Consiliul Europei

Consiliul Europei, cu sediul la Strasbourg, a luat nastere la 4 Mai 1949 si reuneste toate statele Uniunii Europene si alte state din Centrul si Estul Europei. Asadar nu are nici o legatura cu Uniunea Europeana si este diferit de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene.

Consiliul Europei are doua dimensiuni: una federalista, reprezentata de Adunarea Parlamentara, alcatuita din parlamentari proveniti din parlamentele nationale, si cealalta, interguvernamentala, intruchipata de Comitetul Ministrilor, alcatuit din ministrii de externe ai statelor membre.

Romania detine presedentia Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei in perioada Noiembrie 2005 - Mai 2006.

Consiliul European este forul politic suprem al Uniunii Europene. In cadrul UE acesta este institutia care a promovat in mod decisiv procesul de integrare europeana.

Componenta si functiile

Consiliul European este alcatuit din sefii de stat si de guvern, presedintele si un alt membru al Comisiei Europene si ministrii de externe. Ministrii de externe si membrul Comisiei Europene nu au insa decat un rol consultativ. Consiliul European este o institutie interguvernamentala, in timp ce Consiliul Uniunii Europene, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, Parlamentul European si Curtea Europeana de Conturi sunt organe (fuzionate) ale Comunitatilor Europene (CE si EURATOM).

Activitatea Consiliului European este reglementata in art. 4 din Tratatul UE. Consiliul stabileste liniile si obiectivele politice fundamentale, avand deci competente directoare. In cazuri exceptionale solutioneaza problemele care nu au putut fi clarificate la nivel ministerial (vezi Consiliul Uniunii Europene). In cea mai mare parte insa Consiliul se ocupa cu probleme privitoare la cadrul si perspectivele generale de evolutie ale Uniunii Europene. O alta importanta sfera de activitate o constituie politica externa si de securitate comuna, coordonata de sefii de stat si de guvern la intalnirile la nivel inalt.

Consiliul European nu are dreptul sa ia decizii cu efect juridic, are totusi un drept directiv. Rezultatele consultarilor sunt consemnate in "Concluziile presedintiei", care apoi sunt puse in practica de celelalte institutii europene. Deoarece Consiliul European nu poate lua hotarari, trebuie sa gaseasca pentru formularea concluziilor trase o solutie de compromis.

Consiliul European se intruneste de cel putin 2 ori pe an (summit UE). Sedintele se tin de obicei la jumatatea si la sfarsitul duratei fiecarei presedintii. In afara de acestea mai are loc in intalnire speciala la nivel inalt, in care sunt discutate temele cele mai importante. Presedintia Consiliului European se schimba o data la sase luni, din randul sefilor de stat si de guvern ai UE, conform unui complicat procedeu de rotatie in care se tine cont atat de ordinea alfabetica cat si de populatia si marimea tarilor membre. Tara care detine presedintia in Consiliul de Ministri o preia automat si pe cea din Consiliul European, devenind astfel gazda acestuia. Presedintia Consiliului European ofera statelor posibilitatea de a conferi politicii europene un impuls national propriu si de a-l pune in practica prin mijloacele diplomatice existente.

Sedintele consiliului nu sunt publice. Totusi, acesta raporteaza in scris Parlamentului European rezultatele sedintelor avute. Acest lucru confirma caracterul interguvernamental al Consiliului European.

Istoric

Sefii de stat si de guvern se intalneau din anul 1969 la intervale neregulate. De-abia in anul 1974 s-a stabilit la Paris ca intrunirile acestora sa aiba loc in mod regulat. Consiliul European a devenit institutie a UE de-abia in anul 1987, odata cu intrarea in vigoare a Actului Unic European.

Initial intalnirile sefilor de guvern erau considerate doar discutii cu caracter informativ, fara prezenta ministrilor de externe, fara functionari publici si fara a fi documentate. Hotarari cu efect juridic nu erau de luat. Conferintele aveau loc in castele, in locuri indepartate si izolate de reprezentantii presei. Exemplu: In 1979 presedintele Frantei, Valry Giscard d'Estaing il invita dupa dineul oficial pe cancelarul german Helmut Schmidt intr-un salon pentru a discuta cu acesta modul in care ar putea iesi din criza financiara. Schmidt vorbeste o ora intreaga, fara nici un document scris, prezentand detalii concrete. Doar primul-ministru belgian, Leo Tindesmans isi nota cate ceva. In final, colegii acestuia il roaga sa le faca o copie a notitelor luate. Iar aceste notite au devenit apoi actul constitutiv al Sistemului Monetar European.

Pe 13 decembrie 2004 Consiliul de Ministri al UE a hotarat ca din anul 2009 (deocamdata pana in 2020) presedintia Consiliului European sa fie alcatuita dintr-un grup de trei tari membre ale UE, cu un mandat de cate un an si jumatate. In aceasta perioada cate o tara din grupul celor trei va detine presedintia Consiliului Europei.

Din fiecare grup va face parte cate o tara mare si una mica din UE si cel putin una din tarile recent aderate, inclusiv Romania si Bulgaria, care vor adera in 2007.

Schimbarile aduse de Tratatul privind Constitutia Europei

Presedintia Consiliului European nu se va exercita prin rotatie de tarile membre, ci de un presedinte ales pe o perioada de 2,5 ani. Presedintele Consiliului European va fi ales de consiliu cu majoritatea calificata, putand fi reales numai o singura data.

Consiliul European va da Uniunii Europene "impulsurile necesare pentru dezvoltarea acesteia si va stabili obiectivele si prioritatile politice generale." (art. I-21 Tratatul privind Constitutia Europei)

Consiliul European va fi alcatuit din sefii de stat si de guvern ai tarilor membre, presedintele consiliului si Presedintele Comisiei Europene. Ministrul de externe al UE va participa la lucrarile consiliului.

Consiliul European a devenit institutie a UE de abia in anul 1987, odata cu intrarea in vigoare a Actului Unic European.

Consiliul European NU este institutie comunitara, cum sunt Comisia, Consiliul UE, Parlamentul, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi, si nici organ comunitar cu activitate permanenta sau deliberativa, cum sunt COREPER, Comitetul Regiunilor, etc. Consiliul European NU detine putere publica la nivelul UE. Influenta sa se manifesta cu pregnanta la nivel informal, deoarece sefii de stat si de guverne sunt cei care stabilesc liniile directoare in politica Uniunii, urmand ca institutiile comunitare, in frunte cu Consiliul si Comisia, sa puna in aplicare, prin acte comunitare, hotararile luate.

Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeana a Carbunelui si

Otelului a creat 4 institutii:

a) Inalta Autoritate;

b) Consiliul Special de Ministri;

c) Adunarea Comuna;

d) Curtea de Justitie.

Consiliul Special de Ministri, reglementat de art. 27 din Tratat, reprezenta si coordona guvernele si politicile nationale ale statelor membre. Consiliul era institutia inzestrata cu putere de decizie, reprezentantii statelor membre adoptand acte care le angajau fara a mai fi nevoie de aprobari sau ratificari ulterioare. Fiecare guvern avea libertatea sa delege ca reprezentant al sau pe unul din membrii sai, considerat cel mai competent in problemele inscrise pe ordinea de zi a Consiliului.

Consiliul dadea un 'aviz conform', prin care aproba deciziile importante ale Inaltei Autoritati.

Odata cu semnarea Tratatelor de la Roma, in 1957, prin care se instituiau celelalte doua Comunitati Europene, respectiv CEE si CEEA, au fost create si pentru acestea ca institutie cate un Consiliu.

Prin Tratatul semnat la Bruxelles in 1965, intrat in vigoare in 1967, s-a instituit si un Consiliu Unic pentru toate cele trei Comunitati Europene.

ORGANIZARE

Consiliului de Ministri este format din ministri delegati de catre guvernele statelor membre. Desi terminologia oficiala nu prevede limite stricte, s-a convenit sa se faca o diferentiere intre denumirile diferitelor reuniuni ale Consiliului, in functie de domeniile specifice abordate.

Consiliul este compus din cate un reprezentant pentru fiecare stat membru.

Tratatul de la Maastricht precizeaza ca reprezentantii statelor sunt la nivel ministerial si trebuie sa fie abilitati sa angajeze guvernul tarii pe care o reprezinta.

In cazul in care un membru al Consiliului nu poate participa la reuniunea Consiliului, el poate fi reprezentat de un functionar national de rang inalt, de reprezentantul permanent sau de adjunctul acestuia (reprezentantul permanent este ambasadorul tarii respective la UE). Functionarul respectiv poate lua parte la dezbaterile din Consiliu insa nu are drept de vot, acesta putand fi delegat doar unui alt membru al Consiliului.

De la 1 mai 2004, Consiliul este compus din 25 de membrii.

PROCEDURA DE VOT

Votul in Consiliu se exprima de reprezentantul fiecarui stat, in ordine alfabetica prin ridicarea mainii (procedura votului poate fi evitata de presedintia Consiliului cand constata unanimitatea).Ministrii absenti pot fi reprezentati de reprezentantii permanenti, dar dreptul de vot nu poate fi exercitat decat de un alt membru al Consiliului Uniunii pe baza unei delegari, fiecare membru neputand primi decat o delegatie. Pentru adoptarea deciziilor este necesara majoritatea simpla, calificata sau unanimitatea voturilor .

Stabilirea votului unanim sau al celui majoritar nu depinde de presedintele in exercitiu al Consiliului, care decide doar trecerea la vot, ci de dispozitiile care guverneaza diferitele sectoare de activitate ale Uniunii Europene.

Autorii tratatelor consacra 3 modalitati de a vota, si anume:

a) Majoritatea simpla.

Votul majoritatii simple este prezentat ca modalitatea de drept comun in Tratatul CE. Acest tip de vot nu este solicitat decat in cazurile limita (art. 207, 3, CE, adoptarea regulamentului interior; art.208, CE, solicitarea de studii si propuneri Comisiei; art.209, CE, fixarea statutului comitetelor; art. 284, CE, fixarea conditiilor si limitelor cererii de informatii de la Comisie; art.48, alin.2, TUE, aviz favorabil la reuniunea unei conferinte a reprezentantilor guvernelor statelor membre).

b) Majoritatea calificata.

Majoritatea calificata este modalitatea cea mai frecvent prevazuta. Calculul majoritatii calificate se face in functie de ponderea stabilita de paragraful 2, din articolul 205 CE (fostul art. 148, art. 118, 2, EURATOM), modificat ultima data de articolul 14 din Actul de aderare din 1994. Astfel, pana la data 30 aprilie 2004, repartizarea voturilor in cadrul Consiliului era urmatoarea :

-Germania, Anglia,Italia, Regatul unit aveau 10 voturi;

- Spania - 8 voturi;

- Belgia, Grecia, Olanda si Portugalia - cate 5 voturi;

- Austria si Suedia - 4 voturi, fiecare;

- Danemarca, Irlanda si Finlanda - cate 3 voturi;

- Luxemburg - 2 voturi.

Atunci cand Consiliul statua asupra unei propuneri a Comisiei, din totalul celor 87 de voturi, 62 de voturi trebuiau sa fie favorabile deciziei, in cazul in care propunerea nu venea din partea Comisiei, din cele 87 de voturi posibile, pentru adoptarea deciziei erau necesare 62 de voturi favorabile a cel putin 10 state membre. In cele mai multe cazuri se vota potrivit primei formule, rezultand ca "minoritatea de blocaj' era de 26 de voturi (29%). Astfel, daca o decizie nu obtinea decat 62 de voturi, insemna ca cel putin 3 state s-au opus (doua cu cate 10 voturi si unul cu 5 voturi).

Aceasta procedura permitea statelor care beneficiaza de cele mai putine voturi sa obtina minoritatea necesara blocajului asociindu-si state care au voturi mai putine. Cele 62 de voturi necesare obtinerii deciziei implicand votul favorabil a cel putin 8 state, printre care si al celor care aveau cel mai mare numar de voturi, ceea ce corespundea cu majoritatea populatiei Comunitatii.

O alta formula a votului majoritar calificat prevedea adoptarea deciziei cu 2/3, votul statului interesat fiind exclus, in acest caz, majoritatea de 2/3 era de 58 de voturi din 87 posibile.

In ciuda acestor originale si bine orientate abordari conceptuale, importanta majoritatii a ramas in practica foarte mica. Motivul il constituie practicarea de catre Franta, in anul 1965, timp de 6 luni, a "politicii scaunului gol'. Problema a fost rezolvata prin 'Compromisul de la Luxemburg', care prevede ca, in situatia deciziilor care se refera la interesele importante ale unui numar mare de state membre, Consiliul se va stradui, intr-un interval de timp rezonabil, sa gaseasca solutii care sa poata fi adoptate de catre toti membrii, respectand atat interesele lor, cat si pe cele ale Comunitatilor .

Incepand cu 1 mai 2004, data la care UE s-a extins cu 10 state, Tratatul de la Nisa, precum si Tratatul de aderare, semnat la Atena, la 16 aprilie 2003, au modificat organizarea si functionarea Consiliului. Astfel, in perioada 1 mai - 31 octombrie 2004, numarul total de voturi existent in cadrul Consiliului a fost de 124, majoritatea calificata fiind de 88 de voturi.

Daca cele 15 state membre ale UE la data de 1 mai 2004 isi pastrau numarul de voturi, celor 10 noi state membre le revenea urmatoarele voturi :

- Polonia - 8 voturi;

Ungaria - cate 5 voturi;

- Slovacia, Lituania, Letonia, Slovenia si Estonia - 3 voturi fiecare;

- Cipru si Malta - 2 voturi.

Insa, de la 1 noiembrie 2004, numarul total de voturi este de 321, iar majoritatea calificata reprezinta 232 voturi. In aceasta situatie, repartizarea voturilor va fi dupa cum urmeaza:

- Germania, Franta, Italia si Regatul Unit - cate 29 de voturi;

- Spania si Polonia - cate 27 de voturi;

- Olanda-13 voturi;

- Grecia, Republica Ceha, Belgia, Ungaria si Portugalia - 12 voturi fiecare;

- Suedia si Austria - cate 10 voturi;

- Slovacia, Danemarca, Finlanda, Irlanda si Lituania - 7 voturi fiecare;

- Letonia, Slovenia, Estonia, Cipru si Luxemburg - 4 voturi fiecare;

- Malta 3 - voturi.

Tot de la aceasta data, statele membre care constituie majoritatea trebuie sa reprezinte cel putin 62% din populata Uniunii Europene.

Intr-o Uniune cu 27 de membri, Tratatul de la Nisa si tratatul de aderare prevad un numar total de voturi de 345, cu o majoritate calificata de 225 voturi. Repartizarea voturilor ramane neschimbata, in plus, Romania si Bulgaria vor avea, respectiv, 14 si 10 voturi.

ATRIBUTII SI FUNCTII

Conform art. 202 din Tratatul privind Uniunea Europeana:

'Pentru asigurarea realizarii obiectivelor fixate de prezentul tratat si in conditiile prevazute de acesta, Consiliul:

- asigura coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre;

- dispune de puterea de decizie;

- prin actele pe care le adopta, confera Comisiei atributiile de executare a normelor stabilite de Consiliu. Consiliul poate supune exercitiul acestor atributii unor modalitAti. De asemenea, in anumite cazuri specifice, el isi poate rezerva dreptul de a exercita direct atributii de executare. Modalitatile susmentionate trebuie sa corespunda principiilor si normelor stabilite in prealabil de Consiliu, hotarand in unanimitate, la propunerea Comisiei si cu avizul prealabil al Parlamentului European.'

FORMATIUNI

1. Afacerile Generale si Relatiile Externe

Consiliul Afacerilor Generale si Relatiilor externe este, impreuna cu consiliul pentru Agricultura si Consiliul Ecofin, una dintre cele mai vechi configuratii ale Consiliului. Incepand cu iunie 2002 in cadrul acestui Consiliu au loc intalniri separate pe doua domenii:

- Afaceri Generale;

- Relatii Externe.

Consiliul se intalneste o data pe luna. In cadrul acestor intalniri sunt prezenti ministrii de externe ai tarilor membre UE. In functie de problemele inscrise pe agenda de discutii, mai sunt prezenti in cadrul intalnirilor si ministrii afacerilor europene, apararii, dezvoltarii sau comertului.

A. Afaceri Generale

In cadrul acestei sesiuni, Consiliul lucreaza pe dosare care afecteaza mai mult de una din politicile Uniuni - cum ar fi de exemplu extinderea sau bugetul multianual al UE. Se pregatesc si sedintele Consiliului european sau se dezbat cele convenite la Summit-urile UE.

In cadrul configuratiei Afaceri generale se exercita si o activitate de coordonare a diferitelor politici care fac subiectul celorlalte configuratii ale Consiliului.

Afacerile generale trebuie sa se ocupe si de orice problema trimisa spre rezolvare aici de catre Consiliul european.

B. Relatii externe

In sedintele acestei configuratii, Consiliul se ocupa de intreaga problematica a actiuni externe a Uniunii, inclusiv politica externa si de securitate comuna, politica europeana de aparare si securitate, comertul extern sau dezvoltarea cooperarii.

Una din prioritatile ultimilor ani a fost ca impreuna cu Comisia Europeana, aceasta configuratie a Consiliului sa asigure o coerenta in actiunea externa a UE.

In cadrul PESC, Consiliul adopta actiuni comune si pozitii comune. Pentru luarea deciziilor votul cerut este cel unanim.

Consiliul adopta la sfarsitul sedintelor concluzii despre cea ce s-a discutat.

Ministrii apararii participa la aceasta configuratie a Consiliului de regula de doua ori pe an, in plus fata de cele doua intalniri anuale consacrate discutiilor informale.

In cadrul sedintelor consacrate PESC participa si Inaltul Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna, el jucand un rol cheie in formularea, prepararea si implementarea PESC.

In pregatirea sedintelor consacrate PESC un rol major este rezervat Comitetului pentru Securitate si Politica. Acesta defineste politicile prin schitarea scenariilor care vor fi dezbatute in cadrul sedintelor. Totusi, trebuie subliniat ca aceasta nu inseamna ca este redus rolul COREPER in pregatirea sedintelor.

Comitetul pentru Securitate si Politica are un rol important si in luarea deciziilor si creionarea directiilor strategice in cazul managementului operatiilor de criza.

In ceea ce priveste comertul extern decizia se ia in cadrul Consiliului cu majoritate calificata.

Responsabilitatea pentru negocierea si managementul acordurilor de comert ce implica amendamente tarifare, vama sau masurile de protectie, revine Comisie Europene care insa trebuie sa se consulte cu un comitet al Consiliului denumit "Comitetul articolului 133".

In ceea ce priveste domeniul dezvoltarii cooperarii, Consiliul ia decizii cu privire la legislatia relativa la acesta prin majoritate calificata si in cadrul procesului de codecizie cu Parlamentul European. Acest domeniu este deosebit de important pentru ca trebuie tinut seama ca Uniunea Europeana este cel mai mare furnizor mondial de ajutor pentru dezvoltare.

2 . Afacerile Economice si Financiare

Consiliul Afacerilor Economice si Financiare este si el una dintre cele mai vechi configuratii ale Consiliului. In limbajul uzual institutional european el este cunoscut sub denumirea prescurtata de Ecofin.

Ecofin este compus din ministrii de finante si ai economiei, la sedintele consacrate problemelor bugetare participand si ministrii bugetului din tarile UE. El se intalneste o data pe luna.

Ecofin se ocupa cu o larga paleta de probleme, dintre care citam:

- coordonarea politicii economice;

- supravegherea economiei;

- monitorizarea politicilor bugetare ale statelor membre UE si a finantarilor publice;

- moneda unica europeana, euro;

- pietele financiare si miscarile de capital;

- relatiile economice cu tarile terte.

Deciziile se iau de obicei cu majoritate calificata, in consultatie sau codecizie cu Parlamentul european. Unanimitatea este ceruta in problemele fiscale, Marea Britanie fiind una dintre cele mai mari sustinatoare a acestei uzante.

Consiliul Ecofin, impreuna cu Parlamentul european, pregateste si adopta in fiecare an bugetul Uniunii Europene.

In ceea ce priveste moneda unica europeana, euro, ea nu am fost introdusa pana acum decat in 12 din cele 25 de tari membre ale Uniunii. De acea, cu o zi inainte de intrunirea Ecofin, ministri din cele e12 tari ale zonei euro se intalnesc pentru a dezbate si lua decizii in problemele legate de Uniunea Economica si Monetara.

Reprezentantii statelor care nu au adoptat euro nu au drept de vot in cadrul Ecofin in ceea ce priveste problematica legata de euro sau UEM.

3. Cooperarea in domeniul Justitiei si Afacerilor Interne

Aceasta configuratie a Consiliului aduce impreuna ministrii justitiei si internelor din tarile membre UE o data la doua luni pentru a discuta pe marginea dezvoltarii si implementarii cooperarii si politicilor comune in acest sector.

Cooperarea in domeniul Justitiei si Afacerilor Interne reprezinta unul dintre cei trei piloni ai UE, astfel cum au fost ei instituiti prin Tratatul de la Maastricht.

Majoritatea problemelor discutate in aceasta configuratie a Consiliului necesita pentru adoptare votul unanim, mai departe ele luand calea procedurii de consultare cu Parlamentul european. Totusi, unele domenii, precum politica vizelor sau cooperarea judiciara in domeniul civil sunt decise prin majoritate calificata, in consultare sau in codecizie cu Parlamentul european.

Desi pilonii UE au aparut in anii `90, statele membre au inceput sa coopereze in domeniul Justitiei si Afacerilor Interne inca de la mijlocul anilor `70, pe o baza interguvernamentala informala.

Trebuie notat ca Danemarca, Marea Britanie si Irlanda nu i-au parte pe deplin in discutarea unor probleme in aceasta configurare a Consiliului. In principal, Marea Britanie si Irlanda nu i-au parte la deciziile legate de libertatea de miscare a persoanelor, controlul granitelor externe si politica de vize .

4 . Forta de Munca, Politica Sociala, Sanatate si Afacerile Consumatorilor

Consiliul Afacerilor Consumatorilor, Sanatatii, Politicii Sociale si a Fortei de Munca, are in componenta sa ministrii statelor membre UE din domeniile protectiei consumatorilor, sanatatii si a oportunitatilor egale, protectiei sociale si muncii. El se intalneste de patru ori pe an.In domeniile citate mai sus, Consiliul ia indeobste decizii cu majoritate calificata, actionand impreuna cu Parlamentul european in cadrul procedurii de codecizie. O exceptie este securitatea sociala unde este ceruta unanimitatea pentru luarea unei decizii.

Aceasta configuratie a Consiliului adopta regulile europene pentru armonizarea si coordonarea legilor nationale cu privire la conditiile de munca, intarirea politicilor nationale pentru prevenirea imbolnavirilor si protectia consumatorilor.

Cum protectia sociala si problemele legate de angajare sunt in responsabilitatea statelor membre UE, contributia comunitara redusa doar la stabilirea unor obiective comune pentru toate statele membre, analizarea masurilor luate la nivel national si adoptarea de recomandari catre tarile UE.

Desi aceasta configuratie a Consiliului are numeroase limite, una din principalele avantaje a existentei ei este legata de posibilitatea acordata participantilor de a face schimb de idei si informatii si de a-si compara propriile rezultate si experiente.

5. Concurenta

Consiliul Concurentei a fost creat in iunie 2002 prin comasarea a trei formatiuni existente la acel moment: Piata Interna, industrie si Cercetare. Aceasta miscare institutionala a venit ca un raspuns la realitatile contemporane care cer o mai coerenta si buna coordonare a problematicilor legate de concurenta in UE.In functie de punctele aflate pe agenda de discutii, Consiliul Concurentei este format din ministrii afacerilor europene, industriei, cercetarii etc. El se intalneste de cinci sase ori pe an.

Consiliul si-a asumat de la formarea lui in 2002 si pana acum un rol orizontal in asigurarea si apropierea integrata fata de competitivitatea si cresterea economica europeana. In acest spirit, el analizeaza atat pe plan orizontal car si sectorial problemele legate de competitie, avand un ajutor puternic in acest sens in analizele primite de la Comisia europeana. Consiliul isi exprima opiniile cu privire cele legate de concurenta si impactul sau asupra mediului antreprenorial european.

Aceasta configuratie a Consiliului poate da propuneri legislative, in diferitele arii de activitate ale sale, votand asupra lor cu majoritate calificata, ele facand de obicei parte din cadrul procedurii codeciziei cu Parlamentul european.

Cele trei domenii principale de interes ale Consiliului Concurentei sunt:

a) Piata Interna.

In aceasta arie, Consiliul se ocupa de cele legate de: achizitiile publice, libera circulatie a bunurilor, drepturile de proprietate intelectuala si industriala, legislatia concurentei si companiilor.

b) Industrie.

Acest sector este de fapt centrul activitatii Consiliului Concurentei.

Conform prevederilor tratatelor, actiunea comunitara in domeniul industriei trebuie indreptata catre ajustarile industriale si schimbarile structurale care sunt de natura a incuraja cresterea economica si o protectie mai buna a mediului in cadrul UE. Un alt punct de interes este sprijinirea activitatii Intreprinderilor Mici si Mijlocii, precum si politicile de inovare, cercetare si dezvoltare tehnologica. Consiliul tine cont de toate acestea in cadrul activitatii sale.

c) Cercetare.

Pentru a face fata concurentei pe plan mondial in domeniul economic, UE si-a fixat drept obiectiv major incurajarea cercetarii. In acest moment, principalul instrument al Uniunii in acest domeniu este Al Saselea Program Cadru (2002-2006).

6. Transport, Telecomunicatii si Energie

Si aceasta configuratie a Consiliului a fost modificata in iunie 2002. Compozitia ei variaza in functie de problemele discutate, fiind chemati la sedinte ministrii transporturilor, telecomunicatiilor sau energiei.Acest Consiliu se intalneste aproximativ la fiecare doua luni.

Obiectivul UE in domeniul transporturilor, telecomunicatiilor si energiei este crearea unui sistem modern si eficient care poate fi si viabil in termeni economic, sociali si de mediu. Pentru a atinge acest obiectiv, consiliul, inca din decada trecuta, a contribuit la introducerea retelelor de energie, telecomunicatii si transport trans-europene.

Nu trebuie uitat in acest domeniu adoptarea de catre Consiliu a deciziilor cu privire la crearea unui sistem european de navigatie prin satelit, cunoscut sub denumirea de GALILEO. Acesta se doreste a fi deschis utilizarii civile precum si cooperarii internationale si exploatarii comerciale.

Cele trei arii principale de actiune ale acestei configuratii a Consiliului sunt:

a) Transport.

In acest domeniu Consiliul ia decizii cu majoritate calificata, in cadrul procedurii codeciziei cu Parlamentul european. Daca in discutie sunt probleme care pot afecta in mod serios standardul de viata si nivelul de ocupare a fortei de munca in unele zone ale Uniunii, Consiliul trebuie sa ia deciziile in mod unanim cu consultarea Parlamentului european.

Pana acum Consiliul a fost foarte activ in rezolvarea problemelor ce au aparut ca urmare a deschiderii granitelor, extinderii si diferitele mijloace de transport.

b) Energie.

Politica in domeniul energiei intra in domeniul de competenta a statelor membre UE, Tratatul necontinand un capitol special dedicat acestei problematici. Totusi, politica in domeniul energiei a fost inclusa printre obiectivele Comunitatii si este mentionata la sectiunile Tratatului care se refera la mediu si retelele trans-europene.

Principala tinta de atins in domeniu este garantarea accesului la energie pentru toti consumatorii europeni, precum si crearea unui cadru in domeniu cat mai prietenos pentru mediu.

Consiliul examineaza masurile necesare pentru asigurarea unui nivel adecvat de rezerve de gaze, petrol sau energie electrica.

In prezent Consiliul lucreaza la crearea unui cadru comunitar pentru introducerea unei piete competitionale a energiei la nivelul uniuni.

Trebuie mentionat aici si domeniul energiei atomice, arie de responsabilitate a Euratom.

c) Telecomunicatii.

In acest domeniu, Consiliul lucreaza la patru obiective considerate a fi prioritare pentru nivelul european:

- stabilirea unei retele integrate la nivel european;

- introducerea societatii informationale;

- deschiderea pietelor nationale;

- eliminarea diferentelor de reglementare din legislatiile tarilor membre.

7. Agricultura si Pescuit

Dupa cum aminteam si mai sus, aceasta configuratie a Consiliului este una dintre primele ale Comunitatilor. Ea aduce impreuna, o data pe luna, ministrii agriculturii si pescuitului, precum si comisarii europeni din domeniul agriculturii, pescuitului, sigurantei alimentare, probleme veterinare si sanatate publica.

Procedurile din Consiliul Agriculturii si Pescuitului sunt pregatite de 12 formatiuni de lucru care se impart in 45 de subdiviziuni in functie de produse (de exemplu: grau, orez etc.) sau domenii (de exemplu chestiuni agrimonetare etc.). Inainte de a fi inainte spre Consiliu dosarele sunt dupa aceea studiate ori de Coreper ori de Comitetul Special pentru Agricultura . Coreper-ul se ocupa de obicei cu problemele legate de pescuit, sigurantei alimentare si bugetului agriculturii.

Consiliul decide in acest domeniu prin majoritate calificata, ori in consultare cu Parlamentul european, in cazul agriculturii si pescuitului, ori prin codecizie, in cazul sigurantei alimentare.

8. Mediu

Consiliul pentru Mediu este compus din ministrii mediului din tarile membre UE si se intalneste de patru ori pe an. El ia deciziile prin majoritate calificata in codecizie cu Parlamentul european.Mai ales in ultimii ani mediul a devenit o problema de prim plan atat in cadrul international cat si cel comunitar.

9.Educatie, Tineret si Cultura

Aceasta configuratie a Consiliului aduce impreuna de trei patru ori pe an ministrii din tarile membre UE responsabili pentru educatie, cultura, tineret si comunicare. Deciziile sunt luate de obicei prin majoritate calificata si in codecizie cu Parlamentul european. O exceptie o reprezinta afacerile culturale unde este necesar un vot unanim.Principalul rol al Uniunii in acest domeniu este oferirea unui cadru de cooperare intre statele membre prin schimburi de informatii si experiente in probleme de interes comun. Se pot folosi si cateva canale legislative la nivel comunitar, acolo unde este stabilit de tratate, ca de exemplu in domeniul audiovizualului sau a recunoasterii mutuale a diplomelor.

BIBLIOGRAFIE:

1. Managementul Afacerilor Publice Europene, Institutii si mecanisme ale UE, Lect. Dr. Dacian C. Dragos - curs an unuv. 2005-2006, Universitatea Babes - Bolyai Cluj-Napoca.
2. Constanta Matusescu- Introducere in dreptul comunitar,Targoviste TRANSVERSAL2005
3. Prof. univ. dr. Adrian Nastase, dr. Bogdan aurescu, dr,doc. Alexandru Bolintineanu Dept international contemporan editia a doua, revazuta si adaugita, Bucuresti ALL BECK 2000
4. Madalina Voican, Ruxanda Budescu, Gheorghe Mocuta Curti internationale de justitie , Bucuresti ALL BECK
5. Dr. Corina Leicu, dr. Ioan Leicu Institutiile Comunitare , Bucuresti Lumina Lex, 1996, p. 79.Lect. univ. dr. Corina Leicu Drept Comunitar , Bucureesti Lumina Lex, 1998

FACULTATEA DE DREPT "SIMION BARNUTIU", DOMENIUL STIINTE ADMINISTRATIVE, SPECIALIZAREA ADMINISTRATIE PUBLICA

REFERAT LA DISCIPLINA DREPT COMUNITAR EUROPEAN II

TEMA: "Consiliul European si Consiliul Uniunii Europene."