LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR

LIBERA CIRCULATIE A PERSOANELOR

In peisajul general al "celor patru libertati", circulatia persoanelor are o serie de trasaturi particulare:

este elementul cu privire la care piata unica a facut cele mai putine progrese

este singurul domeniu cu privire la care legislatia secundara introdusa la nivel comunitar a introdus si restrictii in calea liberei circulatii

Importanta domeniului este subliniata de faptul ca circa 5 milioane de cetateni europpeni rezida in alte tari decat cele de origine, iar jumatate de milion "fac naveta" la munca in alte tari.

Exista trei mari categorii de bariere care stanjenesc cel mai mult libera circulatie a personelaor:

regimul pasapoartelor si vizelor de calatorie pentru cetatenii statelor membre.

In prezent, acestia nu intampina dificultati in a circula dintr-o tara membra in alta, dar nu    atat in baza vreunui act legislativ comunitar, cat a unui acord referitor la un domeniu aflat in cea mai mare parte a lui in sfera interguvernamentala (nu comunitara): Acordul Schengen

persistenta dificultatilor legate de recunoasterea calificarilor profesionale dobandite in alt Stat Membru;

S-a incercat solutionarea acestor probleme prin emiterea unor directive, cu un succes limitat insa. Doar 35-45000 de profesionsti, absolventi de studii superioare, obtin dreptul de libera practica in interiorul UE in firecare an.

prevederi ale legislatiilor nationale in domeniul protectiei sociale care pot face mai dificila (mai oneroasa) deplasarea in vederea muncii dintr-un stat membru in altul:

"portabilitate" redusa a pensiilor (sau, in unele cazuri chiar, persistenta dificultatilor legate de recunoasterea calificarilor profesionale dobandite in alt Stat Membru)

absenta accesului la plati compensatorii etc.

De remarcat si faptul ca, printr-o Directiva adoptata    la mijlocul anilor '90 in urma insistentelor unor State Membre nemultumite de deplasari temporare ale muncitorilor din alte tari membre pentru prestari de servicii, au solicitat ca acestia sa fie supusi legislatiei sociale din statul-gazda, nu din cel de origine, ceea ce echivaleaza cu introducerea unei serioase bariere in calrea liberei circulatii a fortei de munca, stiut fiind faptul ca orientarea naturala a acestor fluxuri este din tarile cu un nivel scazut de salrii si protectie sociala, catre tarile cu niveluri ridicate.