COORDONATE ALE POLITICII MONDIALE LA INCEPUTUL SECOLULUI XXI

COORDONATE ALE POLITICII MONDIALE LA INCEPUTUL SECOLULUI XXI

1.Comentarii pe marginea unei explozii imediate - terorismul

Potrivit lui Petre Otu (Xavier Raufin, Cele 13 capcane ale haosului mondial, Bucuresti, Editura Corint, 2004, pp. 13-15) "explozia terorismului" dupa 11 septembrie 2001 are ca fundament sporirea inegalitatii in randul populatiilor si al societatilor, adancirea divergentelor etnice, religioase si ideologice, crearea megapolisurilor care determina o eplozie a violentei precum si publicitatea gratuita pe care o realizeaza mass-media (Margaret Thatcher, primul ministru britanic, discursul la Conferinta American Bar Association, iulie 1985: "teroristii se hranesc din publicitatea mediatica; ar trebui privati de oxigenul mass-media"-We must try to starve the terrorists of the oxygen of publicity on witch depend).

2. Un posibil factor important pe scena lumii - uniunile regionale

Crearea pietelor comune si a uniunilor vamale au dus la aparitia si diversificarea uniunilor regionale. Astfel, la 1 ianuarie 1994 - a luat fiinta Asociatia Nord-Americana de liber-schimb-nord-americana (ANALS) intre SUA, Canada si Mexic; 1 ianuarie 1995 - in urma Tratatului de la Asunsion a luat nastere - MERCOSUR, in fapt, o piata comuna intre Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay, Chile; Asociatia Natiunilor Asiei de Sud-Est (ASEAN) grupeaza Thailanda, Malaezia, Singapore, Indonezia, Brunei, Filipine, Vietnamul (1995); Acordul Schengen.

3. Cu siguranta viitori factori de decizie pe arena politicii internationale: retelele transnationale

La inceputul secolului XXI, "dintre cele 100 principale puteri economice ale lumii, 51 nu mai sunt state-natiuni ci societati multinationale" (Xavier Raufer, op. cit., p. 27). Daca pe primul loc se afla inca Statele Unite ale Americii urmate de Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, China cu Hong Kong, Brazilia, Canada, Spania, pe locul 23 si urmatoarele se afla pozitionate Ford Motors (SUA), Mitsui&Co (Japonia-locul 28), Royal Dutch Shell (Tarile de Jos si Marea Britanie). In acest caz, este suficient sa amintim ca principalele 200 de grupuri mondiale reprezinta aproape 30% din activitatea economica mondiala.

4. Reconstuctia statului-natiune

Francis Fukuyama considera ca politica modiala de dupa atacul terorist de la 11 septembrie 2001 (World Trade Center, New York) trebuie sa-si defineasca un nou obiectiv - reconstructia statalitatii.

"Pentru societatile individuale si pentru comunitatea globala, vestejirea statului nu este un preludiu al utopiei, ci al dezastrului. O chestiune cruciala cu care se confrunta tarile sarace si care le blocheaza posibilitatile de dezvoltare economica consta in nivelul lor inadecvat de dezvoltare institutionala. ()

Statele din intreaga lume subdezvoltata sunt slabe, iar sfartitul Razboiului Rece a dus la aparitia unor franje de state esuate si framantate din Europa pana in Sudul Asiei. Aceste state slabe au inceput sa reprezinte amenintari la adresa ordinii internationale pentru ca sunt surse de conflicte si incalcari grave ale drepturilor omului, precum si pentru ca au devenit potentiale terenuri fertile pentru noul gen de terorism care poate ajunge pana in lumea dezvoltata. Fortificarea acestor state prin diverse forme ale construirii natiunilor este o sarcina care a devenit vitala pentru securitatea internationala, dar pe care foarte putine dintre tarile dezvoltate au ajuns s-o stapaneasca" (Francis Fukuyama, Constructia statelor. Ordinea mondiala in secolul XXI, Editura Antet XX Press, 2004, pp. 126-127).

5. In cautarea unui regizor sau problema leaderului

Zbigniew Brzezinski, pe care Gilbert Achcar il numeste "guru-ul administratiei Clinton", in lucrarea The Grand Chessboard (Basic Books, New York, 1997) a reinventat pentru America sfarsitului de secol XX, geopolitica lui Mackinder si Haushopfer mai precis, importanta Eurasiei pentru politica externa a Statelor Unite, accentuand importanta impiedicarii unei aliante chino-ruse, poate irakiana, germano-rusa sau o intelegere franco-rusa.

In anul 1999, William Perry, fost secretar al Apararii al Statelor Unite aleAmericii si Ashton Carter, sub-secretar la acelasi minister, in timpul primului mandat al presedintelui Clinton, au publicat lucrarea intitulata Preventive Defense: A New Security Strategy for America (Brookings Institution Press, Washington, 1999) in care au definit "noua strategie" S.U.A. la finalul Razboiului Rece, si-anume - apararea preventiva. Autorii sunt de parere ca acest concept "este fundamental diferit de descurajare; este o politica militara larga si utilizeaza, prin urmare, totalitatea instrumentelor folosite in politica externa, politicile economice si militare" (Gilbert Achcar, op. cit., p. 71). Totodata, diplomatii americani au subliniat necesitatea unei politici de parteneriat cu China, promovandu-se o politica de asociere (engagement), precum si cu Rusia, aceasta fiind tratata ca un partener egal pe scena relatiilor internationale.

La randul sau, Paul Claval, analizand importanta Asiei de Est si de Sud-Est al carui procent a cresut de la 25% la 30% in cadrul comertului mondial in perioada 1990-1995, se intreaba daca politica modiala se indreapta, din nou, spre bipolarizare. De data aceasta, cel de-al doilea pion pe magica tabla de sah este conturat de Japonia sau China. In fapt, spune acelasi geostrategician, "restructurarea scenei politice mondiale ne pare dominata de doua mari jocuri de forte antagonice: cele care conduc spre intarirea diviziunii si organizarii teritoriale a lumii, si cele care rezulta din rolul crescut al retelelor de relatii la scara marilor ansambluri sau la scara lumii intregi, si care ameninta organizatiile politice traditionale" (Paul Claval, op. cit., pp. 219-220).

In fapt, "nimeni nu detine controlul astazi. Ba mai rau: nu se stie ce ar insemna, in aceste conditii, a detine controlul" (Zygmund Bauman, Globalizarea si efectele ei sociale, Filipestii de Targ, Prahova, Editura Antet XX Press, f.a., p. 59). Nu mai exista centru, lider sau pupitru de comanda. Suntem in plina era a globalizarii dimensiunii umane dar si a politicii.