Consiliul de Ministri al Uniunii Europene

Consiliul de Ministri al Uniunii Europene

Consiliul de Ministri are o compozitie interguvernamentala si este principalul organ cu atributii in materie decizionala. Potrivit art. 1 din Tratatul de la Bruxelles, "fiecare Guvern deleaga pe unul dintre membrii sai". In mod exceptional, unele guverne pot fi reprezentate printr-un inalt functionar. De regula, statele sunt reprezentate de ministrul de externe, dar practica a consacrat participarea la reuniuni si a altor ministri in functie de problemele aflate la ordinea de zi.

In functie de problemele aflate pe ordinea de zi, Consiliul de Ministri poate sa functioneze ca un consiliu general.

Presedintia se asigura prin rotatie, mandatul fiecarui stat membru fiind de 6 luni.

Atributiile Consiliului de Ministri, potrivit art. 145 din Tratatul de la Roma, sunt:

- de a adopta legislatia comunitara (decizii);

- de a coordona politicile comunitare;

- de a finaliza acordurile incheiate de Comunitate cu state terte in domeniile de competenta comunitara;

- de aducere la indeplinire a obiectivelor tratatelor comunitare.

Din aceste atributii reiese ca rolul Consiliului de Ministri este dublu: este for al reprezentantilor Statelor Membre, dar si organ legislativ.

Actele oficiale si deciziile Consiliilor Ministrilor sunt publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

In activitatea sa este ajutat de o serie de organe auxiliare:

a) Comitetul Reprezentantilor Permanenti (COREPER), instituit tot prin tratatul de fuziune din 1967, este alcatuit din reprezentantii Statelor Membre, si are menirea de a pregati lucrarile Consiliului de Ministri. Are doua subcomitete numite COREPER 1 si COREPER 2. COREPER 1 este alcatuit din adjunctii reprezentantilor permanenti, iar COREPER 2     din reprezentantii permanenti care sunt ambasadorii Statelor Membre. Conducerea lor este asigurata de reprezentantul statului care detine presedintia Consiliului. Ca organism de control politic, COREPER orienteaza si supervizeaza lucrarile multiplelor grupuri de experti de care dispune Consiliul.

b) Secretariatul General al Consiliului de Ministri este alcatuit din mai multi functionari care asigura permanenta si garanteaza stabilitatea.

Proceduri de adoptare a deciziilor de catre Consiliul de Ministri al Uniunii Europene. Sunt proceduri diferite:

a) majoritatea simpla. Potrivit art. 4 din Tratatul de la Roma, hotararile se iau cu majoritatea simpla, cu exceptia cazurilor cand Tratatul provede altfel;

b) majoritatea calificata. Prin Actul Unic European din 1986 (TUE) Statele Membre au hotarat adoptarea sistemului majoritatii calificate intr-o serie de decizii, pentru care pana atunci prevazusera regula unanimitatii, in problemele care considerau ca tin de suveranitatea lor. Incepand cu anul 1990 majoritatea calificata a fost folosita tot mai des. Numarul de voturi de care fiecare stat membru dispune in Consiliul de Ministri este diferit in functie de marimea sa.

c) unanimitatea. Se practica in cazul legilor comunitare, armonizarii legilor nationale, armonizarii impozitelor indirecte, asistenta financiara, fonduri comunitare s.a.;

d) dreptul de veto. Este o procedura de exceptie, statul care-l invoca trebuind sa convinga ca prin acest drept protejeaza interesele sale fundamentale.

Reglementarea Consiliului de Ministri prin Constitutia de la Roma din anul 2004. Acesta "exercita impreuna cu Parlamentul European functia legislativa si bugetara, precum si functia de definire a politicilor si de coordonare, in conformitate cu conditiile stabilite de Constitutie" - art.22 pct.1. Este alcatuit din cate un reprezentant al fiecarui Stat Membru. Dispune de urmatoarele formatiuni:

1) Consiliul Legislativ si al Afacerilor Generale care pregateste reuniunile Consiliului European si urmareste continuitatea lucrarilor in stransa legatura cu Comisia Europeana.

2) Consiliul Afacerilor Externe este prezidat de ministrul afacerilor externe al Uniunii si elaboreaza politicile externe ale Uniunii in conformitate cu liniile directoare definite de Consiliul European.