ASPECTE ALE INTEGRARII IN SOCIETATEA TARII GAZDA

ASPECTE ALE INTEGRARII IN SOCIETATEA TARII GAZDA

Profilul dominant al migrantului - emigrant/imigrant din/in Romania - induce o serie de aspecte specifice privind integrarea in societatea tarii gazda.

In termeni generali, pentru imigrant integrarea consta in cunoasterea limbii tarii gazda (citit, scris), accesul la sistemul de educatie si piata muncii din tara respectiva, posibilitatile de crestere a mobilitatii profesionale prin ridicarea nivelului de educatie si a calificarii profesionale, egalitatea in fata legii, libertatea culturala si religioasa, respectul fata de legile si traditiile tarii in care traiesc. In acelasi timp, pentru societatea gazda integrarea migrantilor presupune toleranta si deschidere, acordul de a primi imigranti, intelegerea avantajelor si provocarilor societatilor multiculturale, oferirea unui acces neingradit la informatiile privind avantajele integrarii, tolerantei si dialogului intercultural, respectarea si intelegerea conditiei, traditiilor si culturii imigrantilor, respectul fata de drepturile imigrantilor[1].

In situatia Romaniei, avand in vedere lipsa de experienta anterioara in domeniu, numarul inca mic de imigranti, refugiati si posibilitatile financiare limitate, se constata ca serviciile si asistenta privind integrarea nu sunt intrutotul satisfacatoare, in pofida eforturilor intreprinse in ultimii ani pentru alinierea la standardele internationale.

Prin intermediul Oficiului National pentru Refugiati (ONR) din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor statul roman deruleaza programe de consiliere privind oportunitatile de locuri de munca si organizeaza cursuri de limba romana si cursuri de calificare profesionala. In continuare se impune cu prioritate abordarea prospectiva a posibilitatilor de integrare pe piata muncii precum si asigurarea accesului refugiatilor la indemnizatii pentru securitatea sociala, restrictionate in prezent din lipsa documentelor de identitate.

Un sprijin important pentru primire si integrare este oferit de UNHCR prin finantarea activitatii Consiliului National Roman pentru Refugiati si a Forumului Roman pentru Refugiati si Migranti, organizatii non-guvernamentale angajate cu rezultate notabile in administrarea centrelor de primire a refugiatilor si solicitantilor de azil (impreuna cu ONR), in serviciile de consiliere juridica, in programele de instruire si integrare, calificare, invatare a limbii romane, asistenta medicala etc. Cele mai bune practici identificate in domeniu se refera la activitatile de furnizare de asistenta materiala si educationala, dar si la activitatile legate de suportul psiho-social: comunicarea cu persoanele asistate, sprijinul moral, emotional, orientarea culturala s.a.

In unele cazuri comunitatile de imigranti pentru munca si afaceri si-au constituit propriile lor asociatii (Asociatia Oamenilor de Afaceri Turci, Federatia Oamenilor de Afaceri Chinezi) si se implica in organizarea de scoli, servicii speciale, editarea de ziare, activitati culturale pentru pastrarea identitatii (in acest sens imigrantii chinezi se dovedesc a fi deosebit de activi).

Integrarea imigrantilor presupune de asemenea si adoptarea unei atitudini deschise, tolerante de catre societatea romaneasca, opuse discriminarii, xenofobiei si altor forme de respingere a migrantilor. Organizatiile preocupate de drepturile refugiatilor sesizeaza de multe ori o respingere subtila a strainilor nu numai de catre oamenii obisnuiti dar si de functionarii ce se ocupa de problemele solicitantilor de azil si ale refugiatilor. Ele au constatat situatii in care nu se face distinctia intre un refugiat, imigrant sau traficant, intre migrantii din motive economice si cei obligati sa emigreze ca urmare a unor evenimente dramatice sau persecutii in propria tara.

O problema speciala este cea a grupurilor vulnerabile, in special a minorilor neinsotiti, pentru care se impune reconsiderarea practicilor de intervievare la primire si instruirea adecvata a functionarilor, practicile gresite putand produce puternice traume psihice. Se recomanda totodata ca, pe langa ONR - singura institutie guvernamentala implicata in gestionarea problemelor minorilor neinsotiti, cu o activitate ce vizeaza in special problemele juridice si administrative - la actiunile in folosul acestei categorii sa participe si alte institutii (Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei), astfel incat sa se dea raspuns si altor laturi ale asistentei, precum educatia, integrarea. In legatura cu decizia de repatriere Consiliul National Roman pentru Refugiati indica necesitatea includerii in Legea privind strainii a prevalentei interesului copilului.

In ceea ce priveste pozitia opiniei publice fata de imigrantii stabiliti in Romania, chiar daca nu exista date care sa o reflecte direct, se pot formula unele aprecieri indirecte, cum ar fi cele rezultate din Barometrul Opiniei Publice organizat de Fundatia pentru o societate deschisa din octombrie 2002, care a studiat, intre altele, toleranta fata de minoritatile etnice si religioase. S-a remarcat astfel faptul ca populatia din mediul urban, cu un nivel mai ridicat de educatie, este mai toleranta si ca, in general, persoanele care au avut contacte cu grupurile minoritare sunt mai tolerante decat cele care traiesc in medii culturale omogene. Se apreciaza ca imigrantii se vor integra mai bine in mediul urban (datele indica deja ca 90% dintre straini s-au stabilit in centre urbane), in special in Bucuresti si in zonele de Vest si Sud-Est (cu deschidere la Marea Neagra), decat in mediul rural si in zonele de Sud si Est ale Romaniei. S-au conturat asadar    zone specifice de toleranta, asupra carora se asteapta sa se orienteze fluxurile de imigratie in anii urmatori, in timp ce accesul la alte medii, zone este posibil sa fie restrictionat prin intoleranta.

Pe langa integrarea imigrantilor, o provocare cu semnificatii multiple pentru societatea romaneasca o reprezinta reintegrarea romanilor ce revin in tara dupa o experienta de migratie externa, cu accent pe anumite categorii speciale, cum sunt studentii romani care au urmat cursurile unor universitati din strainatate, rromii, persoanele ca au constituit obiectul traficului de fiinte umane (TFU), minorii romani neinsotiti, repatriatii s.a.

In pofida rolului pozitiv important pe care il pot avea in societatea romanesca, studentii ce se intorc in tara dupa ce s-au pregatit la universitati din strainatate intampina multe dificultati in procesul de reintegrare, de la socul cultural resimtit dupa contactul si viata in societati cu alte standarde economice si sociale pana la problemele cu recunoasterea diplomelor si a procedurilor complicate (ex: cerintele pentru recunoasterea titlului de doctor obtinut in strainatate - in unele cazuri chiar repetarea studiilor) si cu lipsa de atractivitate a locurilor de munca in termenii salariilor si conditiilor de lucru oferite de angajatori. In consecinta se impun masuri care sa asigure un tratament corespunzator, bazat pe programe serioase de reintegrare si stimulente pentru revenirea in tara, astfel incat sa se limiteze cat mai mult posibil fenomenele de brain drain, youth drain[2] - migratia creerelor si migratia tineretii.

Intr-un alt registru, intoarcerea rromilor creeaza probleme serioase privind riscul excluderii sociale, in conditiile in care comportamentul, stilul de viata al acestora fac dificila asimilarea iar societatea nu si-a creat inca structuri puternice, proceduri adecvate de reintegrare, absolut necesare tinand seama ca majoritatea repatriatilor sunt persoane care au desfasurat in strainatate activitati ilegale sau la limita legii.

Un caz aparte este cel al al reintegrarii persoanelor ce au fost supuse traficului de fiinte umane, o pondere importanta detinand-o femeile tinere. Cele mai multe dintre ele au devenit victime ale traficului cu carne vie in urma unor demersuri gresit conduse de a gasi o slujba decenta intr-o tara straina (migratie circulatorie intrerupta). Un sondaj CURS organizat pe un esantion reprezentativ pentru Romania in 2005 arata ca 3-4% din populatia feminina in varsta de 15-25 ani este supusa unui risc mediu privind traficul, in timp ce 4-9% din populatia feminina din aceeasi categorie este supusa unui risc ridicat. Profilul dominant este dat de fetele din mediul urban[3], cu domiciliul in zonele sarace, abuzate in familie, cu un nivel de pregatire redus.

Fenomenul nu este insa cunoscut la nivelul societatii romanesti in esenta sa, in adevarata sa lumina, perceptia fiind afectata de grave stereotipuri. Cel mai adesea tinerele in cauza sunt condamnate moral de catre societate, care pune semnul egalitatii intre trafic si prostitutie, aceasta facand repatrierea si reintegrarea deosebit de dificile.

Aspectul cel mai sensibil pana la inceperea reintegrarii propriu-zise il reprezinta aplicarea unei scheme de consiliere psihologica pentru tratarea asa-numitei PTSD (Post Traumatic Stress Disorder - dezordinea stresului post-traumatic). S-a constatat ca abia dupa ce victimele traficului ajung intr-un mediu primitor, unde sunt tratate cu respect si li se ofera diferite servicii de asistenta, creste semnificativ deschiderea si dorinta lor de a primi informatii si de a participa la activitatile de reintegrare. Cum foarte putine dintre ele au avut vreodata acces la suport social sau psihologic este esential sa se aplice o abordare graduala, atenta in initierea sedintelor de consiliere, astfel incat sa se asigure deschiderea si acceptarea de catre victima a planurilor de suport pe termen mediu si lung.

Fara a fi ultima ca importanta, problema repatrierii si reintegrarii minorilor romani neinsotiti se afla de asemenea in atentia autoritatilor romane, care au pus la punct practici si proceduri de repatriere diferentiate pe categoriile speciale de copii neinsotiti: copii neinsotiti victime ale traficului de persoane, copii nascuti pe teritoriul altui stat si abandonati in maternitate, copii returnati in baza acordurilor de readmisie, copii repatriati in baza unor intelegeri bilaterale. Ulterior, pentru asistenta speciala si protectia copilului au fost elaborate si aplicate programe bazate pe cooperarea dintre Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Administratiei si Internelor, cu participarea organizatiei non-guvernamentale "Salvati copiii" si asistenta din partea IOM. In cadrul abordarii strategice a problematicii TFU, bazate pe experienta extrem de bogata pe toate continentele, IOM include, ca una dintre dimensiunile fundamentale, faptul ca "programe specifice de asistenta si protectie a copiilor victime ale traficului trebuie aplicate in toate regiunile lumii, tinand seama de caracteristicile culturale ale fiecarei forme de trafic si de nevoile particulare ale copiilor'. [4]

Reintegrarea romanilor intorsi din strainatate este sustinuta, alaturi de autoritatile romane si de organizatii internationale precum UNHCR si OIM. Acestea se implica, impreuna cu statul roman, in furnizarea de servicii de asistenta medicala si psihologica, in programe de consiliere privind oportunitatile de locuri de munca si organizarea de cursuri de calificare. De exemplu, OIM sprijina reintegrarea romanilor intorsi din Franta prin asistenta ingasirea unui loc de munca, incurajarea inceperii unei afaceri si nu prin oferirea de simple ajutoare financiare. OIM - Romania deruleaza programe specifice de asistenta pentru persoanele ce se intorc voluntar din strainatate. Astfel, romanii intorsi din Irlanda au fost ajutati cu bilete de avion si li s-a acordat asistenta celor care si-au pierdut documentele de calatorie.

In ansamblu, problemele de reintegrare ale romanilor ce se intorc in tara variaza in functie de nivelul de educatie, calificare, statut familial, durata sederii in strainatate etc., fiind necesare programe complexe de asistenta sociala si psihologica, astfel incat re-emigrarea sa nu se infatiseze pentru acestia drept unica solutie.

In fine, pe langa integrarea/reintegrarea pe teritoriul sau, Romania trebuie sa se preocupe si de anumite aspecte ale integrarii emigrantilor romani in tarile gazda.

In general migrantii romani se grupeaza in comunitati omogene, ceea ce permite pastrarea identitatii culturale si contributia la diversificarea mediului socio-cultural din tara - gazda. Dar traiul in grupuri omogene poate creea si obstacole in integrare, generate atat de comunicarea insuficienta a romanilor cu membrii societatii tarii - gazda cat si de rezervele acestora din urma fata de romani, rezerve determinate intr-o anumita masura de o imagine devenita stereotip (comportamentul rromilor).

Rolul autoritatilor romane este tocmai de a contribui la crearea si sutinerea unei imagini corecte, obiective asupra intregii diaspora romanesti, care poate avea un aport valoros la imbogatirea patrimoniului stiintific si cultural al tarilor - gazda, precum si de a mentine legaturile diasporei cu tara de origine. Este binecunoscut faptul ca diaspora romaneasca este, din pacate, divizata si manifesta de multe ori retineri fata de comunicarea cu autoritatile romane, alimentate de suspiciunile privind manipularea diasporei in scopuri politice.

Un aspect aparte este legat de sprijinul pe care statul roman trebuie si il acorda grupurilor mari de romani ce traiesc in afara tarii din motive istorice (in Republica Moldova, dar si Ucraina, Ungaria, Bulgaria, Iugoslavia), care, pe langa ajutorul pentru pastrarea identitatii culturale au nevoie si de suport pe plan international pentru recunoasterea drepturilor lor in tarile respective.