Principalele institutii ale Uniunii Europene

Uniunea Europeana prin adeziunea Austrie, Finlandei si Suediei,      in prezent, este formata din cincisprezece state care au hotarat sa-si uneasca eforturile pentru mentinerea pacii si promovarea progresului economic si social. UE a inclus cele trei comunitati europene care aveau si institutii comune . Actul Unic European semnat in anul 1986, a permis Comunitatii Europene sa creeze o piata unica, in interiorul careia frontierele au fost practic, desfiintate.

Tratatul de la Maastricht, intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993, a dus la cresterea statelor membre ale Uniunii Europene, care si in baza tratatelor incheiate la Paris si Roma, consimt sa-si transfere o parte din atributiile suveranitatii lor unor institutii independente, care sa reprezinte, in acelasi timp, interesele nationale si pe cele comunitare.

Prima revizuire a Tratatului de la Maastricht, prevazuta in cadrul Conferintei interguvernamentale, initiata in martie 1996, si-a propus realizarea unei reforme institutionala care sa duca la o functionare eficienta a Uniunii cu un numar sporit de membri.

Institutiile Uniunii Europene, intercorelate si complementare sunt:

A. Parlamentul European, garantul democratiei in toate statele membre, este fondatorul democratic prin excelenta al UE. Membrii sai sunt alesi prin vot direct universal, din cinci in cinci ani, de catre cei aproximativ 370 de milioane de cetateni ai statelor membre. Prin aderarea Austriei, Finlandei si Suediei, numarul membrilor Parlamentului European a ajuns la 626, fiecare stat membru fiind reprezentat proportional cu marimea teritoriului sau.

Membrii Parlamentului European sunt grupati in functie de partidele politice carora le apartin si nu in functie de nationalitate, ceea ce a dus la crearea unei adevarate miscari politice transnationale.

Principalele functii ale Parlamentului European sunt de a participa la procesul legislativ si de a controla activitatea.

B. Consiliul Uniunii Europene este principala institutie cu putere de decizie. Este format din reprezentantii la nivel ministerial ai fiecarui stat membru, care au abilitati sa negocieze si sa ia hotarari ce angajeaza guvernele respective. Componenta sa se schimba in functie de probleme inscrise in ordinea de zi(de exemplu, problemele agricole sunt dezbatute de ministrii agriculturii, problemele somajului de catre ministrii muncii si protectiei sociale), fiecare ministru raspunzand in fata Parlamentului tarii sale de deciziile luate, care nu pot fi insa modificate.

Consiliul European are ca atributii:

asigurarea coordonarii politicilor economice ale statelor membre;

are putere legislativa, pe care o imparte in anumite domenii cu Parlamentul European (aceste doua institutii, impreuna, controleaza si bugetul european);

ratifica acordurile internationale negociate de catre Comisia Europeana;

in calitate de reprezentant al statelor membre, adopta legislatia Uniunii sub forma de reglementari si directive, care devin obligatorii pentru toate statele membre, constituind parte a legislatiilor nationale(statele isi stabilesc atat obiectivul urmarit cat si modalitatile de realizare a acestuia); de mentionat ca directivele europene fixeaza numai obiectivul si lasa statelor membre libertatea de a-si alege cele mai potrivite cai pentru a le indeplini.

Presedintia Consiliului European este asigurata prin rotatie, timp de sase luni, de cate un stat membru. Ministrul statului respectiv conduce sedintele Consiliului. Fiecare stat membru are un birou de reprezentare permanenta la Bruxelles, al carui personal este alcatuit din diplomati sau persoane oficiale din ministerele nationale. Sefii acestor delegatii se reunesc o data pe saptamana in cadrul comitetului reprezentantilor permanenti ai statelor membre(COREPER). Propunerile, materialele supuse dezbaterilor si deciziile Consiliului sunt pregatite de COREPER, cu ajutorul unor comitete-echipa de specialisti ai ministerelor nationale de resort. Consiliul dispune de un Secretariat general, cu sediul la Bruxelles, care pregateste si aplica deciziile.

Adoptarea deciziilor luate de Consiliu necesita unanimitatea pentru problemele fundamentale (cum ar fi primirea de noi state membre, modificarea tratatelor sau lansarea unei noi politici comunitare), sau majoritatea calificata, de cele mai multe ori. Actul Unic European si Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene au marit numarul deciziilor care necesita majoritatea calificata, sporind eficienta institutiei si accelerand procesul legislativ. Numarul de voturi alocate statelor membre este proportional cu marimea teritoriului lor, astfel: Franta, Germania, Italia si Marea Britanie - cate zece voturi; Spania-opt; Belgia, Grecia, Olanda si Portugalia - cate cinci; Austria si Suedia - patru; Danemarca, Finlanda si Irlanda - trei; Luxemburg - doua voturi. Nici un stat membru nu poate bloca singur o propunere. Dintotatulul de 87 de voturi pentru blocarea adoptarii legislatiei sunt necesare cel putin 26 de voturi impotriva.

Consiliul European a devenit cel mai inalt organ legislativ al UE, din acesta facand parte ministri afacerilor externe, presedintele si un vice-presedinte al Comisiei Europene. In Tratatul de la Maastricht se prevede: "Consiliul European va oferi Uniunii dinamismul necesar dezvoltarii sale si va defini liniile politice generale ale acesteia"

Fara a lua decizii obligatorii din punct de vedere legal, Consiliul European directioneaza si dinamizeaza intreaga activitate a Uniunii. Hotararile sale se situeaza mai ales in sfera initiativelor politice majore, (ca adoptarea de orientari politice comune) sau contribuie la rezolvarea problemelor spinoase, blocate la nivel ministerial. De asemenea Consiliul European, joaca un rol esential in solutionarea problemelor curente ale vietii internationale, prin politica externa si de securitate comuna (PESC), un mecanism destinat alinierii pozitiilor diplomatice ale statelor membre si prezentarii unei optiuni comune.

C. Comisia Europeana constituie institutia executiva, care are rolul de aparator al tratatelor si detine puteri de initiativa legislativa si executiva.

D. Curtea de justitie, a fost creata pentru rezolvarea problemelor juridice si promoveaza regulile "dreptului european", care se aplica tuturor statelor membre UE din acest domeniu.

E. Curtea de Conturi, controleaza aspectele financiare ale activitatii institutiilor comunitare precum si ale organismelor consultative care exprima interese economice, sociale si regionale.

F. Serviciul de functionari europeni, este format din personalul tuturor institutiilor UE, independent de guvernele statelor membre.

Limbile principale de lucru sunt engleza si franceza, dar la toate intalnirile oficiale se asigura traducerea in si din toate cele unsprezece limbi oficiale vorbite de tarile membre (daneza, engleza, finlandeza, franceza, germana, greaca, italiana, olandeza, portugheza, spaniola si suedeza). De asemenea, toate documentele oficiale sunt traduse si tiparite in aceste unsprezece limbi.