SISTEMUL ELECTORAL

SISTEMUL ELECTORAL

1. Consideratii generale

Relatiile sociale care privesc alegerea prin vot a deputatilor, senatorilor, sefului de stat si autoritatilor locale sunt reglementate de dreptul constitutional, deoarece prin continutul lor sunt relatii constitutionale, adica apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii.

Normele juridice care reglementeaza aceste relatii sociale, formeaza o institutie distincta a dreptului constitutional, ele gasindu-se inscrise atat in Constitutie cat si in legea electorala.

Normele electorale stabilesc care sunt drepturile electorale, conditiile ce trebuie indeplinite de o persoana pentru a fi beneficiarul acestora, precum si garantiile ce fac efectiva exercitarea lor. De asemenea, normele juridice electorale stabilesc obligatiile organelor de stat in legatura cu alegerile, regulile de organizare si desfasurare a alegerilor, precum si cele de stabilire, centralizare si comunicare a rezultatelor votarii.

In mod deosebit vom examina desigur regulile ce privesc alegerile parlamentare si prezidentiale, aceste reguli regasindu-se, cu nuantarile firesti, si in alegerea autoritatilor publice locale.

2. Drepturile electorale ale cetatenilor romani

a) Unele consideratii generale privind drepturile exclusiv politice

Intr-un stat de drept, democratic si social, poporul trebuie sa aiba ultimul cuvant. Aceasta realitate este exprimata prin art. 2 din Constitutia Romaniei, care stabileste ca suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative si prin referendum si ca "nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu".

Pentru explicarea drepturilor electorale, interes aparte prezinta art. 2, 36, 62 (1) si 81 (1) din Constitutie. De regula, in categoria drepturilor electorale sunt mentionate dreptul de a alege si dreptul de a fi ales.

Sfera drepturilor electorale. Mai intai trebuie sa stim care sunt drepturile electorale ale cetatenilor, deci sa stabilim sfera lor. Problema este interesanta atat pentru stiinta dreptului, cat si pentru legiuitor. Daca examinam sediul juridic al materiei vom constata lesne ca unele drepturi electorale sunt prevazute chiar in textul Constitutiei, iar unele in legea electorala. Daca luam exemplu legea electorala, vom identifica mai multe drepturi electorale precum: dreptul cetatenilor de a verifica inscrierea in listele electorale si de a face intampinari impotriva omisiunilor, inscrierilor gresite si a oricaror erori; dreptul de a contesta candidaturile etc.

Rezulta ca nu toate drepturile electorale ale cetatenilor sunt nominalizate prin Constitutie. Explicatia consta in faptul ca prin Constitutie sunt nominalizate numai drepturile fundamentale ale cetatenilor, celelalte drepturi fiind prevazute in lege.

Constitutia Romaniei reglementeaza prin art. 36 dreptul de vot acesta fiind primul drept electoral al cetatenilor romani. O asemenea reglementare face posibila si o alta explicatie sau interpretare.

Astfel, dreptul de a alege poate fi considerat un drept complex care contine elemente constitutionale (votul cu toate trasaturile sale) si elemente de nivelul legii, de natura reglementarilor constitutionale fiind doar votul (sau dreptul de vot).

In legatura cu dreptul de a fi ales, existenta sa ca drept cetatenesc fundamental este de netagaduit, cele doua drepturi (de vot si de a fi ales) implicandu-se neconditionat unul pe celalalt. De aceea si acest drept se inscrie in cadrul drepturilor electorale ale cetatenilor romani.

Cat priveste dreptul de revocare mai multe explicatii sunt desigur pertinente. Asa cum a rezultat, el mai este prevazut in unele sisteme juridice.

Dar el a fost prevazut si in alte sisteme juridice (vezi, de exemplu, legislatia cantonala din Elvetia). Dreptul de revocare trebuie privit in stransa legatura cu doua teorii semnificative si anume teoria mandatului imperativ si teoria mandatului reprezentativ.

b) Dreptul de vot

Prevazut de art. 34 din Constitutie, dreptul de vot ne indica cine si in ce conditii poate alege. Examinarea dreptului de vot in sistemul constitutional romanesc, a conditiilor de exercitare, trebuie facuta prin considerarea trasaturilor sale traditionale asa cum sunt de altfel mentionate prin Constitutie.

Potrivit art. 62 (1) si 81 (1) din Constitutie, votul este universal, egal, direct, secret si liber exprimat.

Universalitatea votului consta in aceea ca cetatenii romani, sub rezerva doar a conditiilor de varsta si aptitudinii intelectuale sau morale, au dreptul de a vota. O distinctie, frecvent intalnita, este cea dintre votul universal si votul restrans pe care-l putem denumi si vot selectiv. Votul restrans este explicat la randul sau, sub doua aspecte si anume votul cenzitar si votul ca paci tar

Votul cenzitar a fost exprimat in constitutii indeosebi prin conditia de avere impusa cetateanului pentru a putea vota, fapt pentru care deseori era denumit votul contribuabililor.

Votul capacitar implica din partea alegatorului, un anumit grad de instructie. in unele state, dreptul de vot era acordat celor care putea citi si explica Constitutia, procedeu folosit si in unele state din sudul Statelor Unite ale Americii, in ideea de a exclude de la vot pe negri. Aici, abia in 1965 acest procedeu a fost inlaturat.

Universalitatea, ca trasatura a dreptului de vot, a cunoscut o evolutie specifica, sistematizata, pe trei etape si anume:

votul universal masculin;

accesul femeilor la electorat;

scaderea varstei minime.

Evolutia si extinderea votului universal, rolul sau in caracterizarea uni regim politic ca democratic sau nu, explica de ce orice sustinere de renuntare la votul universal sau restrangere a dreptului de vot trebuie considerata ca anacronica, desueta si mai ales invalidata de istoria democratiei constitutionale.

Egalitatea votului exprima, in domeniul drepturilor electorale, marele principiu al egalitatii in drepturi a cetatenilor fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie sau apartenenta politica, avere sau origine sociala. Votul egal se realizeaza daca: fiecare cetatean are dreptul la un singur vot pentru alegerea aceluiasi organ de stat; circumscriptiile electorale pentru alegerea aceluiasi organ de stat sunt egale ca numar de locuitori. Egalitatea votului presupune inlaturarea unor tehnici si procedee electorale care s-au practicat in sistemele constitutionale precum geografia electorala, colegiile electorale, votul plural sau votul multiplu.

Geografia electorala este procedeul stabilirii de circumscriptii electorale inegale ca numar de locuitori pentru alegerea aceluiasi organ de stat. Acest procedeu este folosit pentru a dezavantaja localitatile sau cartierele (in marile orase indeosebi) nude locuiesc adversari ai partidelor de guvernamant.

Colegiile electorale au ca efect, si ele, inegalitatea votului. Colegiile electorale (pe avere sau pe profesiuni) inegale ca numar de alesi, fie aleg acelasi numar de deputati, fie (si aici inegalitatea este si mai mare) aleg un numar diferit de deputati. in aceasta din urma situatie, de regula primele colegii care au cel mai mic numar de alegatori aleg un numar mai mare de deputati decat restul colegiilor. Acest sistem a fost utilizat sub regimul Constitutiei romane din 1866.

Votul plural este un procedeu potrivit caruia unii alegatori, in aceeasi circumscriptie electorala, dispun de mai multe voturi pentru acelasi organ de stat. Astfel, unii alegatori, in afara de votul ce-l au ca toti ceilalti, dispun si de alte voturi daca indeplinesc anumite conditii, precum averea, numarul de copii, titluri de invatamant etc.

Votul multiplu este un procedeu asemanator cu votul plural, potrivit caruia alegatorul dispune de mai multe voturi pentru acelasi organ de stat, dar in circumscriptii electorale diferite. Votul multiplu a fost intrebuintat si in tara noastra sub imperiul Constitutiei din 1923.

Prima electorala este un sistem utilizat de regula in perioadele de criza politica, atunci cand partidul de guvernamant nu reuseste sa obtina majoritate in alegeri. Prima electorala este un plus de mandate ce se atribuie partidului politic ce obtine in alegeri un anumit procent de voturi. Astfel, de exemplu, potrivit legii electorale din 1926, partidul care obtinea 40% din totalul voturilor pe tara, primea 50% din totalul mandatelor dupa ce se scadeau, bineinteles, mandatele atribuite, proportional cu voturile lor, gruparilor care, desi minoritare pe tara, aveau majoritatea absoluta intr-o circumscriptie.

Celelalte 50% din mandate se imparteau proportional cu voturile obtinute intre partidele participante in alegeri. Astfel, gruparea politica care obtinea 40% din voturi, putea obtine peste 70% din mandate.

Votul direct consta in aceea ca alegatorii isi exprima direct, personal,
acordul sau dezacordul privind candidatii propusi. Alegatorii voteaza direct si nu
prin reprezentanti sau delegati. S-a intalnit si se intalneste inca si votul indirect.
Astfel, potrivit Constitutiei romane din 1866, in alegerile pentru Adunarea Deputatilor, alegatorii din Colegiul IV alegeau indirect.

Secretul votului este de asemenea un caracter al dreptului de vot si
exprima acea posibilitate a cetatenilor de a-si manifesta liber vointa lor cu
privire la candidatii propusi fara ca aceasta manifestare sa poata fi cunoscuta
de catre altii. Legea electorala prevede o serie de garantii care asigura secretul
votului.

Votul liber exprimat defineste votul ca posibilitatea cetateanului de a
participa sau nu al alegeri, iar in cazul in care participa, de a-si manifesta liber
optiunea pentru o anumita lista de candidati, sau pentru un anumit candidat.

c) Dreptul de a fi ales

Acest drept este reglementat de art. 37 din Constitutie. Din analiza dispozitiilor constitutionale rezulta ca o persoana poate fi aleasa ca deputat, senator, sef de stat sau in alte organe reprezentative daca are drept de vot si daca indeplineste si celelalte conditii stabilite prin art. 37.

Pentru a fi aleasa o persoana trebuie mai intai sa aiba drept de vot adica sa indeplineasca toate conditiile cerute de art. 36 din Constitutie si pe care le-am explicat deja. in afara de aceasta, art. 37 (1) cere indeplinirea cumulativa si a conditiilor cerute de art. 16 (3).

Potrivit acestui articol, alineatul (3), functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetatenia romana si domiciliul in tara. Cat priveste conditia de a avea numai cetatenia romana, ea trebuie corelata cu dispozitiile legii romane care ingaduie dubla cetatenie. Exista insa domenii ale dreptului public, unde interesul societatii este de a permite accesul persoanelor care au numai cetatenia romana (deci o cetatenie unica), asa cum am explicat deja.

O alta conditie constitutionala pentru a fi ales este ca persoanei sa nu-i fie interzisa asocierea in partide politice potrivit art. 40 (3). Conform art. 40 (3) nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei, politistii si alte categorii de functionari publici stabilite de lege.

3. Scrutinul

3.1. Concept

In mod firesc, in orice sistem electoral se pune problema de a sti cum se repartizeaza mandatele in Parlament, tinand cont de voturile obtinute. Aparent o problema pur tehnica, alegerea modalitatii de distribuire a mandatelor este plina de semnificatii politice cu consecinte foarte diferite si nuantate mai ales cat priveste partidele politice.

Exista doua tipuri de sisteme electorale, diferite prin modul de atribuire a mandatelor: sistemul majoritar si sistemul reprezentarii proportionate.

3.2. Sistemul majoritar

Este sistemul in care sunt declarati alesi candidatii care au obtinut cel mai mare numar de voturi. El cunoaste doua variante si anume uninominal sau de lista si in unul sau doua tururi.

Scrutinul uninominal presupune ca alegatorul sa voteze pentru un singur candidat intr-o circumscriptie electorala. Este practicat in tara noastra la alegerea primarilor comunelor si oraselor.

Aceasta are importante consecinte cat priveste circumscriptiile electorale si raporturile dintre electori si cel ales.

Scrutinul de lista presupune ca alegatorul sa aleaga mai multi candidati, sa voteze deci pentru o lista de candidati. in cazul scrutinului de lista, circumscriptiile electorale sunt foarte intinse teritorial, de regula ele identificandu-se cu unitatile administrative. Este sistemul adoptat si de legislatia electorala romaneasca.

Panasajul este posibilitatea alegatorului de a intocmi chiar el lista candidatilor luand candidati de pe mai multe liste prezentate.

Votul preferential da alegatorului posibilitatea de a modifica ordinea de pe lista de candidati.

Atunci cand nu se admite nici panasajul, nici votul preferential, se spune ca suntem in prezenta unei liste blocate, in sensul ca alegatorul este obligat sa voteze lista in intregime fara a-i putea aduce nici cea mai mica modificare.

Unul sau doua tururi de scrutin. Suntem in prezenta unui singur tur de scrutin atunci cand legea stabileste ca mandatul se atribuie imediat candidatului (candidatilor) care se afla in frunte, fiind suficienta majoritatea simpla sau relativa.

Al doilea tur de scrutin, daca este stabilit de lege, se practica atunci cand in primul tur de scrutin sunt alesi numai candidatii care au obtinut majoritatea absoluta, adica jumatate plus unul din voturile celor inscrisi in liste. Pentru mandatele nedistribuite in primul tur, pentru ca nici un candidat nu a intrunit majoritatea absoluta a voturilor, se organizeaza al doilea tur de scrutin, in acest caz majoritatea relativa fiind suficienta pentru acordarea mandatului.

3.3. Sistemul reprezentarii proportionale

Este sistemul care asigura si reprezentarea minoritatilor in fiecare circumscriptie in proportie cu voturile obtinute. Reprezentarea proportionala presupune deci scrutin de lista si un singur tur de scrutin care permite atribuirea mandatelor atat majoritatii cat si minoritatii.

3.4. Sisteme electorale mixte

Acestea rezulta din combinarea sistemului majoritar si a celui cu reprezentare proportionala dupa tehnici variabile.

a) Sistemul inrudirilor (des apparentements). Exprima alianta unor
partide sau formatiuni politice, care se prezinta cu liste inrudite (apperentees).

b) Sistemul german al buletinului dublu. Aici scrutinul majoritar si reprezentarea proportionala se cumuleaza prin intermediul votului dublu.

Fiecare alegator dispune de doua buletine. Cu primul el desemneaza, prin scrutin uninominal majoritar, un deputat pentru circumscriptia sa; cu al doilea el se pronunta pentru un partid, prin sistemul reprezentarii proportionale.

3.5. Avantajele si dezavantajele scrutinului de liste

a) Scrutinul de lista presupune ca propunerile de candidati sa fie facute
numai de partide si formatiuni politice. Este adevarat ca si candidatii
independenti se pot asocia pe liste, dar efectul este altul.

b) Scrutinul de lista presupune anumite conditionari legate de realizarea
unui procent minim (pragul electoral) ce trebuie intrunit la nivel national (de
exemplu legea din 1926 cerea 2%, legea din 1992 cere 3%).

c) Scrutinul de lista presupune ruperea legaturii dintre ales si alegatorii sai,
acestia din urma votand a lista cu numeroase persoane si, deci, in final,
programul unui partid si nu un candidat.

d) Variantele scrutinului de lista prezinta numeroase dificultati procedurale, presupunand o serie de calcule si operatiuni la nivel local si national, care pot favoriza numeroase contestatii si intampinari din partea formatiunilor politice ce s-ar considera neindreptatite.

4. Organizarea si desfasurarea alegerilor

a) Stabilirea datei alegerilor

Este operatiunea cu care debuteaza organizarea si desfasurarea alegerilor, in practica electorala s-a impus regula ca, data alegerilor se stabileste cu cel putin 60 de zile inaintea votarii.

In general, durata de timp dintre actul de stabilire a datei si ziua alegerilor se face tinand cont de continutul si succesiunea operatiilor electorale. Cele doua luni sunt atat de suficiente cat si necesare pentru realizarea acestor operatii.

b) Stabilirea numarului, delimitarea si numerotarea circumscriptiilor electorale

Circumscriptiile electorale constituie cadrul organizatoric teritorial in care se desfasoara operatiunile de alegere. Daca alegerea sefului de stat prin ea insasi, determina ca intreaga tara sa fie o circumscriptie electorala, alegerea deputatilor, senatorilor si consilierilor presupune o anumita divizare administrativa a teritoriului si populatiei, cei alesi reprezentand grupe de cetateni sau colectivitati umane grupate pe anumite criterii. Exista o stransa corelatie intre numarul circumscriptiilor electorale si numarul celor ce vor fi alesi. Apoi, numarul circumscriptiilor electorale depinde de scrutinul practicat. Scrutinul uninominal presupune un numar mai mare de circumscriptii, adica un numar egal cu cel al celor ce urmeaza a fi alesi in ideea ca o circumscriptie electorala desemneaza un deputat sau, dupa caz, un senator sau consilier.

Numerotarea circumscriptiilor electorale se poate realiza fie prin lege (pentru alegerile parlamentare), fie de catre autoritatile publice desemnate de lege (Guvernul, de exemplu), ea fiind deosebit de utila in efectuarea si inregistrarea operatiilor electorale. Stabilirea numarului celor ce urmeaza a fi alesi in fiecare circumscriptie electorala revine autoritatilor stabilite de lege si dupa criteriile legale.

Potrivit legii electorale din 1990, Adunarea Deputatilor cuprindea 387 de deputati. Mai intai guvernul a stabilit norma de reprezentare, adica numarul de cetateni ce urmau a fi reprezentati de catre un deputat. Aceasta a rezultat din impartirea numarului de locuitori ai tarii la numarul total de deputati (387). Pentru alegerile din 20 mai 1990 norma de reprezentare rezultata a fost de 60.000 locuitori pentru un deputat. Pentru a afla cati deputati urmau a fi alesi in fiecare circumscriptie electorala, s-a impartit populatia judetului la norma de reprezentare, admitandu-se o abatere de pana la 15%.

Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si Senatului stabileste chiar ea atat norma de reprezentare (un deputat la 70.000 de locuitori si un senator la 160.000 de locuitori), numerotarea circumscriptiilor electorale, cat si numarul de deputati si de senatori ce urmeaza sa fie alesi in fiecare circumscriptie electorala.

d) Listele electorale. Cartile de alegator

Listele electorale. In alegeri este importanta stabilirea numarului alegatorilor (electoratul) si mai ales identificarea si evidenta acestora. Din examinarea dispozitiilor art. 36 din Constitutie rezulta ca electoratul cuprinde cetatenii cu drept de vot. Identificarea si nominalizarea alegatorilor (cetatenilor cu drept de vot) se infaptuieste prin intocmirea listelor electorale.

Autoritatile publice competente a intocmi liste electorale permanente sunt primarii comunelor, oraselor, municipiilor sau subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. Listele electorale permanente cuprind cetatenii cu drept de vot care domiciliaza in localitatea respectiva. Cat priveste cetatenii romani care domiciliaza in strainatate, acestia pot fi inscrisi, la cererea lor, in listele electorale permanente ale localitatii in care s-au nascut sau in care au avut ultimul domiciliu in tara. Cererile in acest sens se depun la misiunea diplomatica a Romaniei din statul in care domiciliaza sau direct la consiliul local.

Listele electorale permanente se intocmesc la comune pe sate, iar la orase, municipii si subdiviziunile administrativ-teritoriale pe strazi si cuprind alegatorii in ordinea numarului imobilelor in care locuiesc.

Actualizarea listelor electorale permanente este o operatiune strict necesara avand in vedere modificarile firesti determinate de dinamica demografica, de schimbarile de domiciliu etc. in acest sens legea electorala stabileste mai multe reguli. Primarii au obligatia de a actualiza listele electorale, in luna ianuarie a fiecarui an, precum si in termen de cel mult 15 zile de la data stabilirii zilei votarii.

Listele electorale speciale. Listele electorale permanente ar putea satisface toate operatiile de votare sub conditia ca toti alegatorii sa voteze in localitatea de domiciliu, ceea ce ar fi o absurditate teoretica si o imposibilitate practica. Realitatile implica circulatia multor cetateni, deplasari in alte localitati, lucruri ce se produc si in ziua votarii. Acesti cetateni nu pot fi privati de dreptul de vot pentru motivul ca in ziua alegerilor nu se afla in localitatea de domiciliu. Bineinteles ca, din punct de vedere juridic, cetatenii nu pot fi obligati ca in ziua alegerilor sa nu paraseasca localitatea de domiciliu. Asa stand lucrurile, legea electorala permite cetateanului sa voteze in localitatea unde se afla pe data votarii.

Cartile de alegator. Intr-o explicatie simpla cartile de alegator sunt legitimatii electorale, personale si permanente. Ele sunt valabile pentru toate consultarile electorale cu caracter national, potrivit numarului de scrutine prevazute in cuprinsul lor.

Cartile de alegator se elibereaza alegatorilor inscrisi in listele electorale permanente ale localitatii in care domiciliaza. Aceasta modalitate legala exclude posibilitatea eliberarii mai multor carti de alegator aceleiasi persoane.

Birourile electorale. Intreaga activitate de organizare si desfasurare a alegerilor se desfasoara sub directa conducere si sub controlul cetatenilor, partidelor si formatiunilor politice, guvernului, prefectilor sau primarilor revenindu-le obligatia indeosebi in asigurarea bazei materiale, a ordinii publice. Legea electorala instituie formele organizatorice care sa exprime aceasta realitate, iar printre acestea trebuie mentionate si desigur explicate birourile electorale.

Biroul Electoral Central este alcatuit din 7 judecatori si din 16 reprezentanti ai partidelor si formatiunilor politice desemnati in ordinea descrescatoare a ponderii numarului listelor de candidati pe care le-au propus, in numarul circumscriptiilor electorale, pe intreaga tara.

Atributiile Biroului Electoral Central sunt numeroase si importante, printre acestea fiind si urmatoarele: vegheaza la actualizarea listelor electorale, aducerea acestora la cunostinta cetatenilor si la depunerea in mod legal a candidaturilor, asigura interpretarea uniforma a dispozitiilor electorale, verifica si inregistreaza rezultatul alegerilor si indeplineste celelalte atributii ce-i revin potrivit legii.

Biroul electoral de circumscriptie conduce operatiunile de alegere a deputatilor si senatorilor dintr-o circumscriptie electorala (judet) si este alcatuit din 3 judecatori si din cel mult 8 reprezentanti ai partidelor si formatiunilor politice care participa la alegeri in judet (sau municipiul Bucuresti), desemnati in ordinea descrescatoare a ponderii numarului de candidati pe care i-au propus, in numarul total al candidatilor din comunicarile primite.

Legea prevede atributiile birourilor electorale de circumscriptie, acestea fiind:

a) urmarirea aplicarii dispozitiilor legale privitoare la alegeri, vegherea la organizarea sectiilor de votare;

b)  inregistrarea candidaturilor depuse si constatarea ramanerilor definitive;

c)    realizarea publicatiilor si afisarilor necesare;

d)                                                                                            rezolvarea intampinarilor referitoare la propria lor activitate si contestatiilor cu privire la operatiunile birourilor electorale ale sectiilor de votare;

e) distribuirea birourilor electorale ale sectiilor de votare a buletinelor de
vot, stampilelor de control si stampilele cu mentiunea "votat";

f)     totalizarea rezultatului alegerilor de la sectiile de votare si comunicarea
catre Biroul Electoral Central a procesului-verbal cuprinzand numarul de voturi
valabil exprimate pentru fiecare lista de candidati;

g)  pe baza constatarii Biroului Electoral Central cu privire la partidele,
formatiunile politice si coalitiile acestora ce intrunesc cel putin 3% din voturile valabil exprimate pe intreaga tara, constata rezultatul alegerilor pentru circumscriptia electorala si elibereaza deputatilor sau senatorilor certificatul doveditor al alegerii;

h) inaintarea Biroului Electoral Central a proceselor-verbale cuprinzand rezultatul alegerilor, precum si a intampinarilor, contestatiilor si proceselor-verbale primite de la birourile electorale ale sectiilor de votare.

Biroul electoral al sectiei de votare conduce operatiunile de alegere ce se desfasoara in cadrul sectiilor de votare.

Biroul electoral al sectiei de votare este alcatuit dintr-un presedinte, un loctiitor al acestuia si cel mult 7 membri.

Legea prevede urmatoarele atributii ale birourilor electorale ale sectiilor de votare:

a)       primesc copia listelor electorale de la autoritatile care le-au intocmit si cartile de alegator neridicate, iar de la birourile electorale de circumscriptie, buletinele de vot pentru alegatorii ce urmeaza sa voteze la sectia de votare, stampila de control si stampilele cu mentiunea "votat";

b)      conduc operatiunile de votare, iau toate masurile de ordine in localul
sectiei de votare si in jurul acesteia;

c)        fac numaratoarea voturilor si consemneaza rezultatul votului;

d)      rezolva intampinarile referitoare la propria lor activitate;

e)       inainteaza birourilor electorale de circumscriptie procesele-verbale cuprinzand rezultatul votarii, impreuna cu contestatiile depuse si materialele la care acestea se refera;

f)        predau, cu proces-verbal, judecatoriei din raza lor teritoriala, buletinele de vot intrebuintate si necontestate, precum si cele anulate, stampilele si celelalte materiale necesare votarii; listele electorale speciale de la sectiile de votare constituite pe langa unitatile militare se transmit, sub paza militara, acestor unitati si se pastreaza de comandantul unitatii.

Alte reguli privind birourile electorale. O prima regula consta in aceea ca nu pot fi membri ai birourilor electorale cei care candideaza in alegerile respective, interdictie fireasca fata de rolul acestor birouri, precum si cei care nu au drept de vot.

A doua regula, de procedura, stabileste ca birourile electorale lucreaza in prezenta a jumatate plus unu din numarul total al membrilor si iau hotarari cu majoritatea membrilor prezenti.

Sectiile de votare

Potrivit legii se organizeaza sectii de votare pentru minimum 1.000 si maximum 2.000 de locuitori. in comunele cu o populatie sub 2.000 de locuitori se formeaza o singura sectie de votare. Sunt prevazute insa si alte reguli privind organizarea sectiilor de votare. Astfel in cazul satelor sau grupelor de sate cu o populatie pana la 1.000 de locuitori, se pot organiza sectii de votare daca distanta dintre aceste sate si locul sectiei de votare este mai mare de 5 km. De asemenea, se mai formeaza sectii de votare in sau pe langa: unitati militare, spitale, maternitati, sanatorii, case de invalizi si camine de batrani (pentru cel putin 50 de alegatori); misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei.

e) Propunerea candidatilor

In mod firesc pentru Presedintele Romaniei se poate propune doar cate o singura candidatura de catre fiecare partid, formatiune politica sau coalitie de partide, fiind admise si candidaturile independente.

Propunerile pentru Parlament se pot face pe liste de candidati in situatia in care apartin partidelor, formatiunilor politice sau coalitiilor de partide sau individual, in cazul candidatilor independenti.

O a doua regula priveste termenul pana la care se pot propune candidaturile. in acest sens legea prevede ca acestea pot fi propuse "cel mai tarziu cu 30 de zile inainte de data alegerilor".

In fine, o a treia regula este in sensul ca pentru Parlament se poate candida numai intr-o singura circumscriptie electorala. De aici rezulta ca acelasi candidat nu poate candida concomitent in doua sau mai multe circumscriptii pentru una din Camerele Parlamentului, sau, in acelasi timp, atat pentru Camera Deputatilor cat si pentru Senat. Deci candidatul trebuie sa opteze pentru o singura circumscriptie electorala si pentru o singura Camera a Parlamentului.

Dreptul de a propune candidaturi apartine partidelor politice sau formatiunilor politice (singure sau in coalitii). Trebuie mentionat ca legea electorala echivaleaza juridic organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale cu partidele politice. De asemenea, se pot propune si candidaturi individuale.

Cel care doreste sa candideze independent, o poate face, cu conditia sa fie sustinut de cel putin 0.5% din numarul total al alegatorilor inscrisi in listele permanente ale localitatilor situate in circumscriptia electorala in care candideaza pentru Parlament si de cel putin 200.000 de persoane, cu drept de vot, pentru functia de presedinte.

Propunerile de candidati se face in scris, in patru exemplare, sub semnatura conducerii partidului sau formatiunii politice, sau in cazul candidatilor independenti pe baza listei sustinatorilor.

f) Buletinele de vot. Semne electorale. Stampile electorale

Cum este si firesc, legea electorala cuprinde toate dispozitiile de ordin tehnic privind buletinele de vot, avand in vedere importanta acestora in ziua votarii, ele fiind documentele in care se concretizeaza, grafic, optiunile alegatorilor.

Stabilirea unui model al buletinelor de vot este necesara pentru a asigura o uniformitate a acestor buletine, dar si o masura menita sa asigure secretul votului.

Legea reglementeaza de asemenea, trei aspecte importante privind buletinele de vot precum: uniformitatea grafica a buletinelor de vot din aceeasi circumscriptie electorala, desigur pentru alegerea aceluiasi organ de stat ce urmeaza a fi ales, prevedere menita sa garanteze corectitudinea operatiunilor electorale; numarul buletinelor de vot care trebuie sa acopere, evident, numarul alegatorilor, admitandu-se un supliment de 10%; organele carora le revine obligatia imprimarii buletinelor de vot, acestea fiind birourile electorale de circumscriptie si prefectii; termenul de indeplinire a acestei obligatii si anume 10 zile inainte de data alegerilor.

Pentru ca alegatorii sa se obisnuiasca cu buletinele de vot, legea prevede obligatia afisarii unor exemplare, vizate si anulate de catre presedintele biroului electoral de circumscriptie, la sediile sectiilor de votare si judecatoriilor.

Semnele electorale sunt uneori folosite in alegeri, fiind utile in desfasurarea campaniei electorale. De asemenea, aceste semne electorale, cu care alegatorii sunt obisnuiti inca din timpul campaniei electorale, ii ajuta pe acestia, in ziua votarii, sa identifice mai usor lista de candidati (si deci partidul sau formatiunea politica pe care o prefera) sau, eventual, candidatul independent.

Legea cuprinde reguli privind continutul, procedura si publicitatea semnelor electorale. Continutul si grafica semnului electoral sunt stabilite de catre partidul, formatiunea politica sau candidatul independent, iar aceasta nu trebuie sa fie contrare ordinii de drept. Semnul electoral ales trebuie declarat Biroului Electoral Central, in 3 zile de la constituirea acestuia, iar in caz de concurenta pentru acelasi semn electoral, prioritatea inregistrarii sau tragerea la sorti vor rezolva problema.

Stampilele electorale sunt accesorii necesare bunei desfasurari a operatiunilor de votare. Legea stabileste doua categorii de stampile si anume: stampila de control a sectiei de votare si stampila cu mentiunea "votat".

g) Campania electorala

Alegerile se caracterizeaza printr-o sustinuta campanie electorala, activitate in cadrul careia partidele si formatiunile politice, candidatii, simpatizantii acestora, popularizeaza prin mitinguri, presa, radio, televiziune sau alte asemenea mijloace, platformele lor politice in scopul de a orienta optiunea electoratului.

In acest sens partidele si formatiunile politice care participa la alegeri pot primi o subventie de la stat, iar cele care nu obtin cel putin 5% din voturile valabil exprimate pe intreaga tara o vor restitui in termen de 2 luni. Apoi, primarii au obligatia ca in termen de 5 zile de la inceperea campaniei electorale sa stabileasca locuri speciale de afisaj electoral.

h) Desfasurarea votarii

Votarea se realizeaza la sectiile de votare. La o sectie de votare voteaza cetatenii arondati pe criteriul domiciliului (potrivit listelor electorale permanente), cetatenii din alte localitati dar care se afla in localitatea sectiei de votare si doresc sa voteze aici, cetatenii Romaniei cu domiciliul in strainatate, care in ziua votarii se afla in tara si, deci se prezinta la aceasta sectie, precum si presedintele, membrii biroului electoral si persoanele insarcinate cu mentinerea ordinii.

Pentru asigurarea ordinii, puterile presedintelui biroului electoral se intind si in afara localului de votare, in curtea acestuia, in intrarile in curte, in jurul localului de vot, precum si pe strazi si piete publice pana la o distanta de 500 m.

Pentru aceasta el va avea la dispozitie mijloacele de ordine necesare, prin grija prefectilor impreuna cu Ministerul de Interne.

Votul se desfasoara intr-o singura zi, care poate fi numai duminica, intre orele 6 si 21. In mod exceptional, presedintele biroului electoral al sectiei de votare poate prelungi votarea si dupa ora 21, dar nu mai tarziu de ora 24, cu aprobarea biroului electoral de circumscriptie in ziua votarii.

Pentru a se evita aglomeratia, in sala de vot alegatorii sunt invitati in serii corespunzatoare numarului cabinelor.

Alegatorul va prezenta cartea de alegator si actul de identitate.

Se verifica identitatea alegatorului si inscrierea sa in listele de alegatori, facandu-se mentiune pe lista.

Nimeni nu are voie sa patrunda in cabina de votare atata timp cat alegatorul isi exercita dreptul de vot.

5. Stabilirea rezultatelor votarii

a) Stabilirea rezultatelor votarii la sectia de votare

Dupa ce presedintele biroului electoral al sectiei de votare declara votarea inchisa, in prezenta membrilor biroului si a persoanelor ce au dreptul sa asiste, se procedeaza Ea inventarierea si la sigilarea stampilelor cu mentiunea "votat", la numararea si anularea buletinelor de vot ramase neintrebuitate, precum si la verificarea sigiliilor de pe urnele de votare. Apoi de deschid urnele si se face numaratoarea voturilor pentru fiecare organ de stat pentru care s-a votat la sectia respectiva. Se confrunta de asemenea numarul buletinelor din urne cu listele de alegatori spre a se constata proportia prezentarii la alegeri fata de listele electorale.

In timp ce presedintele biroului electoral al sectiei de votare prezinta buletinele de vot, rezultatul se consemneaza in cate doua tabele, pentru fiecare autoritate publica, de catre un membru al biroului electoral. Daca sunt prezenti si candidati, acestia au dreptul sa intocmeasca si ei un tabel.

Rolul acestor tabele este de a se realiza o evidenta corecta a rezultatelor votarii la sectia de votare, o evidenta la intocmirea careia participa atat membrii biroului electoral cat si candidatii, evitandu-se suspiciunile. Aceste tabele vor folosi la intocmirea proceselor-verbale.

Procesul-verbal se semneaza de catre presedintele si membrii biroului, lipsa semnaturilor unor membri ai biroului neinfluentand asupra valabilitatii acestuia.

b) Rolul Biroului Electorat Central si birourilor electorale de circumscriptie in stabilirea rezultatelor votarii

Pentru a intelege succesiunea operatiunilor de stabilire a rezultatelor
votarii, trebuie sa cunoastem mai exact rolul Biroului Electoral Central si al
birourilor electorale de circumscriptie. Biroul Electoral Central conduce
operatiunile electorale pentru alegerea Presedintelui Romaniei, in aceasta mare
circumscriptie electorala care este tara intreaga. Pentru alegerea Presedintelui
Romaniei birourile electorale de circumscriptii sunt trepte intermediare intre
birourile electorale de sectie si Biroul Electoral Central, organisme de aditionare
a rezultatelor de la sectiile de votare si de comunicare a lor catre Biroul
Electoral Central. Cat priveste alegerea deputatilor si senatorilor rolul Biroului
Electoral Central este de asemenea important, dar desigur nuantat, pentru ca o
parte din mandate se repartizeaza direct la nivelul circumscriptiilor electorale.

Este important, de asemenea, sa cunoastem nuantele notiunii de
majoritate. in sistemele electorale se folosesc notiuni de: majoritate simpla,
majoritate absoluta, majoritate relativa, majoritate calificata.

Majoritatea simpla reprezinta jumatate plus unul din alegatorii prezenti la vot.

Majoritatea absoluta reprezinta jumatate plus unu din totalul alegatorilor inscrisi pe listele electorale.

Majoritatea relativa exprima situatia in care se obtin cele mai multe voturi. Ea sete deci comparativa si se concretizeaza in raport cu celelalte rezultate obtinute de ceilalti candidati.

Majoritatea calificata este determinata prin lege (calificata), ea exprimand de regula 2/3 din totalul voturilor, votantilor etc. Nimic nu impiedica insa si alte "calificari" legale (3/4 sau 4/5 etc).

c) Atribuirea mandatelor

Sisteme de atribuire a mandatelor parlamentare. Am explicat deja ca exista mai multe tipuri de scrutin si aceste tipuri determina mai multe moduri de atribuire a mandatelor. in sistemul majoritar mandatele sunt atribuite listelor sau candidatilor care obtin majoritatea absoluta sau simpla, in functie de faptul daca se practica un tur sau doua turui de scrutin. Uneori, rar desigur, sistemul majoritar se refera si la scrutinul de lista.

Sa vedem cum se atribuie mandatele in sistemul reprezentarii proportionale.

In acest sistem atribuirea mandatelor se realizeaza diferit decat in sistemul majoritar, existand bineinteles si aici numeroase modalitati si nuante. El tinde spre justitia electorala, dand o reprezentare, pe cat posibil a starii opiniilor alegatorilor.

Atribuirea mandatelor in sistemul reprezentarii proportionale incepe in mod necesar prin determinarea coeficientului electoral intr-o circumscriptie data.

Reprezentarea proportionala apropiata, se numeste astfel atunci cand repartizarea resturilor se face in interiorul circumscriptiei electorale (judetului, de exemplu) si nu pe plan national. Sunt utilizate doua sisteme de repartizare si anume sistemul celor mai mari resturi (M.M.R.) si cel al celei mai mari medii (M.M.M.).

Intr-o circumscriptie electorala sunt 400.000 de voturi exprimate pentru 8 mandate parlamentare. Coeficientul electoral va rezulta din 400.000:8=50.000. s-a participat in 5 liste de candidati (5 partide), care au obtinut urmatoarele voturi:

Lista A 126.000 voturi

Lista B 94.000 voturi

Lista C 88.000 voturi

Lista D 65.000 voturi

Lista E 27.000 voturi

Sistemul Hondt (d'Hondt) este practicat in Belgia. Statele scandinave, Suedia, Norvegia, Danemarca practica incepand cu 1952 un sistem invecinat.

In Romania sistemul Hondt a fost practicat, partial, la alegerea Adunarii Deputatilor in anul 1990 si este practicat, tot partial, in baza Legii nr. 373/2004.

Reprezentarea proportionala integrala

Pentru a se realiza o reprezentare cat mai fidela a opiniilor, calculele electorale sunt transferate la nivel national. Se folosesc si aici doua metode. O metoda consta in calcularea tuturor rezultatelor la nivelul intregii tari, ca unica circumscriptie electorala.

A doua metoda consta in a repartiza resturile nu in circumscriptiile electorale (judete) ci la nivel national. Voturile neutilizate de fiecare lista la circumscriptiile electorale sunt aditionate si se face repartizarea mandatelor neatribuite la nivelul circumscriptiilor fie pe criteriul coeficientului electoral (stabilit prin lege sau dupa regulile amintite),fie pe alte criterii.

Pragurile electorale se practica in legatura cu subventiile electorale sau cautiunile electorale. Pragurile electorale se motiveaza in principiu pe ideea ca la guvernare trebuie sa aiba acces partidele care se bucura de o anumita credibilitate in masa electoratului (receptivitate) sau pe ideea seriozitatii candidaturilor (indeosebi la cautiuni care urmaresc sa descurajeze aventuristii), precum si pe alte cauze ce tin de contextul socio-politic concret. Legea electorala a Romaniei prevede si ea asemenea praguri electorale.

Atribuirea mandatului de Presedinte al Romaniei. Atribuirea mandatului de Presedinte al Romaniei este rezultatul unor operatii electorale succesive care incep de la sectiile de votare. Astfel birourile electorale de circumscriptie aduna rezultatele obtinute la sectiile de votare din raza lor teritoriala dupa regulile stabilite in lege si prin consemnarea lor in cuvenitele procese-verbale) si le comunica Biroului Electoral Central. Acesta primind toate documentele prevazute de lege, dupa ce rezolva intampinarile si contestatiile depuse, prin decizii definitive, incheie un proces-verbal in care sunt consemnate datele privind numarul alegatorilor inscrisi in listele electorale, al celor prezentati la urne, numarul voturilor valabil exprimate si al celor nule, repartizarea voturilor pe fiecare candidat, prenumele si numele candidatului a carui alegere a fost constatata (desigur in unul din cele doua tururi de scrutin). Acest proces-verbal, impreuna cu dosarele birourilor electorale de circumscriptie, se inainteaza, cu paza militara, la Curtea Constitutionala, in termen de 24 de ore de la inregistrarea ultimului dosar trimis de birourile electorale de circumscriptie.

Curtea Constitutionala publica rezultatul alegerilor in presa si in Monitorul Oficial pentru fiecare tur de scrutin si valideaza rezultatul alegerilor pentru presedintele ales.

Atribuirea mandatelor pentru Camera Deputatilor si Senat. Dupa votare, in mod firesc urmeaza atribuirea mandatelor de deputati si de senatori, aceasta facandu-se in mai multe etape. Cat priveste mandatele de deputati trebuie sa reamintim ca, in temeiul Constitutiei (art. 62) ele sunt de doua categorii si anume unele rezultand direct din scrutin (desigur majoritatea) si altele indirect din scrutin, pentru organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale.

Dupa ce biroul electoral de circumscriptie primeste rezultatele votarii de la toate sectiile de votare din raza sa, va intocmi, separat pentru Camera Deputatilor si pentru Senat, cate un proces-verbal privind voturile valabil exprimate pentru fiecare partid, formatiune politica sau coalitie a acestora, pe care le va inainta Biroului Electoral Central in termen de 24 de ore. Biroul Electoral Central centralizand rezultatele pe intreaga tara va stabili care sunt partidele, formatiunile politice sau coalitiile care depasesc pragul electoral si care au deci dreptul de a participa la distribuirea mandatelor. El va comunica birourilor electorale de circumscriptie aceasta situatie.

Biroul electoral de circumscriptie primind aceste constatari va proceda la atribuirea mandatelor numai partidelor, formatiunilor si coalitiilor care au obtinut procentul de 5%.

Alte reguli electorale. Explicarea sistemului electoral, la nivelul dimensiunilor unor prelegeri universitare, se realizeaza desigur in ceea ce are el mai important. Regulile electorale sunt impresionant de multe ca numar, reglementarile merg pana la detalii pentru a reusi sa imprime luptei politice pentru ocuparea mandatelor in autoritatile statale de decizie caracter organizat si civilizat.

Alegerile parlamentare partiale sunt reglementate de legea electorala pentru situatia in care alegerile dintr-o circumscriptiei electorala sunt anulate precum si in cazul in care un mandat de deputat sau de senator devenit vacant nu poate fi ocupat de supleant. Reguli de detaliu privind alegerile parlamentare partiale sunt prevazute in Legea nr. 373/2004.

Legislatia electorala stabileste cine poate sesiza, termenele, solutiile.

Sunt si alte reguli electorale. Astfel legea electorala da dreptul cetatenilor de a face intampinari si contestatii, scrise sau verbale, cu privire la orice operatie electorala.

In fine, trebuie sa mentionam ca legea electorala are prevederi exprese privitoare la pastrarea documentelor si materialelor electorale, precum si la sanctiunile aplicabile celor care incalca dispozitiile electorale.