Ce este Uniunea Europeana?

Ce este Uniunea Europeana?

Etapele constructiei Uniunii Europene

Aspiratia spre o Europa unita este veche[1]. Inca din 1849 scriitorul francez Victor Hugo vorbea de ziua in care toate natiunile continentului se vor uni intr-o societate suprema si vor forma o fratie a Europei: Va veni o zi in care voi, francezi, rusi, italieni, englezi, germani, voi, toate natiunile continentului, fara sa va pierdeti calitatile distincte si glorioasa voastra individualitate veti fonda impreuna o unitate superioara si veti constitui fraternitatea europeana.

Secolul al XX-lea a fost secolul in care a aparut pe scena internationala ideea globalizarii, realitate deja intalnita in mai multe zone ale lumii, iar in cadrul acesteia, integrarea internationala Teoretic, globalizarea permite realizarea unor forme integrationiste cat mai eficiente pentru rezolvarea unor probleme culturale, sociale, etnice si economice.

In prima jumatate a secolului al XX-lea, Europa a ramas profund divizata si afectata de cele doua razboaie mondiale. Dupa primul razboi mondial, ideile si preocuparile pentru o Europa unita au fost frecvent evocate. Adunarea Societatii Natiunilor a adoptat, de exemplu, la 17 septembrie 1930, o rezolutie care hotara crearea comisiei de studiu pentru Uniunea Europeana. Initiativa a apartinut ministrului de externe al Frantei, Aristide Briant, care a fost desemnat si presedinte al Comisiei. Obiectivul prevazut era crearea unei organizatii europene cu caracter politic si economic. Din cauza crizei internationale si evolutiei evenimentelor pe continent, ideea crearii Uniunii Europene a intrat in impas. Totusi, chiar in timpul razboiului, in octombrie 1942, Winston Churchill a rostit celebrul sau discurs: Oricat de departe poate parea azi acest obiectiv, eu am speranta ferma ca familia europeana va actiona intr-o uniune stransa in cadrul Consiliului Europei. Astept si doresc crearea Statelor Unite ale Europei unde va fi posibila orice calatorie fara obstacole. Sper sa vad economia Europei studiata intr-un tot unitar. Sper sa vad un Consiliu care sa regrupeze poate 10 natiuni, printre care fostele Mari Puteri

Dupa cel de-al doilea razboi mondial o mare parte a economiei europene era distrusa. Pe plan international la numai 7 saptamani de la capitularea Germaniei naziste si cu numai 6 saptamani inainte de lansarea bombei de la Hirosima, reprezentantii a 50 de natiuni au semnat Carta Natiunilor Unite la San Francisco.

In anul 1949, 6 tari din Estul Europei (Uniunea Sovietica, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Romania, Cehoslovacia) si fosta Germania Democrata au semnat acorduri de ajutor reciproc COMECON (C.A.E.R). Cu timpul aceste acorduri s-au extins si in afara granitelor Europei, ajungand pana la Cuba. Crearea Consiliul de Ajutor Economic Reciproc la 8 ianuarie 1949 urmarea - oficial - fluidizarea relatiilor comerciale si colaborarea economica si tehnico-stiintifica dintre tarile fondatoare.

Contradictiile dintre Europa de Est si cea de Vest s-au adancit prin crearea celor doua blocuri militare - NATO (1949) si Tratatul de la Varsovia (1955). A urmat o perioada care a intrat in istorie sub denumirea de 'razboi rece', incheiata abia la inceputul deceniului '90. Cele doua parti ale Europei divizate - Vestul si Estul - au urmat si in domeniul economic cursuri diferite.

In acest context politic ideile despre unitatea tarilor europene democratice au fost reluate. Pe 19 septembrie 1946, intr-un discurs istoric tinut la Zurich, Winston Churchill a invitat dusmanii din ajun, indeosebi Franta si Germania, sa se reconcilieze in scopul de a crea progresiv ceea ce el a numit din nou un Consiliu al Europei. Aceasta ii aparea drept Un remediu care, ca prin miracol, va transforma in intregime situatia si, pe parcursul catorva ani, va conferi Europei aceeasi libertate si fericire precum cea de astazi din Elvetia Noi va trebui sa edificam Statele Unite ale Europei.

Aparitia Comunitatilor Europene are la baza declaratia ministrului francez de externe Robert Schuman, care, la data de 9 mai 1950, a prezentat un plan, pus la punct impreuna cu Jean Monnet, comisar al planului de modernizare a Frantei de dupa razboi[2].

Planul Schuman a devenit realitate la 18 aprilie 1951 prin semnarea la Paris, de catre 6 tari (Belgia, Olanda, Luxemburg, R.F.Germania, Franta, Italia) a Tratatului instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO), care a intrat in vigoare la 23 iulie 1952.

Primele succese inregistrate de CECO au determinat ministrii de externe ai celor 6 tari fondatoare sa incerce continuarea procesului in domeniul economic, astfel ca, la 25 martie 1957, au fost semnate Tratatul Comunitatii Europene a Energiei Atomice (CEEA) si Tratatul Comunitatii Economice Europene (CEE), care au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958.

Astazi Uniunea Europeana este rezultatul unei munci de peste 50 de ani, timp in care a fost creata o piata unica, dinamica, in care oamenii, bunurile, serviciile si capitalurile au libertate de miscare, si in care s-a incercat ca, prin progresul social creat, cat mai multi cetatenii ai Uniunii Europene sa se bucure de beneficiile pietei unice.

Regulile in cadrul Uniunii sunt stipulate intr-o serie de tratate adoptate pe parcursul evolutiei sale:

Actul Unic European (1986);

Tratatul de la Maastricht (1992);

Tratatul de la Amsterdam (1997);

Tratatul de la Nisa (decembrie 2001) ;

Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa (2004).

In cei aproape 50 ani de existenta au fost cinci valuri de aderare:

Danemarca, Irlanda si Marea Britanie

Grecia

Spania si Portugalia

Austria, Finlanda si Suedia

1 mai 2004: tari adera la Uniunea Europeana (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria).

Primul pas spre integrarea Europeana a fost facut de sase tari europene (Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda) care au realizat o piata comuna a carbunelui si otelului. Scopul acestei uniunii era sa asigure pacea intre popoarele victorioase si cele infrante dupa cel de-al doilea razboi mondial si sa ii faca sa coopereze ca parteneri egali sub aceleasi institutii. Aceste sase state membre au decis infiintarea Comunitatii Economice Europene CEE, comunitate ce se bazeaza pe o piata unica a produselor si serviciilor.

Progresul economic evident al Comunitatii Economice Europene a determinat Marea Britanie sa solicite, in mai 1967, aderarea sa la Comunitate. Cererea Marii Britanii a fost urmata de cele ale Danemarcei, Irlandei, Norvegiei. Aceasta procedura de aderare, inceputa in anul 1970, s-a finalizat prin semnarea Tratatului de aderare a Comunitatilor europene a trei dintre cele 4 state care au depus cerere si anume: Marea Britanie, Danemarca, Irlanda. Norvegia refuza, prin referendum, sa devina stat membru al Comunitatilor. Tratatul a fost semnat la Bruxelles, la 22 ianuarie 1972 si a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1973.

La inceputul anilor 1970, liderii Comunitatii au inteles dificultatea procesului de omogenizare a economiilor statelor membre si au constientizat necesitatea unei uniunii monetar. Acest lucru s-a concretizat la 13 martie 1979 cand C.E.E. (cu exceptia Marii Britanii) a creat un spatiu monetar denumit Sistemul Monetar European bazat pe o unitate de cont numita ECU. Sistemul a ajutat Comunitatea sa stabilizeze rata de schimb valutar si a incurajat tarile membre sa introduca politici stricte care sa permita un sprijin mutual si solidar intre tarile membre.

Grecia, stat asociat inca din anul 1961 la C.E.E., a solicitat, la randul sau, sa devina stat membru al Comunitatii. In ciuda diferentelor existente la nivel economic ale acestei Republici, Tratatul de aderare a fost semnat la Atena, la 28 mai 1979 si a intrat in vigoare pe 1 ianuarie 1981. Aceasta extindere, nu mai mare decat precedenta, nu modifica structurile C.E.

Aceasta extindere a fost urmata de Spania si Portugalia in 1986. In acelasi timp Comunitatea Economica Europeana a inceput sa joace un rol mult mai important pe plan international, semnandu-se o serie de tratate si conventii.

Dupa caderea zidului Berlinului in 1989 situatia politica la nivelul Europei s-a schimbat din temelii ducand la reunificarea Germaniei in 1990 si la instalarea regimurilor democratice in tarile din centrul si estul Europei.

In acelasi timp, la nivelul Comunitatilor Europene au avut loc noi schimbari, astfel, statele membre au adoptat un nou tratat in decembrie 1991 cunoscut sub denumirea de Tratatul de la Maastricht. Acest tratat a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993 si a oficializat pentru comunitate denumirea de Uniunea Europeana stabilind si un nou set de obiective pentru statele membre cum ar fi: crearea uniunii economice si monetare (U.E.M) intre 1 ianuarie 1997 si 1 ianuarie 1999, cetatenia europeana, stabilirea de noi politici comune, cum ar fi politica de securitate comuna.

La 1 ianuarie 1995 are loc cea de-a patra largire a Uniunii Europene prin aderarea a 3 noi state: Austria, Finlanda, Suedia. Uniunea Europeana avea 15 state membre si se pregatea pentru realizarea unuia din cele mai importante obiective ale sale si anume inlocuirea monedelor nationale cu moneda unica europeana EURO.

La 1 ianuarie 2002 bancnotele si monede EURO au intrat in circulatie in 12 din tarile state membre acestea formand asa numita Zona Euro (Germania, Franta, Luxemburg, Olanda Belgia, Italia, Grecia, Spania, Portugalia, Finlanda, Austria). In prezent, Euro este o moneda importanta la nivel national avand un statut similar cu cel al dolarului.

La 13 decembrie 2002, la Copenhaga, Consiliul European a facut unul din cei mai importanti pasi spre o unificare europeana aproband aderarea la Uniunea Europeana a 10 state, pentru data de 1 mai 2004. Prin aceasta decizie Uniunea Europeana nu numai ca si-a marit suprafata si populatia dar a pus capat unei separatii la nivel continental, decizia avand o dimensiune politica si morala.

Noile tari intrate in Uniunea Europeana la 1 mai 2004 sunt: Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Malta, Polonia, Slovacia si Slovenia, acestea s-au alaturat astfel familiei democratice europene.

Mai mult de jumatate de secol de integrare europeana, a avut un impact enorm in istoria Europei si in mentalitatea europenilor. Guvernele statelor membre si nu numai, indiferent de culoare lor politica, stiu ca timpul unui nationalism suveran absolut a trecut si numai printr-o comuniune pot lasa la o parte problemele istorice si pot realiza impreuna un progres economic si social.

Uniunea Europeana ofera astfel un raspuns provocarii date de fenomenul globalizarii, un raspuns exprimat in valorile Europene, dar mai presus de orice ofera cea mai buna asigurare politica pentru un viitor liber si pasnic.

Cat de mult se poate extinde Uniunea Europeana ?

In prezent Uniunea Europeana numara 25 de state membre si o populatie de aproximativ 457 de milioane cetateni europeni. Viitorul pas in vederea extinderii are ca data oficiala 1 ianuarie 2007, data la care vor fi invitate sa adere Romania si Bulgaria.

Procesul de extindere va continua si dupa aceasta data, deoarece inca doua tari, Turcia si Croatia, si-au exprimat dorinta politica de a adera la Uniunea Europeana. In viitor, insa, orice tara europeana care doreste sa adere la Uniunea Europeana isi poate exprima interesul in acest sens.

Pentru a putea adera la Uniunea Europeana, Consiliul European a stipulat pentru tarile candidate trei criterii majore. Ele sunt cunoscute sub denumirea de Criteriile de la Copenhaga (1993) si se regasesc sub urmatorul continut:

stabilitatea institutiilor ce garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului si protectia minoritatilor;

existenta unei economii de piata functionale si capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei din Uniunea Europeana;

capacitatea de asumare a obligatiilor de stat membru, inclusiv cele privind aderarea la obiectivele uniunii politice, economice si monetare.

Uniunea Europeana actioneaza in limitele competentelor si obiectivelor care ii sunt conferite prin Tratat. In domeniile care nu tin de competenta sa exclusiva, Comunitatea nu intervine decat daca, si in masura in care, obiectivele actiunii vizate nu pot fi realizate intr-o maniera satisfacatoare pentru statele membre si pot fi mai bine realizate la nivel comunitar. Acesta este principiul subsidiaritatii care urmareste sporirea eficientei decizionale prin acceptarea de catre statele membre a transferului unei parti din atributiile suverane unor institutii independente ce reprezinta, in acelasi timp, interesele nationale cat si pe cele comunitare. Principiul subsidiaritatii are drept scop prevenirea achizitionarii de catre Comunitate a unei influente prea mari, astfel incat Comunitatea sa actioneze numai daca obiectivul propus nu poate fi atins in mod eficient de catre statele membre.

Uniunea respecta identitatea nationala a statelor membre, in care sistemele de guvernare sunt fondate pe principii democratice, precum si drepturile garantate prin Conventia Europeana a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, semnata la Roma in 1950.

Valorile si simbolurile Uniunii Europene

Valori europene

La inceputul anilor '50, Jean Monet spunea: noi nu formam o coalitie de state, noi unim popoare. In prezent insa Uniunea Europeana are la baza mai degraba cooperarea economica, ceea ce face ca Uniunii sa ii fie atribuita imaginea unei piete de desfacere pentru consumatori si producatori, arena unde se ciocnesc si se dezbat diverse interese economice. In acelasi timp insa liderii europeni sunt constienti ca nu poate exista o economie de piata libera fara existenta unui fundament moral, fara existenta unor valori universal acceptate de catre toti cetatenii europeni si care sa prezinte garantia acceptarii si respectarii demnitatii umane si egalitatii. Uniunea Europeana este o comunitate a valorilor. Societatea noastra este produsul unor mari religii si traditii sociale. Ideile grecilor si romanilor, crestinismul, iudaismul, umanismul si iluminismul ne-au facut ceea ce suntem astazi - spunea primul ministru Jan Peter Balkenende - suntem in acelasi timp Europa lui Michelangelo si Montesquieu, dar si Europa ghilotinei si a camerelor de gazare.

Exista si opinia care sustine ca extinderea UE are la baza o decizie mai degraba politica decat economica (sau financiara)[4]. Extinderea UE va duce la aparitia unei noi puteri economice, care ar putea concura cu SUA si Japonia (un fel de super-stat european. Unele state deja si-ai exprimat ingrijorarea in acest sens . De exemplu: in Franta Presedintele francez Jaques Chirac s-a declarat categoric impotriva crearii unui super-stat european, spre deosebire de multi parteneri ai sai germani din Uniunea Europeana. De asemenea, pozitia guvernului de la Atena, Grecia, a vizat mentinerea identitatii statelor membre ale UE

Drepturile fundamentale si valorile democratice, impuse de experientele dramatice ale Europei, sunt respectate in statele membre ale Uniunii Europene, acestea fiind semnatare ale unor texte, precum: Conventia Europeana a Drepturilor Omului (1950), Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948), Carta Sociala Europeana (1962), Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor (1996) sau Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2002).

Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa, semnat la 29 octombrie 2004, este un pas important sub acest aspect intrucat creaza o Europa mult mai democratica si mai transparenta. Tratatul prevede valorile Uniunii Europene, valori caracteristice unei societati bazata pe pluralism, toleranta, justitie, solidaritate si nediscriminare. Acestea sunt comune tuturor statelor membre, si se bazeaza pe respectarea:

demnitatii umane (toti oamenii au dreptul de a fi respectati si tratati in mod corect in ceea ce priveste rasa, originea, sexul, statutul social, limba, religia, opinia politica sau varsta);

libertatii (libertatea are in vedere trei aspecte principale: o persoana trebuie sa fie libera sa aleaga in functie de propriile considerente, sa isi exprime opinia si sa se exprime liber. Specific, in cadrul Uniunii, putem vorbi si de cele patru aspecte ale libertatii de miscare a persoanelor, bunurilor, capitalurilor si serviciilor);

democratiei Democratia nu este a atat o forma de guvernare cat un set de principii- Woodrow Wilson presedinte american (1856-1924). Aceste principii au in vedere respectarea drepturilor si obligatiilor si presupune ca majoritatea populatiei sa joace mai degraba un rol activ decat unul pasiv);

egalitatii (un mare politician Charles de Montesquieu spunea ca Prin natura lor toti oamenii se nasc egali, dar nu pot pastra aceasta egalitate. Societatea ii face sa o piarda si aceasta nu poate fi regasita decat prin protectia legii);

statului de drept existenta statului de drept este strans legata de notiunea de democratie si se bazeaza pe existenta unui sistem democratic de legi si de institutii care le apara si le aplica eficient);

drepturilor omului. In acelasi discurs prim-ministrul Jan Peter Balkenende (2004), intr-o exprimare plastica, puncta importanta valorilor europene ca fiind mortarul dintre caramizile ce stau la baza constructiei europene, lipiciul ce uneste guvernele nationale facandu-le sa inteleaga importanta unei strategii comune.

In raport cu valorile europene, romanii considera ca in Romania exista mai putin respect pentru valorile sociale, economice si umane cum ar fi demnitatea umana (20%), justitia 31%, sprijin economic pentru zonele slab dezvoltate 31%, statul de drept 31%, egalitatea 33%, drepturile omului 41%, solidaritatea 47% (date furnizate de studiul Valori romanesti, valori europene, realizat la nivel national in perioada 2227 iunie 2005 de catre delegatia Comisiei Europene). Tinerii domina toate grupurile care subliniaza nivelul scazut de respect care exista pentru valorile umane.

Din mai 2000, Uniunea Europeana este marcata de deviza Unitate in diversitate rodul unui concurs la care au participat, cu propuneri, 80.000 de tineri, intre 10 si 20 de ani. Unitate in diversitate semnifica dezvoltarea unei societati europene bazate pe respectarea identitatii culturale si istorice a fiecarui popor parte a unei Europe unite, unde in ciuda diferentelor culturale, religioase si nu numai oamenii pot fi parte a unei comunitati vibrante. Valorile comune ca libertatea, solidaritatea si respectul mutual fac posibila o deschidere a Europei catre o mare diversitate de oameni si poate construi in acelasi timp o comunitate in care oamenii isi respecta reciproc opiniile, stilul de viata.

Simboluri europene

De-a lungul timpului Uniunea Europeana si-a construit propriile simboluri, simboluri care o fac recunoscuta astazi atat la nivelul Uniunii cat si in afara ei. Acestea sunt:

Ziua Europei 9 mai;

Drapelul european;

Imnul european;

Moneda unica europeana EURO.

Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas catre crearea a ceea ce este astazi Uniunea Europeana. In acea zi, la Paris, Ministrul de Externe al Frantei, Robert Schuman, a citit presei internationale o declaratie prin care chema Franta, Germania si celelalte popoare ale Europei sa isi uneasca productiile de otel si carbune, intr-o prima fundatie concreta a unei federatii europene. Propunerea lui avea ca scop crearea unei comunitati in cadrul careia membrii sa puna sub un control comun, productia de otel si carbune ca baza a puterii lor militare -, in scopul evitarii izbucnirii unui nou razboi. Tarile carora li se adresa aceasta provocare erau in primul rand Franta si Germania tari care fusesera in razboi timp de aproape 100 de ani, iar cel de-al doilea razboi mondial aproape ca le distrusese.

In 1985, cand proiectul constructiei europene era deja clar conturat, cele zece state membre care formau la acea data Comunitatea Europeana, au hotarat ca ziua de 9 mai sa devina Ziua Europei

Drapelul european este albastru, cu 12 stele, asezate in cerc. Drapelul a fost adoptat initial de catre Consiliul Europei, in 1955, si a devenit drapelul oficial al Comunitatii Europene in mai, 1986. Drapelul nu este numai simbolul Uniunii Europene, este si simbolul unitatii europene si a identitatii sale internationale. Numarul stelelor nu are legatura cu numarul statelor membre; ele formeaza un cerc de stele galbene si sunt dispuse precum orele pe cadranul unui ceas, simbolizand plenitudinea si perfectiunea. Cercul reprezinta solidaritatea si armonia. Numarul stelelor nu se va schimba indiferent de numarul statelor membre ale Uniunii Europene.

Imnul european. Consiliul Europei a fost cel care a decis, in 1972, ca Oda bucuriei, preludiul celei de-a patra parti a Simfoniei a IX-a de Beethoven, sa devina imnul Consiliului. In 1985, in urma Consiliului European de la Milano, Statele Membre UE l-au adoptat ca imn oficial al Uniunii Europene.

Moneda unica europeana. La originea conceptului de moneda unica se afla tratatele care stau la baza Uniunii Europene. Tratatul de la Roma (1957) declara ca piata comuna este unul dintre obiectivele prioritare ale Comunitatii Europene ce va contribui la o uniune mai stransa intre popoarele Europei. Tratatul Uniunii Europene (1992 - Maastricht) introduce Uniunea Economica si Monetara si pune bazele monedei unice. Iar in decembrie 1995, Consiliul European de la Madrid decide ca moneda unica sa poarte numele de EURO. Euro a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1999 si a inceput sa fie utilizata, in bancnote si monede, in 12 din statele membre ale Uniunii Europene, incepand cu 1 ianuarie 2002, celelalte state membre utilizand-o in paralel cu monedele nationale. Sigla monedei este litera inspirata din litera greceasca epsilon care reprezinta prima litera a cuvantului Europa, iar cele doua linii paralele simbolizeaza stabilitatea economica.

Principalele obiective

Principalele obiective sunt:

promovarea progresului economic si social (piata unica a fost instituita in 1993, iar moneda unica a fost lansata in 1999);

sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internationala (prin ajutor umanitar pentru tarile nemembre, o politica externa si de securitate comuna, implicare in rezolvarea crizelor internationale, pozitii comune in cadrul organizatiilor internationale);

sa instituie cetatenia europeana (care nu inlocuieste cetatenia nationala, dar o completeaza, conferind un numar de drepturi civile si politice cetatenilor europeni);

sa dezvolte o zona de libertate, securitate si justitie (legata de functionarea pietei interne si in particular de libera circulatie a persoanelor);

sa existe si sa se consolideze in baza dreptului comunitar (corpul legislatiei adoptate de catre institutiile europene, impreuna cu tratatele fondatoare).

Organizarea Uniunii Europene[7]

Institutii[8]

Unicitatea constructiei europene se reflecta in primul rand in arhitectura institutionala. Statele accepta sa delege o parte din puterile lor suverane unor institutii comune create prin tratatele fondatoare, cu modificarile succesive, institutii al caror scop este sa asigure o participare democratica a Statelor membre la luarea de decizii.

In momentul actual functionarea Uniunii se bazeaza pe sase institutii:

1). Consiliului European Rolul principal al acestuia este definit de Articolul 4 al dispozitiilor comune din Tratatul Uniunii Europene: Consiliul European da Uniunii impulsurile necesare dezvoltarii sale si ii defineste orientarile politice generale. Spre deosebire de Parlamentul European, Consiliu, Comisie, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi, Consiliul European nu este, din punct de vedere juridic, o institutie a Comunitatii Europene. Cu toate acestea, el joaca un rol esential in toate domeniile de activitate ale Uniunii Europene, fie dand un impuls Uniunii sau definind orientarile politice generale, fie coordonand, arbitrand sau oferind solutii in probleme dificile. Consiliul European reuneste sefii de state sau guverne ai celor 25 state membre ale Uniunii Europene si Presedintele Comisiei Europene. Nu trebuie confundat cu Consiliul Europei (care este un organism international) sau cu Consiliul Uniunii Europene (care este format din ministri ai celor douazeci si cinci state membre). Tratatul constitutional consacra formal functionarea Consiliului European ca institutie de sine statatoare.

2). Parlamentul European (ales de catre popoarele statelor membre). Josep Borell este in prezent Presedintele Parlamentului European. Sediul Parlamentului European este la Strasbourg, unde se tin sedintele o saptamana in fiecare luna. Unele sedinte se tin la Bruxelles, iar Secretariatul General se afla la Luxemburg.

3). Consiliul de Ministri sau Consiliul Uniunii Europene, numit pe scurt Consiliu[11]. (reprezentand guvernele statelor membre).

4). Comisia Europeana[12]. (executivul si organismul cu drept de a initia legislatie);

5). Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (prescurtat CJCE)[13]. Ca orice sistem de drept veritabil, si cel al Comunitatii presupune existenta unor garantii jurisdictionale ce trebuie sa intre in functiune in situatia contestarii sau punerii in aplicare a legislatiei Comunitare.

6). Curtea de Conturi (responsabila de controlul folosirii fondurilor comunitare).

Aceste institutii sunt sprijinite de alte organisme:

Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor (organisme consultative care acorda sprijin ca pozitiile diferitelor categorii sociale si regiuni ale Uniunii Europene sa fie luate in considerare);

Avocatul Poporului in Uniunea Europeana (care se ocupa de plangerile cu privire la administratia la nivel european);

Banca Europeana de Investitii (institutia financiara a UE) si

Banca Centrala Europeana (raspunzatoare de politica monetara in zona euro).

Alte institutii:

Comisia Europeana.

Delegatia Comisiei Europene in Romania Delegatia Comisiei Europene in Romania este reprezentanta diplomatica a Comisiei Europene in Romania.

Oficiul European de Lupta Contra Fraudei (OLAF) [16].

EuropeAid Oficiul de Cooperare[17] este un serviciu al Comisiei Europene, infiintat la 1 ianuarie 2001 ca parte a eforturilor Comisiei de a reforma activitatea de gestiune a ajutorului financiar extern.

Tribunalul de Prima Instanta A fost infiintat in 1989 cu scopul de a consolida garantiile judiciare acordate persoanelor fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al autoritatii judiciare, permitand astfel Curtii de Justitie sa se concentreze asupra atributiei sale de baza, interpretarea uniforma a legislatiei Comunitare.

Mediatorul European[19] sau Ombudsman investigheaza plangerile privind functionarea defectuoasa a institutiilor si a organismelor din cadrul Comunitatii Europene.

Controlorul European pentru Protectia Datelor[20]. In ansamblu, controlorul european si adjunctul acestuia au raspunderea ca drepturile si libertatile fundamentale ale persoanelor fizice, in special dreptul la viata privata, sa fie respectate de catre institutiile si organismele comunitare in procesul de prelucrare a datelor cu caracter personal.

Pe langa aceste institutii, UE include o serie de organisme specializate:

Organisme interinstitutionale:

Oficiul de Publicatii Oficiale al Comunitatilor Europene si Oficiul de Selectie a Personalului Comunitatilor Europene;

Agentii descentralizate: 17 agentii comunitare specializate care functioneaza in cadrul domeniului comunitar (primul pilon al Tratatului CE);

ISIS (Institutul European pentru Studii de Securitate) si Centrul European pentru Observatii din Satelit, ambele functionale in cadrul Politicii Externe si de Securitate Comuna (al doilea pilon);

Europol si Eurojust in cadrul Cooperarii Politienesti si Judiciare in Materie Penala (al treilea pilon).

Biserica Ortodoxa si imaginea Romaniei in contextul integrarii[21]

In general, Uniunea Europeana este privita intr-o lumina favorabila, ca pe un spatiu stabil din punct de vedere economic si unde drepturile omului sunt respectate si libertatea omului este garantata. Dar daca privim mai indeaproape aceasta realitate observam doua mari fenomene malefice ce sunt in legate de Uniunea Europeana si care se extind si cuprind intreaga lume.

Primul fenomen este cel al secularizarii prin care intelegem racirea sentimentului religios, pierderea dimensiunii sacramentale din viata omului si axarea acestuia in planul lumii materiale, al orizontului perisabil si contingent al vietii cotidiene. Secularizarea, acest flagel al societatii mondiale, mai pregnant in ultimul veac, conduce la separarea divinului de uman si negarea existentei, de cele mai multe ori, a primului factor in viata omului[22].

Secularizarea consta in fenomenul desacralizarii lumii ca rezultat al tendintei de a aduce profanul sub autoritatea sacrului. Secularizarea este procesul care sustrage progresiv religiei toate sectoarele vietii sociale si culturale, de la arta la filozofie, de la drept la stiinte, de la educatie la putere, si unele si altele dezvoltandu-se in cadrul unor procese autonome. Acest proces de secularizare a atins astazi asemenea proportii incat, dupa cum spun specialistii, pentru prima probabil in intreaga istorie, legitimarile religioase ale lumii si-au pierdut credibilitatea lor, nu numai pentru anumiti intelectuali sau pentru indivizi izolati, ci pentru largi paturi ale intregii societati[23].

Secularismul este doctrina si ideologie anticrestina. Secularismul este de parere ca fiinta umana poate sa-si intretina existenta fara Dumnezeu. Credinta crestina apare in mod simplist ca un obstacol in fata progresului umanitatii. Prin promovarea autonomizarii, secularizarea a generat criza ecologica. Omul se considera stapanul Planetei pe care o exploateaza spre grabnica lui imbogatire. Lumea devine proprietatea omului si nu campul energiilor dumnezeiesti prin care Dumnezeu coboara neincetat din transcendent spre imanent.

Al doilea fenomen, legat de fenomenul secularizarii, ce a inceput odata cu secolul Luminilor, este procesul globalizarii, ce reprezinta una din provocarile cele mai stringente cu care se confrunta lumea contemporana si ea consta intr-un extrem de vast si complex proces de unificare a umanitatii, plecandu-se de la premise economice, dar manifestandu-se pregnant in toate aspectele vietii: social, politic, cultural, religios. Denumirea de globalizare vine de la termenul anglo-saxon global, ce inseamna mondial. Prin acest termen se exprima tendinta de informatizare si internationalizare a economiei la nivel planetar[24].

In contextul mondializarii economiei, concurenta si competitivitatea care deriva din ea nu au mai fost vazute ca moduri de functionare a pietei, ci ca moduri de viata in care predomina rivalitatea generalizata. E razboiul tuturor impotriva tuturor. Competitivitatea inteleasa ca mijloc este transformata in scop, ea devenind quintesenta unei ideologii dominante impuse subliminal si explicit in imaginarul colectiv si in realitatea efectiva a lumii prezente. Aceasta ideologie ne impune credinta ca pentru a supravietui este obligatoriu sa-ti invingi adversarul. Suntem angajati intr-un razboi tehnologic si economic care se poarta la scara mondiala. Limbajul razboiului militar a fost transferat in cadrul economicului si, prin mediatizare, el devine o expresie cotidiana ce exprima relatiile interumane.

Globalizarea bazata pe multiculturalismul ideologic si ultraliberalismul economic produce o adevarata mutatie in planul umanului, producand si reproducand la nesfarsit tipul omului de consum. Este un mod de a fi, ce substituie adevarata identitate umana prin refuzul profunzimii existentiale cu o amagitoare existenta axata pe comoditatea si mediocritatea unei vieti de consum[25].

Valorile educatiei si culturii inradacinate intr-o paradigma a Traditiei sunt inlocuite prin intermediul mass-mediei de pseudo-idealurile generate de o societate marcata de idolatrizarea prosperitatii materiale care refuza orice apel la transcendenta.

Provocarea globalizarii impune o atitudine inclusiv din partea Bisericii. Globalizarea ideologica, desi e prezentata uneori din perspectiva religioasa ca o expresie a aspiratiilor de unitate religioasa a omenirii, nu este decat o deturnare a unitatii lumii in Hristos. Globalizarea nu cauta decat o unificare artificiala realizata la nivel exterior, fiind in acest sens o expresie a orgoliului mutilant al unei lumi cazute in pacat. In schimb, Biserica lui Hristos urmareste unitatea intregii lumi si transfigurarea intregii creatii, dar plecand de la unificarea launtrica a omului. Prin aceasta egocentrismul este anulat[26]. Ideologia globalizarii, prin faptul ca urmareste o unificare exterioara prin crearea unei vaste retele informatizate impersonale, loveste profund in demnitatea persoanei crestine afirmate in crestinism.

Globalizarea produce efecte nefaste[27], cum ar fi:

- reactii xenofobe extremiste, ca urmare a mutarii capitalului unde mana de lucru este mai ieftina, unde resursele implica costuri reduse de exploatare. Ca urmare, bastinasii pierd locuri de munca in favoarea emigrantilor, iar aceste realitati duc la reactii xenofobe si la ascensiunea partidelor de extrema dreapta, dar si la miscari de strada de amploare.

- complicarea vietii si lipsa unei viziuni unitare asupra omului. In planul credintei, acest fenomen al divizarii duce la excluderea Bisericii din viata sociala. Biserica (inglobata tot mai mult in Stat) devine un instrument doar pe un sector al vietii: transcendentul.

- disparitia persoanei si promovarea individualismului imitativ. Lumea globalizanta in care am inceput sa traim este o lume anosta, uniforma si fara chip. Cel cu care comunicam este, de cele mai multe ori, o masinarie, un bankomat, un distribuitor de suc, cafea sau altceva, un robot, o banda inregistrata. Omul modern tinde sa-si ascunda chipul in turma, intr-o masa amorfa. Prefera sa nu aiba chip si personalitate pentru a nu fi responsabil de faptele sale, si aceasta din cauza urmatorilor factori: urbanizarea vietii, ce duce la pierderea relatiilor interumane responsabile si personale; masca democratiei, prin care omul global transfera responsabilitatea asupra unei mase. In democratie, nimeni nu este vinovat de nimic, in schimb se creeaza iluzia puterii fara responsabilitate; totul e de vanzare. Omul nu mai vrea sa ajunga in Rai (indiferent cum l-ar intelege), ci vrea sa-si duca Raiul aici. Conceptia aceasta paguboasa se rasfrange si asupra raporturilor noastre cu Dumnezeu. De prea multe ori acestea sunt raporturi negustoresti, de do ut des; taina fratelui intr-o lume secularizata. Problema societatii de astazi este aceea ca ajutorul, milostenia, darul, nu mai are chip. Institutionalizam totul, chiar si milostenia, astfel ca milostenia nu mai vine din partea samarineanului milostiv, ci de la casa de oaspeti. Omul cazut in mainile talharilor nu mai gaseste omul ci cel mult niste initiale, sigle ONG-uri.

Ajutorul societatii secularizate este un ajutor fara priviri, fara dialog, fara mila, ori in crestinism a darui inseamna mila, adica iertare, iubire, compasiune, intelegere, grija; omogenizarea timpului si a spatiului. Incercand sa-l faca egal si confortabil, pretutindeni omul global niveleaza culoarea si forma si, mai ales, distruge poezia vietii. Intr-un asemenea spatiu, omul nu are nevoie de timp, deoarece acesta l-ar conditiona existential. Trecutul inseamna apartenenta la traditii, la un spatiu etnic, ceea ce este refuzat de omul modern, cosmopolit; pierderea sensului sarbatorii. Din cauza plonjarii intr-un timp fara culoare, omul actual pierde bucuria ritmului liturgic. Neavand dimensiunea timpului sacru (ciclic si recuperabil, asa cum spune Eliade), omul modern percepe popasul temporal duminical doar ca pe un timp de odihna fizica. Goana dupa rentabilitate si munca neincetata ne fac uneori sa uitam ca munca este doar un mijloc si nu un scop in sine.

In contextul integrarii in Uniunea Europeana, intr-o lume globalizanta si secularizata, Romania incearca sa isi contureze identitatea si sa isi promoveze simbolurile. In acest sens, este esential sa recunoastem cat mai exact elementele de identitate care sa transmita lumii un mesaj pozitiv despre tara noastra si despre spiritul romanesc. Mai mult decat atat, imaginea negativa pe care multi romani o au despre Romania este sursa unor atitudini neconstructive pentru societatea noastra. Neincrederea in potentialul societatii romanesti de a evolua duce la resemnare si neimplicare si ii determina pe multi romani sa isi doreasca sa traiasca in alta parte a lumii.

In acest sens, Biserica stramoseasca, adica Biserica Ortodoxa Romana, joaca un rol important in edificarea si afirmarea imaginii Romaniei in Europa. Trebuie subliniat faptul ca Biserica Ortodoxa reprezinta un factor important de stabilitate sociala. Ea promoveaza valorile crestin-ortodoxe in societatea romana contemporana, care este invadata de imoralitatea anarhica occidentala. Dintotdeauna Biserica a fost institutia cu cea mai mare credibilitate si speranta pentru poporul roman si istoria confirma acest adevar, pentru ca Ortodoxia a constituit si constituie un element de continuitate si coeziune al natiunii romane de pretutindeni.

Desi, asa cum am spus mai sus, credinta crestina a pierdut teren in Europa si in lume, fiind considerata un obstacol in fata progresului umanitatii, iar Biserica Ortodoxa fiind considerata ceva desuet, totusi ea nazuieste spre afirmarea valorilor crestine in procesul luarii deciziilor de importanta sociala, atat la nivel national, cat si international. Ea lupta pentru recunoasterea legitimitatii viziunii religioase despre lume ca baza pentru actiuni semnificative social si ca factor esential in elaborarea dreptului international si in activitatea organizatiilor internationale.

Primatul Albaniei, I.P.S. Anastasios Yannoulatos crede ca, in conditiile tehnocratiei si a societatii informationale de azi in care se contureaza o veritabila criza de identitate a omului sau a comunitatii, religia crestina are o cotributie hotaratoare care consta in descoperirea persoanei si a nevoii de integrare a acesteia intr-o comuniune de iubire[28]. Tot el arata ca religia crestina are in sine disponibilitatea pentru dialog intr-o lume izolata, individualista si autosuficienta. De asemenea, Sanctitatea Sa, Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, a aratat in cuvantul rostit cu prilejul vizitei Sale in Romania, in Aula Palatului Patriarhiei din Bucuresti, in 27 octombrie 1999, care este rolul si locul Bisericii Ortodoxe in Europa[30]. Printre altele, el a mai zis: Uniunea Europeana a instituit, iar acum finateaza, dupa cum se stie, printre altele, un program special intitulat Un suflet pentru Europa. Ce semnifica acest lucru? Nimic altceva decat ca Europa Occidentala isi cauta propriul suflet. Noi afirmam urmatoarele: Europa Occidentala nu este lipsita nici de viata, nici de suflet, in ciuda dorintelor unora. Totusi, ea are nevoie in primul rand de urmatoarele: analiza, aprofundare si constientizare a propriei sale istorii si a mostenirii religios-culturale a Bisericii nedespartite, unde va redescoperi mult din ceea ce a pierdut, adica darurile cele mai pretioase. Fara a ne lauda in mod superficial, putem spune ca Ortodoxia poate sa ajute in mod hotarat la o astfel de introspectie, atat de necesara si de profunda[31].

Luand in considerare rolul esential al Bisericii Crestine, in general, si a celei Ortodoxe, in special, in istoria Europei, a valorilor ei spirituale si culturale, fara de care Europa nu ar fi ajuns unde este acum si n-ar avea valoarea pe care o are acum, trebuie sa afirmam ca si in continuare Crestinatatea constituie un factor important de promovare a valorilor morale, spirituale si culturale in Europa si in intraga lume. Asadar, educatia religioasa ortodoxa poate fi considerata un mijloc eficient si puternic al prezentului de a lupta impotriva materialismului si al globaliarii materiale, iar spatiul sacru al Bisericii, un loc de remediu impotriva izolarii, a individualismului, egocentrismului si autosuficientei omului modern.

In ultimul timp s-a pus un accent deosebit pe educatia religioasa a tinerilor din Romania, care constituie speranta Romaniei de maine, dar care, din pacate, sunt din ce in ce mai derutati in societatea din ce in ce mai secularizata de astazi. Aceasta educatuie religioasa este o necesitate si un imperativ in promovarea imaginii de tara.

In concluzie trebuie sa subliniem faptul ca, in contextul integrarii Romaniei in Uniunea Europeana, trebuie afirmata si promovata cu putere identitatea nationala, care coincide cu identitatea religioasa si cu identitatea europeana. Poporul roman s-a nascut ca popor crestin si dintotdeauna el s-a incadrat in spatiile geografice ale Europei.

Bibliografie

Lucrari

Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Biserica Ortodoxa si Europa contemporana, in Almanah Bisericesc, Arhiepiscopia Bucurestilor, 2000 sau file:///E:/My%20Documents/4j_biserica_ortodoxa_si_europa.html

Fuerea, Augustin, Institutiile Uniunii Europene, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2002.

Himcinschi, Pr. lect. univ. dr. Mihai, Misiune si dialog. Ontologia misionara a Bisericii din perspectiva dialogului interreligios, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2003.

Lemeni, Asist. Dr. Adrian, Globalizarea o deturnare a unificarii lumii in Hristos, in vol.: Biserica in era globalizarii (Referatele Simpozionului International Interferente spirituale in societatea globalizata. Ortodoxia deschisa spre lume, organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii 1 Decembrie 1918 Alba Iulia), Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2003.

Mantzaridis, Georgios I., Globalizare si universalitate. Himera si adevar, trad. de Pr. Prof. Dr. Vasile Raduca, Ed. Bizantina, Bucuresti, 2002.

Nica, Dan, Uniunea Europeana in era societatii informationale si globalizarii, www.mie.ro/_documente/info_integrare/romania_si_viit_europei/informatizare.htm

Pinder, John, Uniunea Europeana. Foarte scurta introducere, Trad. Cristian Iulian Neagoe, Ed. Bic All, Bucuresti, 2005.

Popescu, Pr. prof. dr. D., Hristos Biserica Societate, Ed. I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1998.

Trifon, Radu, Crestinism si globalizare. Omul contemporan intre progresul digital si deriva morala, file:///E:/My%20Documents/titlu-cuprins.htm

Vanca, Pr. drd. Dumitru, Reflectii liturgice si pastorale intr-un univers global si desacralizat cateva provocari pentru Biserica Ortodoxa, in vol.: Biserica in era globalizarii

Yanoulatos, Anastasios, Ortodoxia si problemele lumii contemporane, trad. de Drd. Gabriel Mandrila si Pr. prof. dr. Constantin Coman,     Editura Bizantina, 2003.

Site-uri

file:///E:/My%20Documents/presa_comunicat3.html

https://curia.eu.int/en/index.htm

https://curia.eu.int/en/instit/presentationfr/index_cje.htm

https://curia.eu.int/en/instit/presentationfr/index_tpi.htm

https://europa.eu.int/european_council/index_en.htm

https://europa.eu.int/comm/index_en.htm https://europa.eu.int/comm/commission_barroso/index_en.htm

https://europa.eu.int/comm/anti_fraud/index_en.html

https://europa.eu.int/comm/dgs/europeaid/index_en.htm

www.eca.eu.int/index_en.htm

www.edps.eu.int/01_en_presentation.htm

www.europarl.eu.int/parliament/public/static

www.euro-ombudsman.eu.int/home/en/default.htm

www.infoeuropa.ro/docs/Next_EC_President.pdf www.infoeuropa.ro/docs/nice_treaty_en.pdf

www.infoeuropa.ro/jsp/page.jsp?cid=6193&lid=1

www.infoeuropa.ro/jsp/page.jsp?cid=190&lid=1&id=679

www.mie.ro/_documente/info_integrare/campanii2005/profesori/suport_informativ.pdf   

www.mie.ro/publicatii/Romana/viitorul_eu.pdf