Istoric. Concept. Directiile Uniunii Europene privind societatea informationala

Istoric. Concept. Directiile Uniunii Europene privind societatea informationala

Societatea informationala este o forma noua a civilizatiei umane în care accesul egal si universal la informatie, în corelatie cu o infrastructura informationala si de comunicatii dezvoltata, contribuie la o dezvoltare social-economica durabila, la reducerea gradului de saracie, la îmbunatatirea calitatii vietii umane in general. Societatea informationala este tipul de societate a carei civilizatie materiala si spirituala consacra rolul decisiv al informatiei si al cunosterii ca surse de performanta economica, de rationalitate, coerenta si sinergie a actiunii sociale.

Informatia a devenit nu numai un factor major al procesului de producere, dar si una din resursele la fel de importante precum energia, petrolul, metalele, obtinând, totodata, o calitate cu totul deosebita - ea nu se epuizeaza, ci dimpotriva, valoarea ei creste cu atât mai mult, cu cât este mai intens si frecvent folosita, iar utilizarea ei conduce la crearea de noi valori.

Cunostintele sunt recunoscute ca un factor esential al dezvoltarii. Ele sunt un factor strategic cheie pentru competitivitatea economica într-o lume globalizata, iar dezvoltarea diferentiata a tarilor se datoreaza modului diferit de aplicare si circulatie a lor în societate.

Conceptul de societate informationala a fost enuntat in anul 1980 de cercetatorul japonez Yomeji Masuda pentru a exprima esenta societatii post-industriale, contrapusa societatii industriale careia ii succede. Ea se caracterizeaza prin afirmarea nevoilor de comunicare si informare ca nevoi umane primare, corespunzator asumarii explicite si active, de catre subiectii individuali si colectivi, a statutului de agenti informationali si cognitivi.

La originea evolutiei omenirii catre societatea informationala se situeaza cresterea complexitatii sistemelor economico-sociale, accentuarea necesitatilor de cunostere si interventie inteligenta asupra acestora, reflectate in cerinte fara precedent- ca volum, diversitate si sofisticare - in materie de comunicare si prelucrare a informatiilor si cunostiintelor.

Sunt doua evenimentele care au marcat si prefigurat aparitia si evolutia societatii informationale:

1.     Primul este datat din anul 1992, când vice-presedintele Statelor Unite ale Americii, Al Gore, a lansat conceptul de Autostrada Informationala (information highway). Conceptul a avut un pronuntat caracter tehnic si tehnologic si s-a bazat în principal pe progresul tehnologic al Statelor Unite în domeniul industriei electronice si al comunicatiilor. A fost un moment în care Statele Unite dispuneau de resurse tehnice, tehnologice si financiare pentru crearea de echipamente si sisteme care sa ofere cai mai rapide si mai eficiente de transmitere a informatiilor.

2.     Europa, amenintata de aceasta provocare americana, a reactionat prin realizarea raportului intitulat Europa si Societatea Informationala Globala: Recomandari pentru Consiliul Europei. Cunoscut si sub numele de Raportul Bangemann, raportul reunea concluziile si recomandarile unui grup de 20 de experti, coordonat de Martin Bangemann si a fost prezentat reuniunii Consiliului Europei din 24-25 iunie 1994, care a avut loc in orasul Corfu (Creta). Este momentul în care Consiliul Europei a decis constituirea Consiliului pentru Societatea Informationala(CSI) un organism specializat, dedicat în exclusivitate stabilirii cailor concrete de aplicare a recomandarilor din raportul Bangemann, iar in 19 iulie 1994 a fost elaborat primul plan european de actiune pentru Societatea Informationala, intitulat Drumul Europei catre Societatea Informationala.

Acest moment a luat prin surprindere multe din tarile Europei; unele dispuneau de o infrastructura mai buna de comunicatii, altele dispuneau de o industrie electronica mai puternica, iar altele nici nu se gândeau la asa ceva, fiind mult mai mult preocupate si angrenate în gasirea de solutii si rezolvarea unor probleme economice si sociale interne, cum ar fi scaderea economica, cresterea ratei somajului si a inflatiei etc.

Dar foarte curând aceste tari, membre ale Uniunii Europei, au descoperit ca noile tehnologii ale informatiei si comunicatiilor si planurile actualizate ale Uniunii Europene pentru construirea unei Societati Informationale Globale reprezentau un raspuns cu un mare potential de solutionare a problemelor cu care se confruntau.

Toate guvernele tarilor membre ale Uniunii Europei au evaluat rapid, si au descoperit care sunt câstigurile, mai ales, care sunt pierderile pricinuite de amânarea construirii sau neconstruirea societatii informationale atât în planul crearii de noi locuri de munca, al cresterii calitatii serviciilor publice în conditiile unor costuri reduse, al reducerii poluarii, al descongestionarii traficului în marile orase si pe autostrazi, cât si în cel al cresterii nivelului de educatie si de cunoastere, îndeosebi al tinerilor dar si in decursul intregii vieti (lifelong learning), al dezvoltarii economice sustinute în ansamblu.

Drept urmare toate guvernele europene au declansat la nivel national un amplu proces de analiza a cailor si mijloacelor prin care pot demara procesul de construire a societatii informationale.

In acest moment nu mai exista tara europeana care sa nu dispuna de o strategie proprie pentru societatea informationala, mai mult sau mai putin acordata cu cea a Uniunii Europene, dar desigur exista mari diferente între acestea datorita în special conditiilor tehnice, tehnologice si economice initiale de pornire ale fiecarei tari, precum si de potentialul lor uman, economic si financiar.

Un rol important în definirea obiectivelor si mijloacelor de realizare a societatii informationale l-au jucat si, din pacate, îl mai joaca gradul diferit de întelegere a conceptului de societate informationala si a potentialelor beneficii rezultate din construirea acesteia, de catre politicieni si guvernanti si, nu în ultimul rând, prezenta sau absenta vointei politice a acestora de a actiona în aceasta directie.

Uniunea Europeana (UE) si Comisia Comunitatilor Europene (CCE) au reprezentat si reprezinta un centru puternic de sprijinire financiara, logistica, organizatorica si administrativa pentru asigurarea unei strategii europene si a unor planuri de actiune coerente pentru societatea informationala.

Constienta de marele decalaj de potential economic si de dezvoltare care exista între tarile Uniunii Europei si cele din fostul bloc comunist, UE si CCE au initiat o serie de actiuni de cooperare între aceste state, a creat organisme speciale pentru analiza si identificarea metodelor si formelor prin care aceste tari foste comuniste se pot integra în marea familie a tarilor europene, în ciuda unei continue recesiuni economice, a unei cresteri alarmante a ratei somajului si deteriorarii nivelului de trai al locuitorilor acestor tari.

Au fost initiate programe speciale de sprijinire a acestor tari atât pentru stoparea declinului economic, cât si pentru relansarea economica în conditiile unei tranzitii, mai mult sau mai putin evidente, spre economia de piata. Marea majoritate a acestor tari au declansat si un proces simultan de tranzitie spre Societatea Informationala  în scopul crearii conditiilor unei integrari line în Uniunea Europeana.

Se poate spune ca în toti acesti ani a existat un curent favorabil pentru dezvoltare, pentru punerea bazelor pentru o Societate Informationala bazata pe Cunoastere.

Avansul societatii informationale este considerat a fi indus prin dezvoltarea exploziva, in ultimele trei decenii, a tehnologiei microelectronice si informatice, a industriei calculatoarelor si serviciilor de telecomunicatii, fara ca, in virtutea acestui fapt, ea sa poata fi redusa la acceptiunea simplista de “societate cablata“, dependenta pana la subordonare, fata de masinile de calcul si inteligenta artificiala.

Evolutia omenirii, prin informatizare, catre societatea informationala, reprezinta tendinta majora a contemporaneitatii; ea este caracterizata printr-o extindere de talie planetara, prin schimbari alerte, revolutionare si inexorabile ale sistemului social sn ansamblul sau; ea intensifica procesul de globalizare a vietii social-economice, in special prin intermediul magistralelor informationale transfrontiera.

Practica internationala demonstreaza impactul pozitiv al infrastructurii informationale si de comunicatii asupra dezvoltarii societatii contemporane, care consta în:

diversificarea posibilitatilor de acces la informatie si la resursele informationale publice în toate domeniile de activitate umana: guvernarea electronica, economia electronica, comertul electronic, învatamântul electronic, cultura electronica, medicina electronica etc;

precum si în cresterea nivelului de ocupatie a populatiei prin crearea a noi locuri de munca.

Devenita, in anii ’90, o realitate tangibila a tarilor avansate ale lumii, societatea informationala constituie o miza strategica pentru toate tarile inscrise pe traiectoria civilizatiei, indiferent de nivelul decalajelor existente, la un moment dat, in dezvoltarea economiilor si infrastructurilor lor informatice.

Societatea informationala are drept trasaturi definitorii:

ponderea dominanta si importanta critica ale resurselor informationale si cunostintelor in sistemul resurselor disponibile,

rolul prioritar al activitatilor de cercetare stiintifica si inovare tehnologica,

accentuarea dimensiunii informationale si de conceptie a muncii,

dinamica inalta a sectorului economic al producerii si difuzarii de bunuri informationale.

Tipice pentru aceasta societate sunt preponderenta activitatilor umane desfasurate in regim de asistare cu calculatorul, a lucrului interactiv si de acces de la distanta pentru participantii dispersati teritorial, depasindu-se barierele spatiului geografic; reprezentative in acest sens sunt invatamantul la distanta, lucrul la distanta, tele-video-conferintele, etc.

Economia societatii informationale este de tip tehnologico-informational intensiv, asigurand in cadrul firmelor bazate pe informatie - o valorificare inalta a resurselor materiale si de munca, pe seama unei investitii ridicate de inteligenta. Aceasta conduce la preponderenta produselor cu informatica incorporata, precum si la accesibilitatea larga, pentru cetateni, a facilitatilor sistemelor informatice, atat la locul de munca, cat si in viata lor publica si privata.

Infrastructura tipica pentru societatea informationala este reprezentata de retelele de calculatoare si telecomunicatii si de statiile de lucru inteligente, pe care devin operationale sistemele expert si sisteme de tip “multi-media”, care integreaza informatia de tip text, sunet si imagine in scopul asistarii procesului de cunoastere, conceptiei si, nu in ultimul rand al deciziei.

Referitor la dimensiunea geografica a societatii informationale, se observa existenta a trei centri principali în care necesitatea trecerii la era informationala a fost constientizata pe deplin: S.U.A., Europa (si în special tarile din Uniunea Europeana) si Japonia. In aceste zone noile tehnologii informationale si de comunicatie au avut un impact deosebit, contribuind la modificarea fundamentala a organizarii si functionarii institutiilor statului, a activitatii economice, în general a modului de a munci, trai si comunica al cetatenilor.