Karl Popper - conceptia despre democratie

Karl Popper - conceptia despre democratie

-s-a nascut in Austria; din 1946 s-a stabilit in Marea Britanie

-a avut preocupari constante pt filosofia stiintei, in mod special pentru teoria cunoasterii; -este promotor al asa-numitului rationalism critic sau failibilism

-preocuparile din domeniul filosofiei social-politice s-au concretizat in doua mari lucrari: Mizeria istoricismului (1935) si Societatea deschisa si dumanii sai (1945)

-in acest domeniu a fost un critic vehement al totalitarismului si al doctrinelor care il sustin (in special istoricismul)

-Popper numeste istoricism credinta conform careia istoria ar fi supusa unor legi necesare, ca ea s-ar dezvolta in acord cu principii, reguli certe catre un scop determinat. O data cunoscute legile istoriei, viitorul ar putea fi anticipat, s-ar putea realiza predictii despre dezvoltarea sociala si politica a omului

-Reprezentarile cele mai elocvente pentru doctrina istoricista sunt identificate de Popper in filosofiile lui Hegel si Marx (critica insa si alte perspective, in special pe Platon)

-Istoricismul isi are originea intr-un vis foarte vechi al omenirii: cel al profetiei. Este ideea potrivit careia putem cunoaste viitorul si putem profita dintr-o asemenea cunoastere, ajustandu-ne actiunile in functie de scopul pe care ni l-am propus; este un vis tribal

-Pentru Popper, istoricismul este expresia unei credinte irationale, incompatibila cu o atitudine stiintifica autentica. Pentru el istoria nu este supusa unor legi, insasi notiunea de "lege istorica" parandu-i-se o contradictie in termeni. Nu exista legi istorice, afirma Popper. In istorie nu dispunem de teorii unificatoare; istoricul este interesat de evenimente, nu de legi. Teoriile istorice sunt vazute de Popper ca interpretari generale, ele prezinta doar puncte de vedere asupra unor evenimente (de altfel, istoria - asa cum o studiem la scoala - i se pare doar o istorie a puterii politice, nu a omului, iar istoria puterii politice este istoria "crimei internationale si a asasinatelor in masa")

-Popper este promotor al unui indeterminism istoric (pe care a incercat sa-l fundamenteze pe indeterminismul fizicii cuantice). Astfel, afirma ca istoria nu evolueaza in acord cu legi, principii intrinseci. Astfel de legi nu exista. In absenta unor legi, predictia in stiintele sociale este imposibila. Ca o consecinta, Popper considera ca Marx a confundat predictia stiintifica cu profetia. Tentativele de transformare a capitalismului in sensul profetiilor marxiste nu pot avea ca efect decat un regres social. Colectivismul marxist este o forma de "neotribalism" (si conduce la instaurarea unor societati totalitare)

-Propune o distinctie: intre societatea deschisa si societatea inchisa (distinctia este preluata de la Bergson, care vorbea de o morala inchisa - bazata pe obligatie - si morala deschisa - legata de aspiratiile ideale ale individului). Istoricismul implica in mod necesar dorinta de a intoarcere la o societate inchisa, tribala. O astfel de societate ar incalca toate exigentele libertatii individuale. Istoricismul (vz Hegel, Marx) considera individul doar o parte a unui intreg, care este grupul, statul. Grupul social este mai mult decat suma membrilor sai, este o entitate organica, este subiectul unor legi independente de dezvoltare. Pentru Popper, orice grup social nu este mai mult decat suma indivizilor; evenimentele istorice sunt rezultatul actiunii unor indivizi, nu al unor legi inexorabile, al unui destin istoric

-Prin contrast cu societatea inchisa, societatea deschisa este o asociatie de indivizi liberi care isi respecta reciproc drepturile intr-o societate in care statul se rezuma la misiuni de supraveghere a respectarii drepturilor si de aparare a cetatenilor impotriva tuturor formelor de violenta.

-Societatea deschisa este democratia de tip liberal. In aceasta societate drepturile si libertatile indivizilor sunt aparate. Diferentele de opinie sunt rezolvate prin discutie critica, nu prin forta.

-Societatea deschisa este posibila numai daca indivizii pot evalua critic consecintele politicilor guvernamentale si daca aceste politici pot fi modificate sau abandonate in lumina acestor critici. Asa cum se observa, Popper a aplicat failibilismul din teoria cunoasterii (numai critica ne poate apropia de adevar; nu exista teorii stiintifice definitive, nu exista adevaruri absolute) in domeniul social (de altfel, atat in filosofia cunoasterii, cat si in cea social-politica Popper a promovat, a elogiat rationalismul critic)

-In viziunea lui Popper, principala preocupare a statului trebuie sa fie formularea si implementarea unor masuri care sa conduca la eliminarea mizeriei umane, a suferintelor, in cel mai mare grad posibil (prin contrast: Marx propunea o sarcina pozitiva - cresterea fericirii individuale si colective, ceea ce conduce insa, in opinia lui Popper, la o extindere foarte mare a influentei puterii politice asupra individului)