Fondul Monetar International (International Monetary Fund )

Fondul Monetar International (International Monetary Fund[i]

Fondul Monetar International (FMI) a luat fiinta in anul 1944 in urma Conferintei Natiunilor Unite de la Bretton Woods, cand reprezentantii a 45 de guverne au elaborat "Acordurile" de constituire a Fondului si BIRD.

FMI si-a inceput activitatea propriu-zisa in mai 1946, are 185 de membri, sediul la Washington, oficii permanente la Paris, Geneva si sediul ONU din New York, iar din 1947 este institutie specializata ONU.

Crearea Fondului este consecinta directa a urmarilor celui de al Doilea razboi mondial si s-a vrut stabilizarea ordinii mondiale monetare si evitarea crizelor economice si sociale de dupa razboi.

Potrivit articolului 1 din actul sau constitutiv, Articles Agreement, obiectivele FMI sunt:

- promovarea cooperarii internationale monetare prin intermediul mecanismelor de colaborare si consultare in probleme monetare;

- facilitarea expansiunii si cresterea balantei tranzactiilor in materia comertului international astfel incat sa contribuie la promovarea si mentinerea unui nivel ridicat al folosirii fortei de munca si venitului real;

- promovarea stabilitatii regimului schimburilor, mentinerea intre statele membre a unor regimuri de schimburi ordonate si evitarea devalorizarilor monetare concurentiale;

- sprijinirea stabilirii unui sistem multilateral de reglementare a tranzactiilor curente dintre membri si eliminarea restrictiilor la schimburile externe, care impiedica cresterea comertului mondial;

- contribuie la corectarea dezechilibrelor din balantele de plati ale statelor membre.

In ceea ce priveste calitatea de membru a Fondului aceasta nu este conditionata de apartenenta la ONU, ci de independenta in relatiile externe si posibilitatea indeplinirii obligatiilor asumate prin statut.

Capitalul Fondului este alcatuit din subscriptiile membrilor sai, subscriptii a caror valoare se stabileste in functie de indicatorii economici si puterea economica a fiecarui stat membru si resurse imprumutate. Dupa stabilirea acestei cote, subscriptia intra in contul FMI in proportie de 25% in Drepturi Speciale de Tragere, cunoscuta si sub denumirea de "hartie din aur" (introduse de FMI in 1969, reprezinta o rezerva internationala, fara forma fizica, folosita in special in tranzactiile dintre membrii Fondului a caror cotatie se face in raport de euro, yen, lira sterlina si dolarul american[ii]) si 75% moneda nationala.

Statele membre au acces la resursele financiare ale FMI intr-o varietate de facilitati permanente si temporare, iar creditele se acorda in transe, fiecare fiind echivalenta cu 25% din cota-parte a membrului.

In cazul in care o tara s-a afla intr-o situatie de dezechilibru a balantei de plati, va uza de facilitatile extinse ale Fondului in care pana la 140 de procente din cota-parte ce-i apartine pot fi tranzactionate in prima transa de credit. In functie de destinatia transelor de credit sau facilitatilor extinse, resursele sunt furnizate sub forma de linii de credit denumite stand-by sau acorduri extinse, desfasurate de obicei pe o perioada de 1 an, cu posibilitatea prelungirii pana la 3 ani.

In conformitate cu statutul sau FMI indeplineste urmatoarele functii:

monitorizeaza dezvoltarea politicilor economice si financiare, in statele membre si la nivel mondial;

ofera statelor membre resurse financiare care sa le permita corectarea dezechilibrelor balantelor de plati;

sa promoveze cooperarea intre tarile membre in vederea solutionarii problemelor monetare.

Activitatea FMI este destul de complexa daca avem in vedere formele pe care le imbraca, dar si gradul de conditionalitate ori rolul jucat de creditele Fondului acordate tarilor beneficiare.

In faza initiala, Fondul ajuta tarile membre care intampinau dificultati in domeniul platilor externe prin intermediul operatiunilor de tragere prin care se cumpara moneda convertibila cu moneda nationala. Operatiunile de tragere presupun mai multe transe, dintre care prima se numeste transa de rezerva, si se acorda neconditionat, iar urmatoarele transe de credit si sunt conditionate de indeplinirea unor conditii economice.

Aranjamentele stand-by au intrat in practica FMI din 1952. In baza lor Fondul pune la dispozitia tarii solicitante o anumita suma de bani pe care aceasta o poate folosi pe durata aranjamentului, de regula pe o perioada de 1 an.

De asemenea, Fondul a initiat si alte facilitati de finantare permanente precum: finantarea compensatorie[iii], finantarea stocurilor regulatorii[iv], finantarea extinsa[v] si facilitatea rezervei suplimentare[vi], dar si o serie de mecanisme de finantare temporare cum ar fi: politica de acces largit, facilitatea de ajustare structurala si facilitatea de ajustare structurala intarita.

In structura Fondului, intra o serie de organe carora le revine responsabilitatea principala in indeplinirea obiectivelor acestuia. Astfel, Consiliul Guvernatorilor este compus din ministrii de finante sau guvernatorii bancilor centrale, numiti de catre statele membre. Consiliul se reuneste anual odata cu Consiliul Guvernatorilor BIRD si ia decizii in probleme de mare importanta ale Fondului cum ar fi cresterea capitalului FMI, lichidarea FMI, primirea de noi membri etc. Consiliu Executiv este compus din 24 de directori executivi, din care 16 sunt alesi in raport cu principiul marimii cotelor de subscriptie si cel privind repartitia geografica echitabila, restul sunt numiti datorita faptului ca SUA, Marea Britanie, Germania, Franta, Arabia Saudita si Japonia au cea mai mare cota de participare la capitalul Fondului. Consiliul se reuneste de obicei de trei ori pe saptamana sau ori de cate ori este nevoie. Director general conduce lucrarile Consiliului Executiv si este numit pentru un mandat de 5 ani. De asemenea acesta este si seful personalului angajat permanent al Fondului.

Pe langa aceste organe mai functioneaza si Comitetul Interimar care este alcatuit din 24 de membri dintre care 6 sunt numiti, iar 18 sunt alesi pe baza acelorasi principii ca si membrii Consiliului Executiv, precum si Comitetul pentru dezvoltare, ca organ consultativ.