541 mln USD - datorii; 454 mln USD - penalitati), pentru gazul rusesc consumat. Gaz, care mai mult de un deceniu constient a fost livrat, aproape gratis, regimului din "rmn" de catre "GAZPROM", companie cu capital de stat majoritar. In schimbul anularii acestor datorii premeditat create de catre Rusia si care a constituit de facto un fapt de creditare a Transnistriei, Republica Moldova ar putea sa nu inainteze Rusiei pretentiile sale pentru daunele aduse mediului ambiant de catre trupele rusesti, stationate ilegal pe teritoriul Moldovei.

In paralel, Republica Moldova, mizand pe suportul din partea UE si SUA, ar putea pregati un program de compensare a eventualelor consecinte negative, legate de comportamentul Rusiei in cazul plecarii ei din Transnistria.

In anul 2005 Rusia deja a intreprins un sir de masuri discriminatorii in raport cu Republica Moldova, care pot fi calificate drept razboi economic neanuntat. In cazul realizarii pasilor decisivi in directia solutionarii conflictului, Rusia ap putea incerca sa destabilizeze situatia social-economica din Transnistria si Moldova in ansamblu prin inchiderea pietelor de desfacere rusesti pentru marfurile produse in Transnistria, care traditional erau realizate in Rusia, si prin stoparea livrarilor de materie prima din Rusia etc.

Cert este, ca regimul existent din "rmn", precum si pozitiile Moscovei in Transnistria, nu sunt puternice. Nu regimul din "rmn" a fost puternic, ci a fost slab statul moldovenesc in lipsa suportului din partea statelor democratice. Primele simptome de consolidare si maturizare a elitei politice de la Chisinau si aparitia interesului din partea UE si SUA, cu conditia atingerii consensului asupra celor trei momente (diagnoza, solutia viabila si resursele), pot asigura solutionarea conflictului si crearea prin aceasta a primului precedent pozitiv in spatiul ex-sovietic.

Chisinau,

29 octombrie 2005