Max Weber - "Politics as a vocation"

Max Weber - "Politics as a vocation"

Maximilian Weber (n. 21 aprilie 1864 - d. 14 iunie 1920) a fost un economist politic si sociolog german, fiind considerat unul dintre fondatorii studiului modern al sociologiei si administrarii publice. El si-a inceput cariera la Universitatea din Berlin, si mai tarziu a lucrat la Universitatea Freiburg, Universitatea din Heidelberg, Universitatea din Viena si la Universitatea din Munchen. A fost o persoana influenta in politica germana contemporana, fiind unul dintre negociatorii Germaniei la Tratatul de la Versailles si membru al comisiei insarcinate cu sustinerea Constitutiei Weimar.

S-a ocupat in principal cu studiul sociologiei religiilor si a guvernului, dar prin munca sa a adus contributii si in domeniul economiei.

In perioada tulburarilor revolutionare din Germania de dupa primul razboi mondial, cand socialistii si viitorii comunisti incercau sa puna mana pe putere, prin mijloace politice si militare (ajungand pina la a instaura, pentru foarte scurt timp, o republica -sovietic), Max Weber, cel mai reputat politolog din acea vreme, tine un discurs studentilor, foarte activi in aceste miscari sociale. Discursul contine, foarte concis prezentate, practic toate ideile de baza ale operei weberiene - definirea celor trei tipuri ale conducerii politice, descrierea celor doua tipuri de etica politica: cea a convingerilor si cea a responsabilitatii, dar, in acelasi timp, vrand sa serveasca drept ghid in viata celor ce au intentia sa se ocupe de politica, discursul contine si analize detaliate si impartiale ale vietii politice din diferite timpuri si diferite tari. Avand dubla valoare de indreptar pentru viitorii politicieni si de introducere in opera weberiana, "Politica, ca o vocatie si o profesie" este prima lucrare a lui Max Weber tradusa in limba romana.
In august 1926, la Heidelberg, Marianne Weber spunea ca ideile discursului au fost prezentate in iarna revolutiei din 1919, la initiativa Uniuni studentesti libere din Mnchen. Conferinta face parte dintr-un ciclu care a fost continuat de mai multi oratori si care avea drept scop sa slujeasca ca indreptar, in diferite domeni de activitate bazate pe munca intelectuala, tinerilor de curand demobilizati si profund marcati de experienta razboiului si perioadei postbelice.

Opera lui Max Weber "Politics as a vocation", reprezinta un discurs adresat studentilor, pentru a le da sfaturi, pentru a-i ajuta pe acestia sa afle daca sunt facuti sau nu pentru politica.

Pentru inceput trebuie sa facem distinctie intre politic, politica si politici. Politicul este o anumita ordine indispensabila in societate. El organizeaza societatea astfel incat, aceasta sa se poata adapta. Politica reprezinta o activitate desfasurata de guvernanti pentru a influenta puterea. Este o modalitate de alocare a bunurilor si valorilor, o modalitate de rezolvare a conflictelor, o modalitate de selectare a celor ce conduc. Politica are anumite mecanisme proprii care de obicei intra in contradictie cu morala. Politica trebuie plasata intr-un anumit cadru institutional, si anume statul Specific statului este faptul ca el este singurul care are monopol asupra violentei si este singurul care are dreptul sa ia si sa impuna decizii, recurgand in ultima instanta la forta. Din definitia politicii si definitia politicului, rezulta ca politicul este o ordine care se manifesta in politica. Politicile reprezinta actele de guvernare intr-o anumita zona.

Puterea reprezinta o relatie asimetrica intre doi actori. Ea inseamna obtinerea unor anumite rezultate (A il influenteaza pe B, astfel incat B sa faca ceva ce n-ar fi facut in mod normal).

El defineste politicul ca fiind "acel spatiu social in care indivizii accepta sa supuna conflictele lor de interese intr-o instanta in masura sa le reglementeze aceste conflicte".

Politica trebuie plasata intr-un anumit cadru institutional, si anume statul. Din punct de vedere sociologic, Weber defineste statul prin intermediul mijlocului specific acestuia, si anume utilizarea fortei fizice.

Tot in aceasta parte a lucrarii, il citeaza pe Trotsky care spunea ca "fiecare stat are la baza puterea".

Statul este considerat singurul in masura sa foloseasca violenta, de unde putem trage concluzia ca politica inseamna pentru noi, lupta pentru a imparti puterea sau lupta pentru a influenta distribuirea puterii.

Pentru ca statul sa functioneze, cei domniati trebuie sa se supuna celor ce revendica puterea. Max Weber mentioneaza trei tipuri de dominatie: dominatia traditionala, dominatia carismatica, dominatia rational-legala (sau birocratica). Birocratia reprezinta un mod de organizare, destinat administrarii pe scara larga a resurselor, prin intermediul unor personae specializate, de regula plasate intr-o structura ierarhica si dispunand de atributii, responsabilitati si proceduri strict stabilite.

Dominatia traditionala apare atunci cand puterea guverneaza prin credinta celor guvernati, in sacralitatea traditiilor, obiceiurilor si normelor. Ea se bazeaza pe respectul servitorilor pentru figura tipica. Figura tipica de dominatie este cea a superiorului, care este urmat de cetatenii prin ratiune (apare mai ales in democratiile parlamentare).

Dominatia carismatica se bazeaza pe recunoasterea "gratiei" conducatorului, de catre adeptii sai. Conducatorul carismatic si calitatile sale au mai putina importanta, adeptii sai fiind ghidati de emotie. Acest tip de dominatie este specifica dictaturilor (exemple de personalitati care au guvernat sau guverneaza prin dominatie carismatica: Napoleon Bonaparte, Traian Basescu).

Dominatia rational-legala (sau birocratia) se bazeaza pe reguli legale, generale.

Modernitatea inseamna sa ne bazam dominatia pe aceste reguli. Dominatia politica se realizeaza in prezenta a doua conditii principale: existenta unui grup administrative (sau de conducere) intermediar intre conducator si supusi, asigurarea ordinii unei organizatii politice de catre grupul conducator prin constrangere fizica (coercitie).

Supunerea este determinata de frica de putere, sau speranta de a primi o recompensa in lumea asta sau cealalta. In urmatoarea parte a textului incearca sa reliefeze diferenta dintre un politician de profesie si un politician de vocatie. Sunt precizate doua moduri prin care se face profesie din politica: sa traiesti pentru politica sau sa traiesti din politica.

Cel care traieste pentru politica, traieste pentru pura placere de a poseda puterea pe care o exercita, sau pentru a-si sustine echilibrul interior si respectul de sine. El nu este interesat intr-o asa mare masura de partea economica a acestei profesii, de unde rezulta independenta financiara fata de aceasta activitate. Pentru acest politician, obtinerea veniturilor nu ar trebui sa     presupuna un efort continuu, sa nu ii absoarba o mare parte din puterea de munca si capacitatile intelectuale. Ideea de vocatie politica isi are baza in dominatia carismatica.

Politicianul de profesie, spre deosebire de cel care traieste pentru politica, este foarte preocupat de partea economica a profesiei si astfel, se indeparteaza de la scopul acesteia. De obicei din aceasta categorie fac parte persoane care nu detin averi importante, care se intretin din politica. Din aceasta cauza ei pot cadea prada tentatiei de a-si urmari propriile interesele economice si nu interesele celor pe care ii reprezinta.

Politicianul de profesie este acela care fiind lipsit de mijloace trebuie sa fie subventionat sau salariat.

Max Weber identifica trei calitati pe care trebuie sa le aiba un politician: pasiunea, simtul responsabilitatii si intuitia. Puterea unei personalitati rezida in primul si in primul rand, in posedarea acestor trei calitati. Pasiune este privita ca devotamentul pentru o cauza, acesta trebuind sa fie insotita de responsabilitatea pentru acea cauza. Pentru ca acestea sa fie posibile este necesara principala calitate psihologica a politicianului - intuitia si de capacitatea de a lasa realitatea sa lucreze asupra ta pastrand distanta fata de lucruri si oameni. El vorbeste si despre principalele pacate ale politicianului. Dintre acestea putem aminti lipsa de obiectivitate si lipsa de responsabilitate. Acestora li se adauga si vanitatea.

Politica este o realitate duala. Pe de o parte puterea este conflict si lupta, pe de alta parte este un principiu de ordine. Cu toate acestea, ordinea politica poate fi formata numai prin dualitate.

Profesarea politicii de catre unele persoane, aparitia politicienilor de cariera este conditionata de cresterea fenomenului politic in societatile contemporane.

Pentru a concluziona putem spune ca politica reprezinta o lupta tenace si lenta impotriva imposibilului insotita de calitati precum pasiune si intuitie. Cel care reuseste sa poarte aceasta lupta trebuie sa fie un bun conducator dar si un erou pentru ceilalti. Max Weber incheie discursul printr-o definitie a persoanei cu vocatie pentru politica si anume: "acel om care in lupta cu viata si cu lumea este capabil sa spuna si totusi! si sa continue sa se zbata."