Armonizarea legislatiei nationale cu reglementarile comunitare este un obiectiv major ce trebuie sa se regaseasca in strategia de aderare a oricarui stat candidat la calitatea de membru al Uniunii Europene

Armonizarea legislatiei nationale cu reglementarile comunitare este un obiectiv major ce trebuie sa se regaseasca in strategia de aderare a oricarui stat candidat la calitatea de membru al Uniunii Europene.

Pentru Romania, armonizarea legislatiei reprezinta o necesitate care decurge, in primul rand, din optiunea sa fundamentala pentru reforma si constituirea unei economii de piata si, in acelasi timp, o obligatie asumata prin Acordul european instituind o asociere intre Romania, pe de o parte, Comunitatile europene si statele membre, pe de alta parte, acord ratificat de tara noastra prin Legea nr. 20/1993. Capitolul III din Titlul V din Acord este consacrat exclusiv armonizarii legislatiei. Potrivit art. 70 din Acord, armonizarea legislatiei va urmari in special urmatoarele domenii: legea vamala, legea societatilor, legea bancara, conturile si taxele societatilor, proprietatea intelectuala, protectia fortei de munca si a locurilor de munca, securitatea sociala, serviciile financiare, regulile de concurenta, protectia sanatatii si vietii oamenilor, animalelor si plantelor, protectia consumatorilor, impozitarea indirecta, standardele si normele tehnice, legile si reglementarile in domeniul nuclear, transport si mediu. Inca de la lansarea oficiala a cererii de aderare la Uniunea Europeana, in iunie 1995, Romania s-a angajat sa indeplineasca criteriile stabilite de Uniunea Europeana ca fiind necesare pentru integrarea in structurile europene.

Un criteriu fundamental si, in egala masura, obligatoriu pentru aderare, formulat de Consiliul European de la Copenhaga din iunie 1993, il reprezinta capacitatea de asumare a obligatiilor de membru al Uniunii Europene, care implica raspunderea de a transpune integral acquis-ul comunitar in legislatia romaneasca pana cel tarziu la data oficiala a aderarii. In acest sens, in iunie 1995 a fost adoptata Strategia Nationala de la Snagov in vederea aderarii, in 1996 a fost elaborat Programul national de armonizare legislativa, in baza caruia s-au adoptat o suita de legi in concordanta cu reglementarile comunitare, au fost create institutii si structuri administrative care sa asigure implementarea noii legislatii. In decembrie 1997, Guvernul Romaniei a adoptat Programul National de Adoptare a Acquis-ului Comunitar. In mai 2000 a fost adoptat Programul National de Aderare a Romaniei la Uniunea Europeana (PNAR), reactualizat in iunie 2001 pentru perioada 2001-2004. In cursul anului 2000, prin consensul tuturor fortelor politice, a fost adoptata Strategia Nationala de Dezvoltare Economica a Romaniei pe termen mediu. In septembrie 2001 a fost adoptat de Guvern si transmis Uniunii Europene Programul Economic de Preaderare (PEP). Armonizarea legislatiei este un proces continuu care evolueaza in contextul integrarii europene propriu-zise. Armonizarea cu acquis-ul comunitar implica cunoasterea in detaliu a acestuia, adaptarea sa la realitatiile romanesti si asigurarea coerentei noii legislatii armonizate. In acest proces in care suntem implicati, Comisia Europeana ne-a ajutat considerabil prin elaborarea Cartii Albe pentru pregatirea tarilor asociate din Europa Centrala si de Est pentru integrarea in piata interna a Uniunii Europene, a Agendei 2000, cat si prin rapoartele periodice asupra progreselor realizate de catre fiecare stat candidat.

In ianuarie 2001 a fost constituit Ministerul Integrarii Europene ca organ de specialitate al administratiei publice centrale care asigura fundamentarea si coordonarea procesului de pregatire a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana , precum si conducerea negocierilor de aderare. In structura sa functioneaza trei mari departamente: pregatirea aderarii, armonizarea legislatiei romane cu reglementarile comunitare, negocierea pentru aderare. Pentru prima data dupa ratificarea Acordului European, in competenta unei structuri de integrare intra si armonizarea cu acquis-ul comunitar. In acest sens, Ministerul Integrarii Europene avizeaza in mod obligatoriu toate proiectele de acte normative cu relevanta comunitara inainte ca acestea sa fie aprobate de catre Guvern. Doua directii pentru armonizare legislativa au fost infiintate in acest scop in cadrul ministerului.In mod practic, toate proiectele de acte normative ce au conotatii comunitare trebuie transmise spre avizarea Ministerului Integrarii Europene si sunt examinate sub aspectul concordantei acestora cu dreptul comunitar. Concret, fiecare proiect este supus studiului comparat al textului acestuia cu directivele si reglementarile in materie, urmarindu-se concordanta solutiilor propuse cu principiile fundamentale si spiritul dreptului comunitar, cu obiectivele Uniunii Europene. Pentru a inlatura eventualele deficiente care ar putea interveni, Ministerul Integrarii Europene monitorizeaza si informeaza trimestrial Guvernul cu privire la stadiul indeplinirii obiectivelor acestui program. Sincronizarea legislatiei interne cu cea comunitara nu este urmarita numai cu ocazia avizarii actelor normative. In raport de problemele aflate in atentia Executivului, au loc frecvente consultari intre expertii Ministerului Integrarii Europene si cei ai ministerelor initiatoare pentru identificarea solutiilor optime de armonizare legislativa cu reglementarile comunitare. Ministerul Integrarii Europene colaboreaza si examineaza, impreuna cu structurile similare din cadrul Executivului, reglementarile Uniunii Europene, in vederea asigurarii asistentei de specialitate pentru factorii de decizie in procesul integrarii. Impreuna cu alti specialisti, indeosebi din Consiliul Legislativ si Ministerul Justitiei, expertii Ministerului Integrarii Europene au examinat o serie de prevederi legale asupra carora existau dubii ca ar contraveni unor dispozitii comunitare. Au fost formulate astfel puncte de vedere si propuneri de modificare a unor reglementari elaborate inainte de semnarea Acordului european de asociere, dar si de perfectionare a celor adoptate recent. In ansamblu, se poate aprecia ca au fost inregistrate progrese substantiale in armonizarea legislatiei romane cu cea comunitara. Este cert ca, dupa informatiile de baza din Armonograma, Oficiul TAIEX al Uniunii Europene, in prezent gradul de transpunere a acquis-ului pietii interne cuprins in Cartea Alba este de circa 80%. Sunt domenii in care progresele sunt si mai mari, mergand pana la 100%, cum este, spre exemplu, cazul dreptului concurentei, dreptului comercial, dreptului de autor si dreptului muncii.

In sistemul nostru normativ, la 25 septembrie 2000, se aflau in vigoare un numar de 6149 acte normative din care numai 348 elaborate in perioada 1864-1989. Altfel spus, urmare a eforturilor Consiliului Legislativ de reexaminare a legislatiei anterioare Constitutiei, alcatuita din 2 100 acte normative, prin abrogarea in ultimii patru ani a 1752 de acte, au mai ramas in vigoare un fond de 348 acte normative. Dintre aceste, multe au fost modificate in sensul adaptarii lor la legislatia in vigoare, astfel ca aplicarea lor nu este anacronica si nu aduce nici o atingere statului de drept. In orice caz, ele sunt supuse unor analize laborioase si de mare raspundere, efectuate de Consiliul Legislativ si Executiv, pentru ca, in viitor, sa fie definitivata noua arhitectura legislativa a Romaniei. Din acest punct de vedere se poate aprecia ca intreaga legislatie, cu exceptia celor 348 de acte normative, este o legislatie noua, elaborata in baza noii Constitutii si in consens cu spiritul comunitar. O parte substantiala din legislatia in adoptata in ultimii doi ani este, in cea mai mare parte, armonizata cu reglementarile comunitare sau reglementari moderne ale statelor comunitare.

Relevam faptul ca aceasta concluzie se bazeaza si pe realitatea ca Romania a ratificat si o serie de instrumente ale unor organizatii regionale cum este Consiliul Europei sau cu vocatie universala - Organizatia Natiunilor Unite sau Organizatia Internationala a Muncii. Desi aceste instrumente nu sunt, evident, reglementari comunitare, ele aliniaza legislatia romana la gandirea moderna a dreptului, cea mai mare parte (indeosebi cele ale Consiliului Europei) facand parte din ceea ce se denumeste generic "acquis" comunitar. Asa este cazul, spre exemplu, al Legii pentru ratificarea Cartei sociale revizuite sau al Legii pentru aderarea Romaniei la Conventia europeana privind elaborarea unei Farmacopei europene, al Ordonantei privind aderarea Romaniei la Conventia din 1990 privind pregatirea, raspunsul si cooperarea in cazuri de poluare cu hidrocarburi.

Desigur, suntem constienti ca problema care se pune cu acuitate este cea a perfectionarii actualelor reglementari, a structurarii acestora in raport de exigentele comunitare. Aceasta pentru ca, este cunoscut, din experienta altora, o societate super-reglementata risca sa devina o societate dereglementata, daca nu se asigura coerenta actelor normative.

3.In raportul pentru anul 2001, care sintetizeaza rezultatele obtinute de Romania in procesul de pregatire a aderarii la Uniunea Europeana, Comisia Europeana a prezentat progresele si deficientele inregistrate in armonizarea legislatiei romanesti cu acquis-ul comunitar.

In ce priveste libera circulatie a marfurilor, alinierea la acquis-ul comunitar a fost considerabil limitata in cursul anului 2001 de lipsa legislatiei cadru bazata pe principiile Noii Abordari si Abordarii Globale, care a impiedicat progresele in sectorul legislatiei specifice, fiind adoptate, recent, actele normative care introduc aceste principii in dreptul intern. Referitor la dezvoltarea capacitatii administrative a Romaniei pentru implementarea masurilor orizontale si procedurale si a sectorului legislatiei specifice, trebuie mentionat faptul ca organismul roman pentru acreditare (RENAR) a semnat multe acorduri multilaterale de recunoastere, iar institutia romana de standardizare (ASRO) a transpus pana in prezent aproximativ 15% din standardele europene armonizate.

Un progres semnificativ in armonizarea legislativa il constituie actul normativ adoptat in luna mai 2001 cu privire la achizitiile publice. Familiarizarea conducerii tuturor acestor institutii cu noul sistem si asigurarea faptului ca legislatia este corect si competent aplicata, in intreaga tara, reprezinta o provocare importanta.

La capitolul libera circulatie a persoanelor s-au inregistrat unele progrese in domeniul permiselor de munca pentru cetatenii straini. Pe de alta parte, nu s-a realizat o evolutie semnificativa in ce priveste coordonarea sistemelor de securitate sociala, fiind necesara, in acest sens, dezvoltarea structurilor administrative si instruirea personalului necesar. Se impune totodata o intensificare a masurilor de asigurare a recunoasterii reciproce a calificarilor profesionale si diplomelor, precum si introducerea structurilor administrative necesare si a programelor de educatie si training corespunzatoare.

In materia liberei circulatii a serviciilor, Banca Nationala a Romaniei a emis o serie de regulamente in concordanta cu acquis-ul, regulamente ce privesc normele contabile, capitalul social minim, fondurile proprii si nivelul lichiditatilor. S-au facut, de asemenea, progrese in implementarea legislatiei aprobate in anul 2000, referitoare la extinderea supravegherii prudentiale asupra cooperativelor de credit.

Cu privire la serviciile de investitii si ale pietelor imobiliare, nu au survenit modificari majore ale legislatiei, situatia ce contravine unor norme comunitare. Noua legislatie a supravegherii pietei mobiliare este inca in analiza la Parlament, iar in absenta unui cadru legal adecvat, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare poate aduce numai imbunatatiri marginale unoi situatii care au generat crize majore in ultimii ani. Totodata, capacitatea administrativa a Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare continua sa fie un motiv de ingrijorare, avand o capacitate redusa de a colecta si procesa informatiile privind operatorii din sector si fiind necesara, in primul rand, crearea unui cadru legislativ adecvat.

La capitolul libera circulatie a capitalurilor, singura modificare introdusa in regimul valutar a fost acordarea permisiunii rezidentilor de a achizitiona valuta in vederea platii altor rezidenti, dar numai in cazul tranzactiilor desfasurate in zonele libere.

Pregatirile pentru crearea unui nou sistem de plati si decontare inter-bancara este inca in stadiu incipient, cu toate ca in iulie 2001 a fost infiintat TransFonD S.A., creandu-se astfel cadrul legal pentru externalizarea fata de Banca Nationala a Romaniei a transferului de fonduri inter-bancare. Eforturi considerabile raman de facut pentru transpunerea acquis-ului referitor la sistemul de plati (inclusiv introducerea unor proceduri adecvate si eficiente de reglementare a diferendelor intre banci si clienti) si imbunatatirea infrastructurii platilor. In domeniul prevenirii spalarii banilor, Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor a adoptat masuri importante privind obligatiile de raportare ale institutiilor financiare, dar se impune revizuirea cadrului legislativ existent privitor la raspunderea civila a Oficiului in cursul investigatiilor. Este important, de asemenea, sa amintim adoptarea legii pentru promovarea investitiilor straine directe cu impact semnificativ in economie, lege ce are drept scop garantarea stabilitatii si coerentei cadrului legislativ pentru investitiile straine si aplicarea conventiilor internationale in acest domeniu.

In materia dreptului societatilor comerciale, dezvoltarile legislative includ introducerea, din mai 2001, a unei proceduri simplificate, unice pentru inregistrarea si autorizarea comerciantilor. Totodata, in iunie 2001, a fost adoptata o lege care prevede o procedura rapida pentru societatile comerciale la care nivelul minim al capitalului social este cel indicat. Se impune, totodata, transpunerea in continuare a dispozitiilor referitoare la inregistrarea societatilor comerciale si la Grupurile de Interes Economic, precum si a prevederilor privind jurisdictia si aplicarea hotararilor straine in materie civila si comerciala.

Relativ la actele comunitare din domeniul contabilitatii, transpunerea continutului Directivei a 4-a a continuat, legislatia romana actuala furnizand cadrul legal pentru aplicarea consecventa a Reglementarilor Contabile Armonizate. Legislatia in domeniul drepturilor de proprietate industriala si intelectuala este in general compatibila cu acquis-ul, fiind necesara continuarea procesului prin alinierea la directiva privind dreptul de autor in societatea informationala si directiva relativa la revanzarea dreptului de autor.

Cu privire la legislatia anti-trust (capitolul concurenta), Romania este in mare masura aliniata la acquis si acopera o buna parte din prevederile acestuia, fiind insa necesara adoptarea legislatiei secundare, care sa aiba in vedere noua politica in domeniul restrictiilor verticale si politica in domeniul acordurilor de cooperare orizontala ale Comisiei. Consiliul Concurentei are puteri depline pentru aplicarea regulilor concurentei, dar capacitatea sa trebuie consolidata in continuare.

In ceea ce priveste ajutorul de stat, actele normative existente acopera principiile de baza ale controlului ajutorului de stat, Romania trebuind sa adopte rapid legislatia secundara necesara in acest domeniu, aceasta reprezentand o preconditie pentru orice activitate de aplicare eficienta a legislatiei.

Progrese au fost inregistrate si in ce priveste transpunerea capitolului de acquis care reglementeaza agricultura, mai ales in sectorul fito-sanitar, prin adoptarea legislatiei privind sanatatea plantelor, controlul reziduurilor de pesticide si organismele daunatoare (desi capacitatea administrativa ramane insuficienta si este nevoie de eforturi mai mari atat pentru transpunerea, cat si pentru implementarea legislatiei), si in sectorul veterinar, prin imbunatatirea infrastructurilor de laborator pentru controlul sanatatii animalelor (lipsa unei strategii generale pentru adoptarea si implementarea acquis-ului ramanand insa o problema majora).

Totodata, piata terenurilor agricole s-a extins mai mult decat se prevedea in estimarile statistice centrale (in prezent avand loc in Romania tranzactii semnificative de vanzare-cumparare, si nu doar de arendare) si a crescut gradul de privatizare a companiilor agro-alimentare.

In ceea ce priveste Organizatiile Comune de Piata, au fost adoptate noi acte comunitare privind sistemul de evaluare a calitatii si recipisele de depozit, iar in legatura cu programul SAPARD a fost creat cadrul legislativ necesar pentru implementarea acestuia si a fost infiintata Agentia SAPARD. Totusi, ritmul reformei agricole si al transpunerii acquis-ului aferent Politicii Agricole Comune nu este la nivelul asteptarilor. In implementarea mecanismelor comerciale agricole s-au inregistrat doar progrese limitate si nu se constata imbunatatirea pietii organizate si monitorizarea preturilor. Lipsa acestora, ca si a instrumentelor de piata si monitorizare a preturilor, impreuna cu lipsa unor canale de comercializare competitive slabesc procesul de luare a deciziilor la nivel guvernamental.

In acest context, suntem constienti ca este necesara intarirea capacitatii administratiei agricole in general in vederea elaborarii si implementarii unor politici agricole compatibile cu acquis-ul comunitar. Romania a inregistrat, de asemenea, progrese in transpunerea acquis-ului mediului inconjurator, in special in ceea ce priveste ratificarea conventiilor internationale, elaborarea planurilor de actiune pentru transpunerea legislatiei comunitare si adoptarea anumitor elemente de acquis. In ceea ce priveste legislatia orizontala, Romania a ratificat Conventia de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului in context transfrontier si Protocolul de la Kyoto privind schimbarile climatice. Totodata, o serie de acte normative importante au fost adoptate pentru transpunerea legislatiei privind calitatea aerului, managementului deseurilor, calitatea apei, protectia naturii, chimicalele si organismele modificate genetic. Pentru anul 2002, transpunerea legislatiei in domeniul controlul poluarii industriale si managementul riscului constituie o prioritate. In materia cooperarii in domeniul justitiei si afacerilor interne, Romania a facut progrese semnificative in alinierea la politica de vize a UE, fiind introdus un nou tip de formular de cerere de viza, compatibil cu cel Schengen. Totodata, a fost adoptata, in aprilie 2001, Hotararea de Guvern privind schimbarea pasapoartelor existente cu un nou tip de pasaport care contine caracteristici de securitate suplimentare. Dupa aceasta sumara prezentare, relevam cateva probleme cu care ne confruntam si care credem ca sunt incitante pentru dezbaterea privind "Viitorul Europei", in acest domeniu specific al armonizarii legislatiei cu reglementarile comunitare. Se stie ca fiecare tara asociata progreseaza in domeniul armonizarii legislatiei nationale cu reglementarile comunitare cu propria sa viteza. Sa nu uitam ca si state puternic dezvoltate, fondatoare ale Uniunii Europene, au nevoie de timp si de bani pentru a implementa instrumentele recent adoptate in cadrul Uniunii Europene. In plus, ele au si avantajul de a cunoaste ratiunile pentru care a fost adoptat un asemenea instrument, de a fi urmarit si de a fi fost implicate in procesul complex de elaborare al acestuia.

Romania a incercat sa evite adoptarea "pe fuga" a unor reglementari care, in aparenta, ar putea fi apreciate ca armonizate, dar care, ulterior, in practica sa se dovedeasca a fi inadecvate. Uniunea Europeana in general si Oficiul TAIEX in special ar trebui sa nu incurajeze practici de acest gen, daca ele exista. Si in cazul nostru, uneori a existat tendinta de a raporta ca un anume act normativ este pe deplin armonizat, fara a se evalua implicatiile asupra realitatilor romanesti, fara a se observa ca reglementarile comunitare au fost eficiente, in cazul statelor membre, tocmai pentru ca au fost aplicate progresiv. Totodata, apreciem ca Uniunea Europeana nu trebuie sa evalueze o tara in raport de numarul de directive transpuse prin acte normative interne, ci in raport de calitatea armonizarii legislatiei nationale cu reglementarile comunitare. In plus, sa nu uitam, procesul de armonizare cu acquis-ul comunitar presupune preluarea acestuia, asimilarea de catre legiuitor si integrarea sa organica in respectivul sistem de drept, conditie fara de care acquis-ul comunitar nu va putea fi aplicat in practica. Un efort constant a fost facut pentru ca initiatorii sa elaboreze acte normative care sa fie concordante cu instrumentele esentiale ale Uniunii Europene, chiar daca, in raport de realitatile noastre, nu s-a putut realiza o armonizare deplina. In alta ordine de idei, Ministerul Integrarii Europene a depus si depune diligentele necesare pentru a se intelege faptul ca dreptul comunitar este un ansamblu coerent de norme si ca aceeasi coerenta trebuie sa se regaseasca in tot sistemul nostru de drept, respectiv norma de drept din lege armonizata cu cea comunitara trebuie transpusa, corespunzator si adecvat, in actele normative inferioare, mergand pana la ordinele cu caracter normativ ale ministrilor sau la reglementarile ce se adopta pe plan local. Se poate pune intrebarea daca tarile asociate nu ar trebui sa adopte o procedura speciala, rapida, pentru transpunerea directivelor in dreptul intern. In cazul Romaniei nu exista o atare procedura prevazuta in Constitutie. Potrivit Regulamentului Camerei Deputatilor proiectele de lege referitoare la armonizarea legislatiei Romaniei cu cea a Uniunii Europene si a Consiliului Europei ca si ordonantele emise de Guvern se supun de drept aprobarii Camerei Deputatilor in procedura de urgenta. Ministerul Integrarii Europene este, prin atributiile sale, in masura sa influenteze comportamentul initiatorilor de acte normative, solicitand ca preluarea directivelor comunitare sa fie facuta coerent, evitandu-se practica, ce ni se pare neproductiva, ca printr-o lege sa se incerce preluarea mai multor directive, preluare care, pana la urma, poate fi incompleta. Se constata, uneori, in practica, tendinta de a incerca sa fie implementate toate directivele ce privesc problema respectiva, dar, evident, o asemenea tendinta face ca nu toate sa fie implementate corespunzator. Este, evident, de preferat ca, in timp, sa elaboram o legislatie coerenta, deplin armonizata si solid implementata prin institutii capabile sa o transpuna in realitate. Tocmai de aceea, in Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative se prevede expres ca expunerile de motive si notele de fundamentare sa contina o mentiune expresa cu privire la compatibilitatea actelor normative cu reglementarile comunitare si, daca este cazul, masurile viitoare de armonizare ce se impun a fi intreprinse. Armonizarea legislatiei interne cu reglementarile comunitare este un proces complex care implica cooperarea stransa si chiar solidaritatea intre toate organismele cu atributii privind integrarea europeana, de la nivelul directiilor din ministere, respectiv al secretarilor de stat responsabili cu integrarea europeana pana la nivelul Comitetului Interministerial si respectiv al Comisiei pentru integrarea europeana a Parlamentului.

Desigur, benefica pentru activitatea de armonizare este documentarea fiecarui parlamentar - deputat sau senator - in legatura cu problematica generala a integrarii si, in concret, cu implicatiile pe care le are nerespectarea dreptului comunitar in elaborarea sau adoptarea unui act normativ. Informarea parlamentarilor asupra implicatiilor comunitare ale unor noi reglementari este o problema cheie, pentru ca integrarea in Uniunea Europeana presupune, desigur, nu numai drepturi, ci si anumite costuri, respectiv unele constrangeri impuse de corelarea si coordonarea politicilor statelor comunitare in contextul globalizarii.

In transpunerea directivelor in legislatia nationala o atentie deosebita trebuie acordata asimilarii acestora in substanta specificului dreptului fiecarui stat asociat. Prevederile comunitare trebuiesc transpuse adecvat, in limbajul specific sistemului nostru de drept prin identificarea acelor termeni ce corespund intelesului firesc in limba romana. Si tari, precum Franta, au avut si au uneori dificultati de acest gen, stiut fiind ca termenii instrumentelor comunitare sunt produsul unor negocieri indelungate intre statele comunitare, cu experiente istorice si legislative diferite. Pentru tarile candidate la aderare, important ni se pare ca, inca de la inceput, sa fie decelate obiectivele directivei ce se intentioneaza ai fi transpusa in legislatia nationala, pentru a intelege sensul pe care il imprima legislatiilor statelor membre. Dupa cum se cunoaste, procesul armonizarii legislatiilor nationale cu cea comunitara, ca de altfel si procesul integrarii in Uniunea Europeana, este un proces complex, indelungat si, practic, ireversibil. In faza in care ne aflam acum, pe durata negocierilor pentru aderare, Uniunea Europeana manifesta inca multa flexibilitate, respectivele state putand cere derogari sau negocia perioade de tranzitie. Aceste termene trebuiesc insa observate cu strictete caci, daca este important ca legislatia interna sa corespunda exigentelor comunitare in vederea aderarii, tot atat de important este sa corespunda dupa aderarea la Uniunea Europeana.

In activitatea de elaborare a actelor normative de geneza comunitara, Romania a incercat sa asocieze si partenerii sociali, prin intermediul Comisiilor de dialog social consituite in fiecare minister, pentru a spori credibilitatea procesului de aderare, pentru a dezvolta sentimentul ca noua legislatie, racordata european, trebuie respectata din convingere si nu pentru ca este impusa de procesul de aderare la Uniunea Europeana. Apreciind ca, la ora actuala, integrarea europeana presupune cunoasterea, intelegerea si difuzarea larga a reglementarilor europene, Ministerul Integrarii Europene a depus eforturi notabile, sprijinind publicarea in revistele de specialitate a unor studii, articole si comentarii relative la dreptul comunitar. Sub egida noastra au fost publicate volume consacrate acquis-ului comunitar si rolului Romaniei intr-o Uniune Europeana extinsa. In concluzie, eforturile in plan legislativ ale principalelor institutii implicate (Parlament, Guvern, in mod particular Ministerul Integrarii Europene, Consiliul Legislativ, Institutul European din Romania) capata o importanta decisiva in urmatorii ani si trebuiesc insotite de o constructie institutionala corespunzatoare. In tot acest proces complex, societatea civila si in special partenerii sociali trebuie sa-si aduca contributia specifica absolut necesara intr-o societate democrata.

22-mar-09